Date generale
Oraşul Siret se află în extremitatea de Nord Est a României, în provincia istorică Bucovina, în partea de Nord Est a judeţului Suceava, în zona de Nord a Podişului Dragomirnei, la 320 m altitudine, pe dreapta văii râului Siret, la 5 km Sud de graniţa cu Ucraina, la intersecţia paralelei de 47º57’11” latitudine nordică cu meridianul de 26º04’21” longitudine estică, la 43 km Nord Est de municipiul Suceava şi cam la aceeaşi distanţă de oraşul Cernăuţi din Ucraina. Punct de vamă. Din punct de vedere demografic, Siret est un oraş mic, cu o populaţie de 9 622 loc. (1 ian. 2019), din care 4 793 loc. de sex masc. şi 4 829 fem. Supr.: 43,4 km2, din care 9,6 km2 în intravilan; densitatea: 1 002 loc./km2. Faţă de anul 1869, când oraşul Siret avea 6 484 loc. (din care 31% erau români, 28% evrei, 25% germani, 16% ucraineni), evoluţia numărului de locuitori a fluctuat permanent, atingând 7 948 locuitori (în 1912), 9 905 (1930), 8 058 (1948), 5 664 (1956), 8 018 (1966), 8 264 (1977), 10 071 (1992), 9 329 (2002) şi 7 976 locuitori (2011). La recensământul populaţiei din 20-31 octombrie 2011, din totalul celor 7 976 loc., 7 342 de persoane erau români (92,0%), 207 ucraineni (2,6%), 55 poloni (0,7%), 33 germani (0,4%) şi 339 locuitori (4,3%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, sârbi, rromi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ sau înregistrat 6 325 de ortodocşi (79,3%), 428 romano-catolici (5,4%), 294 penticostali (3,7%), 291 greco-catolici (3,7%), 95 creştini după evanghelie (1,2%) şi 543 loc. (6,7%), aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, baptişti, creştini de rit vechi, reformaţi, Martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale ferată pe linia Dorneşti – Siret (16,9 km), construită în perioada 1984-1986 (inaugurată la 4 iun. 1986) – linie scoasă din uz în anul 2008 din cauza lipsei de călători, gara fiind transformată în unitate de cazare pentru turişti şi restaurant. Diversele firme din oraşul Siret produc mobilă, cherestea, şuruburi, buloane, nituri, şaibe, tricotaje, confecţii textile, covoare pluşate, produse alimentare ş.a. În oraşul Siret funcţionează un muzeu de istorie, inaugurat în anul 1985, întemeiat pe baza unei colecţii din 1863, care a aparţinut căpitanului Joseph von Gutter, biblioteca publică, numită “Teodor V. Stefanelli” din 1994, înfiinţată în anul 1952, azi cu peste 30 000 de volume şi casa de cultură “Mihai Teliman”. În perimetrul oraşului Siret există un Parc public şi lacul de acumulare “Rogojeşti” (850 ha; ad. max.: 8 m), creat pe cursul râului Siret, dat în folosinţă în anul 1980 şi destinat pentru recreere şi pescuit sportiv. În oraş se află un exemplar falnic al Arborelui pagodelor (Ginkgo biloba), cu înălţimi de circa 30-40 m, relict din perioada jurasică, originar din China, apărut cu circa 200 de milioane de ani în urmă şi răspândit în Europa din secolul 18.
Istoric
În arealul oraşului Siret, în zona Dealului Horodişte, au fost descoperite vestigii neolitice, aparţinând Culturii materiale Cucuteni (mileniile 4-3 î.Hr.), din Epoca bronzului şi din prima Epocă a fierului (Hallstatt), în perimetrul Dealului Ruină, şi din secolele 3-4 şi 12-18, în arealul Dealului Sasca. În perioada 1211-1225, Cavalerii Teutoni au construit o fortăreaţă pe Dealul Sasca, consemnată în documente abia din anul 1756, iar în 1820 mai erau vizibile câteva urme ale acesteia, pentru ca în anul 1860 să se fi pierdut orice urmă ale vechii cetăţi. În anul 1241, aşezarea şi cetatea (fortăreaţa) de aici au fost, în mare parte, distruse de invazia mongolilor. În unele documente ale anilor 1326 şi 1334 apare menţionată existenţa unei mănăstiri franciscane, cu biserica având hramul “Templul Domnului”, în aşezarea cu numele Civitas Sereth, în anul 1339, apare consemnată pe portulanul lui Angelino Dulcert, iar la 15 iunie 1340, Siret figura ca târg într-o scrisoare a călugărilor dominicani trimisă către papă, în care aceştia arătau că Siret este capitala unui mic ducat. Într-un document din anul 1345 se arată că Siret era la acea dată o aşezare de misionari franciscani. În 1351, Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, a încheiat, la Siret, un tratat de pace cu ducele Lituaniei, prin care erau stabilite hotarele principatului Moldova. În 1352, la Siret apare menţionată o mare comunitate de armeni – comunitate care s-a amplificat în urma scutirii de impozite a negustorilor armeni acordată în anul 1407 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Între 1354 şi 1358, Sas Voievod, domn al Moldovei în anii 1354-1358, fiul şi urmaşul lui Dragoş Voievod, şi-a stabilit capitala statului feudal Moldova la Siret, între 1359 şi 1365 a continuat să fie reşedinţa domnească (capitala Moldovei) sub Bogdan I – primul domn de sine stătător al Moldovei, şi apoi sub cea a lui Laţcu (fiul lui Bogdan I) între 1365 şi 1375. În perioada 1375-1391, la cârma statului feudal Moldova s-a aflat Petru I Muşat, care a păstrat capitala Moldovei până la 10 februarie 1388 când a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava. În 1358 a fost terminată construirea bisericii “Sfânta Treime”, care era destinată Curţii princiare – biserică funcţională şi în prezent, fiind declarată monument istoric în anul 2004 şi inclusă în patrimoniul cultural naţional. La 9 martie 1371, Siret a devenit sediul unei episcopii romano-catolice, primul ei episcop fiind Andrei de Kraków, confesor al reginei Elisabeta a Ungariei şi sora regelui Cazimir al Poloniei. Atunci, Siret a primit din nou atributul civitas (oraş) şi tot atunci oraşul Siret avea două cetăţi: una pe Dealul Ruină şi alta pe Dealul Sasca. În 1373 a fost înfiinţată o şcoală pe lângă mănăstirea dominicană, cu predare în limba latină, iar în perioada 1380-1573, la Siret a fucţionat o importantă bibliotecă la mănăstirea franciscană. În 1473, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a dăruit mănăstirii Putna venitul lui obţinut de pe urma morilor din Siret. În 1684, Siret apare consemnat documentar ca un vechi oraş, un însemnat centru comercial şi punct de vamă pe drumul care venea dinspre Lvov spre Marea Neagră. În 1770 s-a declanşat o cumplită epidemie de holeră, care a decimat populaţia oraşului Siret, astfel încât, în anul 1775 mai rămăseseră în viaţă doar 72 de familii. Amintit din nou, ca târg, în 1759, Siret şi-a menţinut acest statut şi în timpul ocupaţiei austriece (1775-1918) a nordului Moldovei (Bucovina), perioadă în care la Siret s-au stabilit numeroşi emigranţi germani şi evrei. În anul 1786, oraşul Siret avea 1 800 locuitori, în majoritate emigranţi, an în care devenit reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, iar în 1869 avea 6 484 loc., din care 2 010 persoane erau români (31%), 1 816 evrei (28%), 1 621 germani (25%) şi 1 037 ucraineni (16%). În anul 1893, la Siret s-au stabilit mai multe familii de polonezi, veniţi din Ucraina, cărora Guvernul ţarist le solicitaseră să părăsească zonele locuite de ei în Ucraina. La sfârşitul secolului 19 şi în prima jumătate a secolului 20, oraşul Siret a avut funcţii comerciale şi meşteşugăreşti slab dezvoltate, cunoscând o activitate economico-socială mai accentuată abia în a doua jumătate a secolului 20. La 8 sept. 1950, oraşul Siret a fost trecut în rândul comunelor, redevenind din nou oraş la 28 martie 1956, ca reşedinţă a raionului Siret. În prezent, oraşul Siret are în subordine administrativă două localităţi componente: Mănăstioara şi Pădureni.
Monumente
Cetatea voievodului Sas de pe Dealul Sasca, menţionată documentar în 1371, ale cărei ruine mai existau încă vizibile în 1820, iar după 1860 s-a pierdut orice urmă; biserica “Sfânta Treime” (16,50 m lungime şi 11 m lăţime), declarată monument istoric în anul 2004 şi inclusă în patrimoniul cultural naţional, este una dintre cele mai vechi biserici din Moldova, ctitorită de Sas Voievod în anii 1354-1358, iar alţi cercetători îl menţionează ca ctitor pe Petru I Muşat, domn al Moldovei în perioada 1375-1391. Aceasta este prima biserică de plan trilobat din Moldova, construită din piatră brută, cu decor de ceramică smălţuită pe faţade. Reparată în 1873, biserica “Sfânta Treime” a fost restaurată în anii 1937-1940 sub conducerea arhitectului Horia Teodoru, iar iconostasul vechi a fost înlocuit cu unul nou în 1995. Biserica nu a fost pictată niciodată. Zvoniţa (clopotniţa) bisericii “Sfânta Treime” a fost construită în secolul 18; biserica romano-catolică franciscană, cu hramul “Naşterea Sfintei Fecioare Maria”, atestată documentar în anul 1326, a fost construită iniţial din lemn pe temelie de piatră, demolată de Bogdan III cel Chior (domn al Moldovei în anii 1504-1517) la începutul secolului 16, pe locul ei fiind construită o biserică nouă, iar pe locul acesteia reconstruindu-se biserica actuală, în anii 1816-1824 (33 m lungime, 12,50 m lăţime), dominată de un turn de 35 m înălţime, şi reparată în perioada 1993-2000. În perioada 1371-1435, această biserică a fost sediul Episcopiei catolice; biserica ortodoxă cu hramul “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, declarată monument istoric în anul 2004, a fost zidită în anii 1672-1674 din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Ştefan Petriceicu, pe locul unei vechi biserici a mănăstirii catolice dominicane, construită în 1377-1380 cu sprijinul doamnei Margareta (Muşata), mama domnului Moldovei, Petru I (Muşat), care se convertise la catolicism, biserică rămasă în ruină după anul 1646. Biserica actuală, cu hramul “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” are un pridvor adăugat în anul 1800 şi un turn-clopotniţă situat pe pridvor, ridicat în 1831; biserica greco-catolică având hramul “Schimbarea la Faţă”, a fost sfinţită în anul 1908; biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” zidită pe cheltuiala comunitaţii evanghelice din Siret în anii 1934-1936, a fost preluată de cultul creştin-ortodox deoarece în prezent nu mai există această comunitate în oraş; Sinagogă, datând din anul 1840; Hanul Siret (sfârşitul secolului 19); Clădirea fostei Primării, azi sediul Băncii Comerciale, construită în 1826-1828, în stil gotic; Clădirea Şcolii generale “Margareta Muşata”, zidită în anii 1875-1876; Clădirea fostei Judecătorii (1905), azi spital; Casa în care a locuit folcloristul Simion Florea Marian între 1877 şi 1883; Statuia doamnei Margareta (Muşata) – mama domnlui Moldovei Petru I (Muşat), dezvelită la 21 ianuarie 1986, situată în apropierea Primăriei vechi; Clădirea fostei Prefecturi (1908), azi spital de psihiatrie; În localitatea componentă Mănăstioara se află biserica “Sfântul Onufrie” a schitului omonim, construită în 1673 de domnul Moldovei, Ştefan Petriceicu, pe locul uneia din lemn, care data din 1560, fiind o replică a bisericii mănăstirii Putna, declarată monument istoric în anul 2004. Biserica a fost restaurată în anii 1899 şi 1921. Tot în localitatea componentă Mănăstioara există biserica din lemn cu hramul “Sfântul Dumitru”, construită în anul 1730, pe cheltuiala lui Ioan Sbierea, extinsă în anul 1909.