Siret

Date generale

Oraşul Siret se află în Nord-Nord Estul României, în provincia istorică Bucovina, în extremitatea de Nord Est a judeţului Suceava, în zona de Nord a Podişului Dragomirnei, la 320 m altitudine, la 5 km Sud de graniţa cu Ucraina, la intersecţia paralelei de 47º57’11” latitudine nordică cu meridianul de 26º4’21” longitudine estică, la 42 km Nord Est de municipiul Suceava şi cam la aceeaşi distanţă de oraşul Cernăuţi din Ucraina. Punct de vamă. Din punct de vedere demografic, Siret est un oraş mic, cu o populaţie de 9 622 locuitori (la 1 ianuarie 2019), din care 4 793 locuitori de sex masculin şi 4 829 feminin. Faţă de anul 1869, când oraşul Siret avea 6 484 locuitori (din care 31% erau români, 28% evrei, 25% germani, 16% ucraineni), evoluţia numărului de locuitori a fluctuat permanent, atingând 7 948 locuitori (în 1912), 9 905 (1930), 8 058 (1948), 5 664 (1956), 8 018 (1966), 8 264 (1977), 10 071 (1992), 9 329 (2002) şi 7 976 locuitori (2011). La recensământul din 20-31 octombrie 2011, din totalul de 7 976 locuitori, 7 342 de persoane erau români (92,05%), 207 ucraineni (2,60%), 55 poloni (0,69%), 33 germani (0,41%) şi 339 locuitori (4,25%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, sârbi, rromi ş.a.). La acelaşi recensământ, din cei 7 976 locuitori, 6 325 locuitori erau ortodocşi (79,30%), 428 romano-catolici (5,37%), 294 penticostali (3,69%), 291 greco-catolici (3,65%) şi 638 locuitori (7,99%), aparţineau altor confesiuni (creştini după evanghelie, creştini de rit vechi, adventişti de ziua a şaptea, baptişti, reformaţi, martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Dacă raportăm numărul total de locuitori (9 622, la 1 ianuarie 2019) la suprafaţa oraşului în intravilan (9,6 kmp) rezultă o densitate de 1 002 locuitori pe kmp. Numeroasele firme din oraşul Siret produc mobilă, cherestea, şuruburi, buloane, nituri, şaibe, tricotaje, confecţii textile, covoare pluşate ş.a. În oraş funcţionează un muzeu de istorie, inaugurat în anul 1985, întemeiat pe baza unei colecţii din 1863, care a aparţinut căpitanului Joseph von Gutter, biblioteca publică “T. Stefanelli” şi casa de cultură “Mihai Teliman”. În perimetrul oraşului Siret există lacul de acumulare “Rogojeşti” (850 ha; ad. max.: 8 m), creat pe cursul râului Siret şi dat în folosinţă în anul 1980. Staţie de cale ferată, cu o gară feroviară construită în anii 1896-1898, în prezent folosită ca autogară din cauză că linia ferată Suceava – Dorneşti – Siret a fost dezafectată după anul 1990.

Istoric

În arealul oraşului Siret au fost descoperite vestigii neolitice, din Epoca bronzului, din secolele 3-4 şi 12-18. În perioada 1211-1225, Cavalerii Teutoni au construit o fortăreaţă pe Dealul Sasca, consemnată în documentele din 1756, iar în 1820 mai erau vizibile câteva urme ale acesteia, pentru ca în anul 1860 să se fi pierdut orice urmă ale vechii cetăţi. În anul 1241, aşezarea şi cetatea (fortăreaţa) de aici au fost, în mare parte, distruse de invazia tătarilor. În unele documente ale anilor 1326 şi 1334 apare menţionată existenţa unei mănăstiri franciscane cu biserica având hramul “Templul Domnului”. Prima atestare documentară a localitaţii datează din anul 1339, când apare consemnată pe portulanul lui Angelico Dulcart. La 15 iunie 1340, Siret figura ca târg într-o scrisoare a călugărilor dominicani către papă, în care aceştia arătau că Siret este capitala unui mic ducat. Într-un document din anul 1345 se arată că Siret era la acea dată o aşezare de misionari franciscani. În 1351, Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, a încheiat, la Siret, un tratat de pace cu ducele Lituaniei, prin care erau stabilite hotarele principatului Moldova. În 1352, la Siret apare menţionată o mare comunitate de armeni – comunitate care s-a amplificat în urma scutirii de impozite a negustorilor armeni acordată în anul 1407 de domnul Alexandru cel Bun. Între 1354 şi 1358, Sas Voievod, domn al Moldovei în anii 1354-1358, fiul şi urmaşul lui Dragoş Voievod, şi-a stabilit capitala statului feudal Moldova la Siret, între 1359 şi 1365 a continuat să fie reşedinţa domnească (capitala Moldovei) sub Bogdan I – primul domn de sine stătător al Moldovei, şi apoi sub cea a lui Laţcu (fiul lui Bogdan I) între 1365 şi 1375. În perioada 1375-1391, la cârma statului feudal Moldova s-a aflat Petru I Muşat, care a păstrat capitala Moldovei până la 10 februarie 1388 când a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava. În 1358 a fost terminată construirea bisericii “Sfânta Treime” care era destinată Curţii princiare – biserică funcţională şi în prezent, fiind declarată monument istoric în anul 2004 şi inclusă în patrimoniul cultural naţional. La 9 martie 1371, Siret a devenit sediul unei episcopii romano-catolice, primul ei episcop fiind Andrei de Kraków, confesor al reginei Elisabeta a Ungariei şi sora regelui Cazimir al Poloniei. Atunci, Siret a primit atributul civitas (oraş) şi tot atunci oraşul Siret avea două cetăţi: una pe Dealul Ruina şi alta pe Dealul Sasca. În 1373 a fost înfiinţată o şcoală pe lângă mănăstirea dominicană, cu predare în limba latină, iar în perioada 1380-1573, la Siret a fucţionat o importantă bibliotecă la mănăstirea franciscană. În 1473, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a dăruit mănăstirii Putna venitul lui obţinut de pe urma morilor din Siret. În 1684, Siret apare consemnat documentar ca un vechi oraş, un însemnat centru comercial şi punct de vamă pe drumul care venea dinspre Lvov spre Marea Neagră. Amintit din nou, ca târg, în 1759, Siret şi-a menţinut acest statut şi în timpul ocupaţiei austriece (1775-1918) a nordului Moldovei (Bucovina), perioadă în care a avut funcţii comerciale şi meşteşugăreşti slab dezvoltate, cunoscând o activitate economico-socială mai accentuată abia în a doua jumătate a secolului 20. În prezent, oraşul Siret are în subordine administrativă două localităţi componente: Mănăstioara şi Pădureni.

Monumente

Cetatea voievodului Sas de pe Dealul Sasca, menţionată documentar în 1371, ale cărei ruine mai existau încă vizibile în 1820, iar după 1860 s-a pierdut orice urmă; biserica “Sfânta Treime” (16,50 m lungime şi 11 m lăţime), declarată monument istoric în anul 2004 şi inclusă în patrimoniul cultural naţional, este una dintre cele mai vechi biserici din Moldova, ctitorită de Sas Voievod în anii 1354-1358, iar alţi cercetători îl menţionează ca ctitor pe Petru I Muşat, domn al Moldovei în perioada 1375-1391. Aceasta este prima biserică de plan trilobat din Moldova, construită din piatră brută, cu decor de ceramică smălţuită pe faţade. Reparată în 1873, biserica “Sfânta Treime” a fost restaurată în anii 1937-1940 sub conducerea arhitectului Horia Teodoru, iar iconostasul vechi a fost înlocuit cu unul nou în 1995. Biserica nu a fost pictată niciodată. Zvoniţa (clopotniţa) bisericii “Sfânta Treime” a fost construită în secolul 18; biserica romano-catolică franciscană, cu hramul “Maica Domnului”, atestată documentar în anul 1326, a fost construită iniţial din lemn pe temelie de piatră, demolată de Bogdan III cel Chior (domn al Moldovei în anii 1504-1517) la începutul secolului 16, pe locul ei fiind construită o biserică nouă. În perioada 1371-1435, această biserică a fost sediul Episcopiei catolice; biserica “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, declarată monument istoric în anul 2004, a fost zidită în anii 1672-1674 din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Ştefan Petriceicu, pe locul unei vechi biserici a mănăstirii catolice dominicane, construită în 1377-1380 cu sprijinul doamnei Margareta (Muşata), mama domnului Moldovei Petru I (Muşat), care se convertise la catolicism, biserică rămasă în ruină după anul 1646. Biserica “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” are un pridvor adăugat în anul 1800 şi un turn-clopotniţă situat pe pridvor, ridicat în 1831; biserica romano-catolică “Naşterea Sfinte Fecioare” (33 m lungime, 12,50 m lăţime), dominată de un turn de 35 m înălţime, a fost construită în anii 1816-1824 şi reparată în perioada 1993-2000; biserica greco-catolică având hramul “Schimbarea la Faţă”, a fost sfinţită în anul 1908; biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” zidită pe cheltuiala comunitaţii evanghelice din Siret în anii 1934-1936, a fost preluată de cultul creştin-ortodox deoarece în prezent nu mai există această comunitate în oraş; Sinagogă, datând din anul 1840; Hanul Siret (sfârşitul secolului 19); Clădirea fostei Primării, azi sediul Băncii Comerciale, construită în 1826 în stil gotic; Clădirea Şcolii generale “Margareta Muşata”, datând din 1875; Clădirea Gării feroviare, construită în anii 1896-1898, azi autogară; Casa în care a locuit folcloristul Simion Florea Marian între 1877 şi 1883; Statuia doamnei Margareta (Muşata) – mama domnlui Moldovei Petru I (Muşat), dezvelită la 21 ianuarie 1986, situată în apropierea Primăriei vechi; Clădirea fostei Prefecturi (1908), azi spital de psihiatrie; În localitatea componentă Mănăstioara se află biserica “Sfântul Onufrie” a schitului omonim, construită în 1673 de domnul Ştefan Petriceicu, pe locul uneia din lemn, care data din 1560, fiind o replică a bisericii mănăstirii Putna, declarată monument istoric în anul 2004. Biserica a fost restaurată în anii 1899 şi 1921. Tot în localitatea componentă Mănăstioara există biserica din lemn cu hramul “Sfântul Dumitru”, datând din anul 1730.