CÂMPENI, depresiune intramontanã, tectono-erozivã, situatã în partea centralã a M-ţilor Apuseni, între culmile prelungi, nu prea înalte (800–1 200 m), ale M-ţilor Bihor, Trascău şi Muntele Mare, drenată de râul Arieş şi afluenţii sãi. Suprafaţa: circa 200 km2. Relief de luncã, de terase şi de glacisuri piemontane. Climã rãcoroasã şi umedã, cu veri scurte, în care temperatura medie a lunii iulie este de 12–16°C, şi ierni lungi, nu prea friguroase (temperatura medie a lunii ianuarie -3°C). Precipitaţiile anuale însumeazã 800–1 200 mm. Zãcãminte auro-argentifere. Este o zonã de mare risipire a aşezãrilor omeneşti, care se extind pe zeci de km, atât în zona depresionarã, cât şi pe culmile domoale înconjurãtoare (comuna Avram Iancu cuprinde 33 de sate, Arieşeni 18 sate, Albac 16 sate etc.). Cunoscutã şi sub numele de Ţara Moţilor.
CÂMPULUNG, depresiune subcarpaticã, tectono-erozivă, situatã între cursurile superioare ale râurilor Argeşel şi Bratia, dominatã de Dealurile Măţău, la Est, şi Ciocanu, la Vest, şi de prelungirile sudice ale M-ţilor Iezer-Păpuşa, la Nord, drenatã de Râu Târgului. Suprafaţa: circa 100 km2. Relieful depresionar este reprezentat prin lunci, terase şi culmi deluroase, prelungi, cu aspect de muscele. Temperatura medie anualã este de 8–9°C, iar precipitaţiile însumeazã 800–900 mm anual. Pomiculturã (meri, peri, pruni etc.). Creşterea ovinelor şi bovinelor. Turism. Cunoscutã şi sub denumirea de Câmpulung-Muscel.
CÂMPULUNG MOLDOVENESC, depresiune intramontanã de eroziune în partea de Nord a Carpaţilor Orientali, amplasatã pe o linie de şariaj, la 600–650 m altitudine, pe cursul superior al râului Moldova, dominatã de masivul Rarău, la Sud, şi Obcina Feredeu, la Nord. Relief specific de lunci, terase şi coline (împãdurite). Climat rãcoros (temperatura medie anualã este de 6,4°C), cu veri relativ scurte şi rãcoroase (temperatura medie a lunii iulie 14°C) şi ierni lungi şi friguroase (temperatura medie în ianuarie -4°C), cu frecvente inversii termice. Zonã pomicolã şi de creştere a bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Turism de tranzit.
CHIOJDU, depresiune de eroziune situatã în zona de contact dintre Subcarpaţi (respectiv Dealul Cornăţel) şi prelungirile M-ţilor Siriu (respectiv masivul Monteoru), dezvoltatã în bazinul mijlociu al râului Bâsca Chiojdului. Vatra depresiunii, aflatã la 400–450 m altitudine, este alcãtuitã din lunci şi terase, fiind strãjuitã de dealurile limitrofe înãlţate pânã la 700–900 m altitudine. Pantele dealurilor sunt acoperite cu livezi, pãşuni şi fâneţe, iar în partea superioarã se aflã pãduri de foioase.
CHIUZBAIA, depresiune de eroziune situatã la poalele sudice ale M-ţilor Igniş, la 580 m altitudine, drenatã de râurile Chiuzbaia (afluent al râului Săsar) şi Herja (afluent al râului Firiza), dominată de vârfurile Igniş şi Pietricica, la Nord, şi Blidar şi Scutu Mare, la Est. Relief colinar, de lunci şi de terase. În arealul depresiunii se individualizeazã câteva neck-uri vulcanice, cel mai înalt fiind Măgura (882 m). Temperatura medie anualã este de 6–8°C, iar precipitaţiile însumeazã 1 000–1 200 mm anual. Pãduri de fag; pãşuni şi fâneţe naturale. Aici se aflã rezervaţia paleontologicã Chiuzbaia (bogate depozite de florã pliocenã).
CISLĂU, depresiune în Subcarpaţii Buzăului, înconjuratã de Dealurile Cornăţel, Blidişel şi Ciolanu, drenatã median de râul Buzău. Suprafaţa: circa 50 km2. Relief de luncã, terase şi de dealuri subcarpatice. Pomiculturã.
CIUC, depresiune intramontanã, tectono-erozivã, în partea centralã a Carpaţilor Orientali, între M-ţii Ciuc, la Est, şi M-ţii Harghita, la Vest, la 700–950 m altitudine, drenatã de cursul superior al râului Olt şi afluenţii sãi din aceastã zonã (Racu, Segheş, Beta, Pustnic, Cozmeni, Pârâu Mare ş.a.). Suprafaţa: circa 300 km2. Lungimea: circa 50 km; lãţimea: 6–8 km. Acoperitã cu o cuverturã groasã (300–800 m) de sedimente levantin-cuaternare (aglomerate şi lave vulcanice) care stau pe un fundament cretacic. Relieful este reprezentat printr-un şes aluvial, format din lunca mlãştinoasã a râului Olt, prin 2–3 terase ale Oltului şi prin conuri de dejecţie (la contactul cu muntele) care se unesc între ele formând un glacis piemontan aproape continuu. Climã rãcoroasã şi umedã (temperatura medie anualã este de 4-5°C; media termicã a lunii iulie este de 14–16°C, iar a lunii ianuarie -6°C), cu frecvente inversii termice în anotimpul rece al anului când se înregistreazã unele dintre cele mai scãzute temperaturi din ţarã, fapt ce i-a atras denumirea de „pol al frigului”. Precipitaţiile medii anuale însumeazã 600–700 mm. Cei doi pinteni vulcanici, care pãtrund adânc în Depresiunea Ciuc (cel de la Racu, la Nord de municipiul Miercurea-Ciuc, şi cel de la Jigodin, la Sud de acelaşi municipiu), cunoscuţi şi sub numele de pragurile de la Racu şi Jigodin, împart Depresiunea Ciuc în trei compartimente: Ciucul superior (relief predominant colinar), Ciucul mijlociu şi Ciucul inferior (cu relief de luncã largã, mlãştinoasã, de terase şi de conuri de dejecţie). Depresiunea Ciuc comunicã, la Nord, cu Depresiunea Giurgeu, prin pasul Sândominic, şi, la Sud, cu Depresiunea Sfântu Gheorghe, prin pasul Tuşnad. Prezenţa numeroaselor izvoare cu ape minerale (peste 130 de izvoare captate) a determinat apariţia şi dezvoltarea mai multor staţiuni balneoclimaterice (Băile Tuşnad, Miercurea-Ciuc, Jigodin ş.a.).
COMĂNEŞTI, Depresiunea ~ → Dărmăneşti.
COPALNIC, depresiune tectono-erozivã, situatã în partea de Nord Vest a Carpaţilor Orientali, pe teritoriul judeţului Maramureş, mãrginitã de Culmea Preluca, la Sud, M-ţii Lãpuş, la Est, şi M-ţii Gutâi, la Nord Est, drenatã de râurile Cavnic şi Chechiş. Relief predominant de culmi deluroase, cu orientare Nord Est-Sud Vest, de 400–500 m altitudine. Pomiculturã.
CRACĂU-BISTRIŢA, depresiune de eroziune în partea de Est a României, desfăşurată în lungul cursurilor inferioare ale râurilor Cracău (afluent al Bistriţei) şi Bistriţa, în zona de contact dintre M-ţii Stânişoarei şi Goşmanu, la Vest, şi Dealurile Corni, Holmu Mare, Runcu, Şerbeşti ş.a. (Subcarpaţii Neamţului), la Est. Suprafaţa: 515 km2. Altitudinea medie: 400 m. Depresiunea are o formã de pâlnie, care se lãrgeşte de la 3–4 km, în Nord-Nord Est, la peste 15 km, în Sud-Sud Est, iar altitudinea coboarã de la 500 m, în Nord Est, la 340 m, în Sud Est. Relieful este format dintr-o câmpie aluvialã etajatã, din terasele şi luncile râurilor Cracău şi Bistriţa. Climã rãcoroasã (temperatura medie anualã 6–8°C) şi precipitaţii moderate (600–700 mm/anual). Soluri variate, predominante fiind cele brune luvice în partea de Nord Vest, cernoziomurile şi solurile cenuşii în partea centralã şi de Est. Păşuni şi fâneţe naturale întrerupte de pâlcuri de pãduri de stejar. Local se întâlnesc ochiuri de vegetaţie de silvostepã. Culturi de cereale, plante tehnice şi de cartofi. Pomiculturã.