Munţi (V)

VÂLCAN, Munţii ~, masiv muntos în partea de Vest-Sud Vest a Carpaţilor Meridionali, între văile râurilor Jiu de Vest (la Nord) şi Jiu (defileul Jiului) la Est, Subcarpaţii Olteniei (la Sud) şi valea superioară a râului Motru (la Vest). Alcătuit din şisturi cristaline cu intruziuni granitice, calcare jurasice şi cretacice. Au aspect disimetric, cu versantul nordic mai abrupt, care domină Depresiunea Petroşani, pe când cel sudic se prelungeşte prin culmi secundare domoale, despărţite de văi înguste, cu versante abrupte, în cadrul cărora s-au format Cheile Vaidei pe râul Şuşiţa, Cheile Runcului (sau Cheile Sohodolului) pe râul Sohodol ş.a. Culmea lor centrală, extinsă pe circa 55 km pe direcţie Nord Est-Sud Vest, este dominată de vârfurile Straja (1 868 m altitudine), Mutu (1 737 m), Coarnele (1 789 m), Şigleu Mare (1 682 m), Arcanu (1 815 m) ş.a. Altitudinea maximă: 1 946 m (vârful Oslea). Important nod hidrografic. Păduri de fag şi de conifere pe versantul nordic şi de fag pe cel sudic. La peste 1 400 m altitudine predomină pajiştile naturale. Obiectiv turistic.

VÂNĂTĂRILE PONORULUI, zonă calcaroasă în M-ţii Trascău, în arealul comunei Ponor, judeţul Alba, în perimetrul căreia s-au produs mai multe prăbuşiri care au determinat formarea unor pereţi verticali abrupţi, care închid între ei o arie depresionară de circa 80 m adâncime, străbătută de trei pâraie (Valea Poienii, Valea Ponorului, Valea Seacă). După ce pâraiele se unesc într-un singur curs de apă, acesta pătrunde printr-un aven în peştera Dălbina, unde formează un curs subteran, cu cascade şi marmite de eroziune, iar apoi reapare la zi sub numele de Valea Morilor.

VINŢULUI, Munceii ~, zonă montană joasă în partea de Sud Est a M-ţilor Metaliferi, cuprinsă între văile râurilor Ampoiţa (la Nord), Ampoi (Est), Mureş (Sud) şi Vinţu (Vest), cu altitudini medii de 600 m. Altitudinea maximă: 1 011 m (Vârfu Mare).

VLĂDEASA, masiv muntos situat în partea de Nord a M-ţilor Apuseni (Carpaţii Occidentali), între văile râurilor Crişu Repede (Nord), Călata (Est), Someşu Cald şi Crişu Pietros (Sud) şi Iada (Vest), alcătuit din roci vulcanice (dacite, riolite şi granodiorite), şisturi cristaline şi local calcare jurasice. Este un masiv bine individualizat, cu relief domol, cu o culme centrală, orientată Nord-Nord Est-Sud-Sud Vest, teşită, dominată de mai multe vârfuri care depăşesc 1 600 m altitudine (Vlădeasa 1 836 m, altitudinea maximă a masivului Vlădeasa , Buteasa 1 792 m, Cârligatele 1 694 m, Bohodei 1 654 m) din care se desprind către Vest şi Est alte culmi prelungi, domoale. Masivul Vlădeasa prezintă evidente trepte de eroziune, etajate. Acoperit cu păduri de conifere în amestec cu fag. Staţiune meteorologică de altitudine. Obiective turistice: staţiunile Stâna de Vale şi Valea Drăganului, cascadele Iadolina şi Bohodei, peşterile din bazinul văii Iadei ş.a.

VRANCEA, Munţii Vrancei, grup de munţi în Carpaţii de Curbură, situat între aliniamentul văilor Caşin-Şuşiţa (în Nord), Depresiunea Vrancei (în Est), râul Râmnic (în Sud) şi aliniamentul văilor superioare Oituz– Bâsca Mică (la Vest). Sunt bine individualizaţi, alcătuiţi predominant din marne, gresii, conglomerate ş.a., fragmentaţi de numeroase văi adânci (Putna, Coza, Năruja, Zăbala ş.a.) în mai multe masive şi culmi legate între ele prin înşeuări largi. La Vest de valea superioară a râului Zăbala se evidenţiază un sector mai înalt al M-ţilor Vrancei, alcătuit din masivele Lăcăuţ (1 777 m altitudine), Goru (1 785 m, cota maximă a M-ţilor Vrancei), Giurgiu (1 720 m), iar la Est-Nord Est de aceasta se desfăşoară o serie de culmi şi masive mai scunde şi mai fragmentate (masivul Furu 1 415 m, culmea Zboina Frumoasă cu vârful Pietrosu 1 672 m şi vârful Zboina Frumoasă 1 657 m, masivul Coza 1 629 m, culmile Zboina Neagră 1 350 m şi Lepşa 1 503 m). Sunt bine împăduriţi cu fag în amestec cu molid şi brad, iar la peste 1 700 m altitudine se extinde domeniul pajiştilor alpine. Obiectiv turistic. În M-ţii Vrancei se găsesc o serie de rezervaţii naturale, forestiere şi peisagistice (Lepşa– Zboina, Izvoarele Nărujei, Cheile Tişiţei, Cascada Putnei) şi în extremitatea de Sud, rezervaţia geologică Focul Viu de la Lopătari.