Munţi (V)

VÂLCAN, Munţii ~, masiv muntos în partea de V-SV a Carpaţilor Meridionali, între văile râurilor Jiu de Vest (la N) şi Jiu (defileul Jiului) la E, Subcarpaţii Olteniei (la S) şi valea superioară a Motrului (la V). Alcătuit din şisturi cristaline cu intruziuni granitice, calcare jurasice şi cretacice. Au aspect disimetric, cu versantul nordic mai abrupt, care domină Depr. Petroşani, pe când cel sudic se prelungeşte prin culmi secundare domoale, despărţite de văi înguste, cu versanţi abrupţi, în cadrul cărora s-au format Cheile Vaidei pe Şuşiţa, Cheile Runcului (sau Cheile Sohodolului) pe Sohodol ş.a. Culmea lor centrală, extinsă pe c. 55 km pe direcţie NE-SV, este dominată de vârfurile Straja (1 868 m alt.), Mutu (1 737 m), Coarnele (1 789 m), Şigleu Mare (1 682 m), Arcanu (1 815 m) ş.a. Alt. max.: 1 946 m (vf. Oslea). Important nod hidrografic. Păduri de fag şi de conifere pe versantul nordic şi de fag pe cel sudic. La peste 1 400 m alt. predomină pajiştile naturale. Obiectiv turistic.

VÂNĂTĂRILE PONORULUI, zonă calcaroasă în M-ţii Trascău, în arealul com. Ponor, jud. Alba, în perimetrul căreia s-au produs mai multe prăbuşiri ce au determinat formarea unor pereţi verticali abrupţi, care închid între ei o arie depresionară de c. 80 m adâncime, străbătută de trei pâraie (Valea Poienii, Valea Ponorului, Valea Seacă). După ce pâraiele se unesc într-un singur curs de apă, acesta pătrunde printr-un aven în peştera Dălbina, unde formează un curs subteran, cu cascade şi marmite de eroziune, iar apoi reapare la zi sub numele de Valea Morilor.

VINŢULUI, Munceii ~, zonă montană joasă în SE M-ţilor Metaliferi, cuprinsă între văile Ampoiţei (la N), Ampoiului (E), Mureşului (S) şi Vinţului (V), cu alt. medii de 600 m. Alt. max.: 1 011 m (Vârfu Mare).

VLĂDEASA, masiv muntos situat în partea de N a M-ţilor Apuseni (Carpaţii Occidentali), între văile Crişului Repede (N), Călata (E), Someşu Cald şi Crişu Pietros (S) şi Iada (V), alcătuit din roci vulcanice (dacite, riolite şi granodiorite), şisturi cristaline şi local calcare jurasice. Este un masiv bine individualizat, cu relief domol, cu o culme centrală, orientată NNE-SSV, teşită, dominată de mai multe vârfuri care depăşesc 1 600 m alt. (Vlădeasa 1 836 m, alt. max. a masivului, Buteasa 1 792 m, Cârligatele 1 694 m, Bohodei 1 654 m) din care se desprind către V şi E alte culmi prelungi, domoale. Masivul Vlădeasa prezintă evidente trepte de eroziune, etajate. Acoperit cu păduri de conifere în amestec cu fag. Staţiune meteorologică de altitudine. Obiective turistice: staţiunile Stâna de Vale şi Valea Drăganului, cascadele Iadolina şi Bohodei, peşterile din bazinul văii Iadei ş.a.

VRANCEA, Munţii Vrancei, grup de munţi în Carpaţii de Curbură, situat între aliniamentul văilor Caşin-Şuşiţa (în N), Depr. Vrancei (în E), râul Râmnic (în S) şi aliniamentul văilor superioare Oituz– Bâsca Mică (la V). Sunt bine individualizaţi, alcătuiţi predominant din marne, gresii, conglomerate ş.a., fragmentaţi de numeroase văi adânci (Putna, Coza, Năruja, Zăbala ş.a.) în mai multe masive şi culmi legate între ele prin înşeuări largi. La V de valea superioară a Zăbalei se evidenţiază un sector mai înalt al M-ţilor Vrancei, alcătuit din masivele Lăcăuţ (1 777 m alt.), Goru (1 785 m, cota max. a M-ţilor Vrancei), Giurgiu (1 720 m), iar la E-NE de aceasta se desfăşoară o serie de culmi şi masive mai scunde şi mai fragmentate (masivul Furu 1 415 m, culmea Zboina Frumoasă cu vf. Pietrosu 1 672 m şi vf. Zboina Frumoasă 1 657 m, masivul Coza 1 629 m, culmile Zboina Neagră 1 350 m şi Lepşa 1 503 m). Sunt bine împăduriţi cu fag în amestec cu molid şi brad, iar la peste 1 700 m alt. se extinde domeniul pajiştilor alpine. Obiectiv turistic. În M-ţii Vrancei se găsesc o serie de rezervaţii naturale, forestiere şi peisagistice (Lepşa– Zboina, Izvoarele Nărujei, Cheile Tişiţei, Cascada Putnei) şi în extremitatea de S, rezervaţia geologică Focul Viu de la Lopătari.