Date generale
Oraşul Pogoanele se află în partea de Sud Est a României, în provincia istorică Muntenia, în extremitatea de Sud-Sud Est a judeţului Buzău, în zona de Vest a Câmpiei Bărăganului, la 65–77 m alt., la intersecţia paralelei de 44°55′15′′ latitudine nordicã cu meridianul de 26°59′18′′ longitudine esticã, la 35 km Sud Est de municipiul Buzău. Din punct de vedere demografic, Pogoanele face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 7 273 loc. (1 ian. 2019), din care 3 597 loc. de sex masc. şi 3 676 fem. Supr.: 123,7 km2, din care 10,2 km2 în intravilan; densitatea: 713 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 275 loc., 6 680 de persoane erau români (91,8%), 221 rromi (3,0%) şi 374 loc. (5,2%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 885 de ortodocşi (94,6%) şi 390 loc. (5,4%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale ferată pe linia Bucureşti – Urziceni – Fãurei, inauguratã la 11 sept. 1943, cu o garã situatã la 3 km de oraş. Nod rutier. Întreprindere metalurgică (cu secţii de turnătorie şi de forjă). Fabrici de producere a oxigenului şi a filtrelor auto, a pieselor şi accesoriilor pentru autovehicule şi pentru motoare de autovehicule, de produse lactate şi preparate din carne, de covoare persane, prosoape şi broderii. Morărit şi panificaţie. Abator (în satul Căldărăşti). Fermă de creştere a bovinelor. Centru viticol şi de vinificaţie. Culturi de plante medicinale. Muzeu orăşenesc. Casă de Cultură. Cămin Cultural. Biblioteca publică “I. A. Rădulescu-Pogoneanu”, cu peste 20 000 de volume. În arealul oraşului Pogoanele se află Pădurea Văleanca (1,4 ha), un rest al foştilor Codrii ai Vlăsiei, alcătuită din stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), declarată rezervaţie forestieră în 1975.
Istoric
Localitatea Pogoanele s-a format la mijlocul secolului 19 pe proprietatea moşierului Costea Muşceleanu, care poseda moşiile Caragele şi Ţuguiatu, de la care locuitorii satelor învecinate au cumpărat pământ pe care şi-au construit case. După adoptarea unei legi (în 1853), care prevedea că acei clăcaşi care pot cumpăra cel puţin 5 pogoane (0,5 ha) de pământ devin oameni liberi, un număr foarte mare dintre aceştia (370 de familii) din satele vecine au cumpărat câte 5 pogoane (0,5 ha) de pământ de la moşierul Muşceleanu, în total 185 ha (370 de familii x 0,5 ha = 185 ha). În acest fel, satul numit iniţial Ţuguiatu-Pământeni, s-a extins tot mai mult, devenind o comună mare, pe care locuitorii au numit-o Ţuguiatu-Pogoanele şi apoi Pogoanele (nume preluat de la pogoanele de pământ cumpărate de ţăranii clăcaşi). În 1899, localitatea apare consemnată ca o comună rurală, formată dintr-un singur sat, cu 4 200 loc., două mori cu aburi, o şcoală mixtă cu 260 de elevi şi 4 învăţători şi două biserici. La recensământul din anul 1925, comuna Pogoanele avea 4 812 loc. şi era reşedinţa plasei Câmpul, iar în 1950 a devenit reşedinţa raionului Pogoanele din regiunea Buzău. La 17 febr. 1968, comuna Căldărăşti din apropiere a fost desfiinţată şi satul Căldărăşti înglobat în comuna Pogoanele, care la 25 apr. 1989 a fost declarată oraş, având în subordine ad-tivă satul Căldărăşti.
Monumente
În oraşul Pogoanele se află bisericile cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil”, datând din anul 1878, restaurată în anii 2008-2011, şi „Adormirea Maicii Domnului” , zidită în sec. 19, restaurată în anii 2008-2011 şi resfinţită la 22 mai 2011 precun şi Monumentul eroilor din timpul Primului Război Mondial, operă realizată în bronz de sculptorul Ioan Schmidt-Faur, dezvelit în 1924. Acest monument are un piedestal din piatră fasonată şi şlefuită pe care se află statuia în bronz a unui infanterist care poartă în mâna stângă un drapel şi în cea dreaptă o armă. În satul Căldărăşti există biserica “Sfântul Nicolae”, construită în anii 1850-1860, consolidată şi restaurată în anii 2004-2017 şi resfinţită la 1 oct. 2017.