Mănăstirea Poiana Mãrului, de cãlugãri, se aflã pe teritoriul satului Jitia de Jos din comuna Jitia, judeţul Vrancea, în depresiunea subcarpaticã Jitia, la circa 40 km Sud Vest de municipiul Focşani. Biserica mare a mãnãstirii, cu hramul “Duminica Tuturor Sfinţilor”, a fost construitã din bârne de stejar, în anul 1730, prin osârdia cuviosului cãlugãr Vasile Carpatinul. În anul 1771, biserica, o parte din chilii şi construcţiile anexe au fost mistuite de un violent incendiu, acestea fiind refãcute în perioada 1780-1784. Biserica actualã are cinci turle hexagonale şi un pridvor deschis, susţinut de şase stâlpi din lemn, uniţi la partea superioarã cu arcade semicirculare, iar în partea inferioarã are un grilaj din lemn de 1,20 m înãlţime. La exterior, faţada bisericii are un brâu median, deasupra cãruia existã picturi executate direct pe lemn, ocrotite de o streaşinã largã a acoperişului. Picturile de pe pereţii interiori au fost fãcute în ulei, în stil neobizantin, tot direct pe lemn. Aceasta este una dintre puţinele biserici de lemn din România care posedã picturi exterioare executate direct pe lemn, fiind declaratã monument istoric. A doua bisericã, tot din lemn, aflatã în incinta mãnãstirii, a fost construitã în anii 1810-1812 prin strãdania stareţului de atunci, Teodosie al II-lea. În anul 1879, un incendiu a distrus casa stãreţiei, trapeza (sala de mese) şi o parte din chilii, toate acestea fiind refãcute ulterior. Pânã în anul 1893, când a fost desfiinţat, acest ansamblu monastic a funcţionat ca schit de cãlugãri, iar apoi, în 1938, a fost reactivat ca mãnãstire de maici, redevenind mănăstire de cãlugãri în anul 1990. Cele douã biserici ale mãnãstirii Poiana Mãrului au fost renovate în anul 1956, iar în 1991 a fost construit un paraclis din lemn, pictat de arhidiaconul Gabriel Sibiescu. Intrarea în incinta mănăstirii se face prin gangul unei clopotniţe, construitã din lemn în anul 1935. La aceastã mãnãstire a vieţuit în anii 1730-1767 cuviosul Vasile (nãscut în 1692), care a fost sanctificat şi trecut în sinaxar la 25 aprilie, şi tot aici a fost surghiunit, în anul 1840, timp de nouã luni, poetul Cezar Bolliac, ca urmare a participãrii lui la un complot împotriva domnului Alexandru Dimitrie Ghica.