Date generale
Oraşul Târgu Lăpuş se află în extremitatea de Nord Vest a României, în provincia istorică Maramureş/Transilvania, în partea de Sud a judeţului Maramureş, în Depresiunea Lăpuş, la 280–360 m altitudine, pe râul Lăpuş, în zona etnografică Tara Lăpuşului, la intersecţia paralelei de 47º27’09” latitudine nordică cu meridianul de 23º51’47” longitudine estică, la 45 km Sud Est de municipiul Baia Mare. Din punct de vedere demografic, Târgu Lăpuş face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 13 030 loc. (1 ian. 2019), din care 6 496 loc. de sex masc. şi 6 534 fem. Suprafaţa: 247,4 km2, din care 17,3 km2 în intravilan; densitatea: 753 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 11 744 loc., 9 787 de persoane erau români (83,3%), 1 285 maghiari (10,9%), 101 rromi (0,9%) şi 571 loc. (4,9%) aparţineau altor etnii (germani, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 8 470 de ortodocşi (72,1%), 1 147 reformaţi (9,8%), 806 penticostali (6,9%), 347 greco-catolici (3,0%), 266 romano-catolici (2,3%) şi 708 loc. (5,9%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, baptişti, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Nod rutier. Exploatãri de minereuri de fier, de mangan, de mică, de bentonite, de argile bentonitice, de turbă (în satul Răzoare) şi de marmură (în satul Cufoaia). Producţie de instrumente optice, de echipamente fotografice, de mobilă, de hârtie, de confecţii textile, de lenjerie de corp, de otgoane, frânghii şi sfoară şi de produse alimentare (preparate din lapte, băuturi alcoolice, panificaţie). Ferme de creştere a bovinelor şi ovinelor. Centru pomicol, de cusături şi ţesături populare şi de ceramică smălţuită (din secolul 18, aflat într-o stare de decădere după anul 1950, când aici mai lucrau doar nouă olari). Muzeu etnografic. Muzeul mănăstirii Rohia, inaugurat în anul 2007. Casa de Cultură “Vasile Grigore Latiş”, adăpostită într-o clădire reabilitată şi modernizată în anul 2012. Bibliotecă publică orăşenească, inaugurată în anul 1949, adapostită în clădirea Casei de Cultură, azi cu peste 27 000 de volume. Biblioteca mănăstirii Rohia, numită “Casa poetului”, cu peste 40 000 de volume. Izvoare cu ape minerale carbogazoase, clorurate, sodice, alcaline (în satul Stoiceni). În toate cele 13 sate care aparţin administrativ de oraşul Târgu Lăpuş există câte un Cămin cultural. Oraşul Târgu Lăpuş este un vechi centru de învăţământ (în anul 1622 aici a luat fiinţă prima şcoală primară, iar în 1860 o şcoală de curs superior).
Istoric
Prima referire documentară a zonei în care se află astăzi oraşul Târgu Lăpuş datează din anul 1040, în care se aminteşte de Lapus et fluenta Zamos/Lăpuş afluentul râului Someş, iar aşezarea Târgu Lăpuş apare menţionată documentar, prima oară, în anul 1291, iar în 1315 este amintită ca centru al zonei „Terra Lapusensis” (Ţara Lăpuşului), aflat în posesia familiei Bánfi. Între 1467 şi 1552 a fost în posesia domnilor Moldovei, în 1583 în cea a principelui Sigismund Báthory, în anul 1602 se afla sub stăpânirea lui Giorgio Basta, iar în 1607 era în proprietatea principelui Sigismund Rákóczi, după care s-a aflat succesiv în posesia diferitelor familii. În anul 1777, împărăteasa Imperiului Roman de Naţiune Germană, Maria Tereza, a donat moşia Lăpuş Direcţiei de Mine din Baia Mare pe 99 de ani, respectiv până în anul 1876. În urma Dictatului fascist de la Viena din 30 aug. 1940, Târgu Lăpuş, împreună cu partea de Nord Vest a Translvaniei, a intrat sub administraţia Ungariei horthiste, fiind eliberat de armata română în octombrie 1944. Localitatea a fost declarată oraş la 17 febr. 1968, având în subordine ad-tivă 13 sate: Boiereni (atestat documentar in 1584), Borcut (1331), Cufoaia (1630), Dămăcuşeni (1393), Dobricu Lăpuşului (1584), Dumbrava (1584), Fântânele (1637), Groape (1638), Inău (1584), Răzoare (1500), Rogoz (1488), Rohia (1325) şi Stoiceni (1589).
Monumente
Biserica reformată (1839–1863); biserica romano-catolică „Înălţarea Sfintei Cruci” (1752, restaurată în 1831); biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1906-1912); Monumentul eroilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial. În satul Rohia, menţionat documentar în 1325, se află mănăstirea Rohia, cunoscută şi cu numele „Sfânta Ana”-Rohia (→ mănăstirea Rohia, Capitolul Mănăstiri, litera R). În satul Boiereni există biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în etape în anii 1735-1738 şi finalizată în 1751, azi declarată monument istoric, şi mănăstirea Rohiiţa (→ mănăstirea Rohiiţa, Capitolul Mănăstiri, litera R); în satul Dumbrava este mănăstirea Şatra, cu biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”, înfiinţată în 1990, şi biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (secolul 18), declarată monument istoric, iar în satul Rogoz, atestat documentar în 1488, se află bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1600), incendiată de tătari în 1661 (refăcută în 1663) şi din nou în 1717 (refăcută imediat), cu picturi pe pereţii interiori executate în 1785 de Radu Munteanu din Ungureni şi Nicolae Man şi din 1834 de Grigore Badea (biserica a fost inclusă, în 1999, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO), declarată monument istoric şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (secolul 18, strămutată în 1883 din satul Suciu de Sus în satul Rogoz, când a fost repictată; are un portal decorat cu crestături); în satul Dobricu Lăpuşului există bisericile din lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1740, pictată în 1798), declarată monument istoric şi „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1701), declarată monument istoric, cu picturi interioare din secolul 18; bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1689), mutată aici din satul Rus, în anul 1778, azi declarată monument istoric, „Sfânta Maria” (începutul secolului 18, reparată în anul 2018 şi declarată monument istoric) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită înainte de anul 1730, în satul, Glod, pictată în 1759 de Petre Diacul din Preluca, şi mutată aici în 1867, azi declarată monument istoric, în satele Inău, Fântânele şi Răzoare; bisericile din lemn, cu acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, în satele Cufoaia (1850), declarată monument istoric, şi Stoiceni (1860), monument istoric; în satul Groape se află biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construită în anul 1827 în satul Măgureni, cu hramul “Sfântul Dumitru”, mutată şi asmblată aici în anul 1900; biserică reformată, în satul Dămăcuşeni, datând din anul 1700, mistuită de incendiu în 1942 şi refăcută în 1946 după planurile arhitectului Kós Károly. În perimetrul oraşului Târgu Lăpuş se află rezervaţia naturală Cheile Lăpuşului, extinsă pe o spurafaţă de 25 ha (→ Cheile Lăpuşului).
