VADU CRIŞULUI, Peştera ~, peşteră situată în zona centrală a defileului râului Crişu Repede (între comuna Şuncuiuş şi comuna Vadu Crişului, judeţul Bihor), la baza versantului de Nord al M-ţilor Pădurea Craiului (M-ţii Apuseni) de pe stânga râului Crişu Repede, la 305 m altitudine, la circa 2,5 km amonte de satul Vadu Crişului. Gura de intrare în această peşteră este vizibilă din trenul care străbate defileul pe traseul Oradea – Cluj-Napoca. Lungimea galeriilor: 2 700 m. Săpată în calcare cretacice, peştera are forma unui coridor principal (străbătut de un curs de apă) cu numeroase galerii laterale şi săli largi, spaţioase, care alternează cu sectoare înguste. Faună bogată (viermi, melci, crustacei, lilieci, insecte etc.). Declarată monument al naturii în 1955. Electrificată (1969) şi amenajată cu pasarele şi scări. Intrarea în peşteră, aflată pe malul stâng, puţin peste nivelul apei Crişului Repede, se poate face traversând o pasarelă metalică, suspendată deasupra firului apei Crişului Repede, care porneşte de pe malul drept al Crişului Repede.
VÂNTULUI, Peştera ~ → Peştera Vântului.
VÂRFURAŞUL, Peştera ~, peşteră în M-ţii Vlădeasa, săpată de pârâul Valea Seacă, situată la 1 240 m altitudine. Lungimea galeriilor: 2 420 m. Dezvoltată în calcarele tithonice metamorfozate, cristaline, peştera are forma literei U, larg deschis, străbătută de pârâul Valea Seacă. Prezintă un sistem de galerii îngemănate, bogate în concreţiuni, în cadrul cărora se evidenţiază culoarea albă, intensă, a rocilor calcaroase. Cunoscută şi sub numele de Peştera cu gheaţă datorită faptului că în interiorul ei se menţin formaţiuni de gheaţă până în luna iulie, favorizate de prezenţa temperaturilor scăzute (în medie 5°C).
VÂRTOP, Gheţarul de la ~, peşteră situată în partea de Sud a M-ţilor Bihor, la 1 200 m altitudine, în arealul satului Casa de Piatră (comuna Arieşeni, judeţul Alba). Lungime: 300 m. Explorată prima oară în anul 1955. Este o peşteră fosilă, cu concreţiuni bogate, cu gheaţă perenă şi cu mult grohotiş în sala de intrare. Din sala de intrare (75 m lărgime) porneşte o galerie îngustă (30 cm diametru, 15 m lungime, 8 m diferenţă de nivel) care face legătura cu alte trei săli succesive (Sala Domului, Sala Minunilor, Sala Mare) în care se găsesc numeroase stalagmite (5 m înălţime), scurgeri parietale în formă de pagode, coloane, domuri, curgeri de calcit etc. Declarată monument al naturii (în anul 1957) şi rezervaţie speologică (în anul 1969).
