Mănăstirea Recea (Vrancea)

Situată pe teritoriul satului Cândeşti  din comuna Dumbrăveni, judeţul Vrancea, la 20 km Sud de municipiul Focşani, mănăstirea Recea adãposteşte 18 călugăriţe care duc o viaţă de obşte sub stăreţia maicii Paisia Ruşen. Aşezământul monahal Recea a fost înfiinţat în anul 1686 ca schit de călugări prin osârdia şi pe cheltuiala clucerului Mănăilă. Biserica iniţială a fost zidită în perioada 1685-1692 şi restaurată în anul 1710. Zguduită şi părăginită de cutremurul din 14 octombrie 1802, vechea biserică a fost înlocuitã cu una nouă în anii 1802-1804 cãreia i s-a atribuit triplul hram – “Naşterea Maicii Domnului, Sfânta Treime şi Sfântul Nicolae”. Între anii 1900 şi 1940 biserica a funcţionat ca biserică de parohie. Dupã cutremurul din noaptea de 10 spre 11 noiembrie 1940 biserica a fost reparată prin strădania maicii Iuliana Caragiou care, în 1948, a reuşit, împreună cu alte călugăriţe, sã reactiveze acest lăcaş, mănăstirea Recea, a cărui stareţă a devenit. Activitatea monahală a continuat pentru o vreme, prin împletirea unor activităţi oficiale cu unele neoficiale, în pofida hărţuirii desfăsurate de regimul de atunci (maica Iuliana a fost arestată de autorităţile comuniste în anul 1949, fiind ulterior internată la spitalul nr. 9 din Bucureşti). La 28 octombrie 1959, mănăstirea Recea a fost desfiinţată prin decretul nr. 410, care prevedea încetarea activităţilor a numeroase mănăstiri din România. Reînfiinţată în 1990, mănăstirea Recea a fost condusă de maica stareţă Iuliana Caragiou până la încetarea sa din viaţă în anul 2000, la vârsta  de 96 de ani. După anul 1990, la această mănăstire s-au adăugat o bucătărie şi o sală de mese (trapeza), o clopotniţă, iar zidul de incintă a fost supraînălţat cu aproximativ un metru. In cadrul elementelor arhitectonice şi decorative ale bisericii mănăstirii Recea (declarată monument istoric şi de arhitectură), se remarcă turla mare, încadrată de doua turle mai mici, precum si picturile murale interioare, realizate după anul 1990 de către preotul Petre Braşoveanu. O catapeteasmă nouã, din lemn, a fost montată în 1987. Până în anul 2000, într-una din camerele aşezământului monahal a funcţionat, prin efortul maicii stareţe Iuliana Caragiou, un muzeu cu icoane vechi, obiecte de cult, o evanghelie din anul 1749 ş.a.