Situată pe teritoriul satului Cândeşti din comuna Dumbrăveni, judeţul Vrancea, la 20 km Sud de municipiul Focşani, mănăstirea Recea adãposteşte o obşte de călugăriţe. Aşezământul monahal Recea a fost înfiinţat în anul 1686 ca schit de călugări prin osârdia şi pe cheltuiala clucerului Mănăilă. Biserica iniţială a fost zidită în perioada 1685-1692 şi restaurată în anul 1710. Zguduită şi părăginită de cutremurul devastator din 14 octombrie 1802, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter (cel mai puternic cutremur din toate timpurile), vechea biserică a fost înlocuitã cu una nouă în anii 1802-1804 cãreia i s-a atribuit triplul hram – “Naşterea Maicii Domnului”, “Sfânta Treime” şi “Sfântul Nicolae”. Dupã aplicarea Legii secularizãrii averilor mãnãstireşti din 17/29 decembrie 1863, mãnãstirea Recea a încetat sã mai existe, funcţionând doar biserica, pânã în anul 1948, ca biserică de parohie. Dupã cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, biserica a fost reparată prin strădania maicii Iuliana Caragiou care, în anul 1948, a reuşit, împreună cu alte călugăriţe, sã reactiveze acest lăcaş, al cărui stareţă a devenit. Activitatea monahală a continuat pentru o vreme, prin împletirea unor activităţi oficiale cu unele neoficiale, în pofida hărţuirii desfăşurate de regimul comunist de atunci (maica Iuliana a fost arestată de autorităţile comuniste în anul 1949, fiind ulterior internată la spitalul de psihiatrie nr. 9 din Bucureşti). La 28 octombrie 1959, mănăstirea Recea a fost desfiinţată prin aplicarea Decretului nr. 410, care prevedea încetarea activităţilor a numeroase mănăstiri şi schituri din România. Reînfiinţată în anul 1990, mănăstirea Recea a fost condusă de maica stareţă Iuliana Caragiou până la încetarea sa din viaţă în anul 2000, la vârsta de 96 de ani. După anul 1990, la această mănăstire s-au adăugat o bucătărie şi o sală de mese (trapeza), o clopotniţă, iar zidul de incintă a fost supraînălţat cu aproximativ un metru. În cadrul elementelor arhitectonice şi decorative ale bisericii mănăstirii Recea (declarată monument istoric şi de arhitectură), se remarcă turla mare, încadrată de doua turle mai mici, precum si picturile murale interioare, realizate după anul 1990 de către preotul Petre Braşoveanu. O catapeteasmă nouã, din lemn, a fost montată în anul 1987. Biserica a mai fost consolidată şi reparată după cutremurul din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 90 de secunde. Biserica a fost repictată în anii 1985-1990. Până în anul 2000, într-una din camerele aşezământului monahal a funcţionat, prin efortul maicii stareţe Iuliana Caragiou, un muzeu cu icoane vechi, obiecte de cult, o evanghelie din anul 1749 ş.a.