Mănăstirea Curtea de Argeş

Mănăstirea Curtea de Argeş, cu 20 de călugări care duc o viaţă de obşte, se află în municipiul Curtea de Argeş, judeţul Argeş, la 38 km NV de Piteşti. Biserica mănăstirii Curtea de Argeş, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, cunoscută din 1793 şi până în prezent şi cu denumirea de biserica episcopală, a fost construită în perioada 1512-1517 (sfinţită la 15 august 1517) din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Neagoe Basarab, pe locul unei biserici mai vechi, care data din secolul 14 şi care a adăpostit prima mitropolie a Ungrovlahiei (întemeiată de Nicolae Alexandru), mitropolie recunoscută de Patriarhia din Constantinopol în 1359. Conform tradiţiei populare orale, proiectantul şi conducătorul lucrărilor de construcţie a bisericii a fost Meşterul Manole (acesta fiind numele sub care era cunoscut constructorul Manolii din Nikosia), adus de Neagoe Basarab pentru ridicarea celebrului edificiu religios. Cercetătorii de specialitate afirmă însă că legendarul Meşter Manole ar fi fost doar conducătorul lucrărilor de împodobire a faţadelor bisericii cu ornamente dăltuite în piatră, iar zidirea ar fi fost făcută de meşteri locali, îndrumaţi de însuşi Neagoe Basarab. Legenda zidirii bisericii, transmisă de-a lungul veacurilor, prin intermediul baladelor populare, povesteşte că, pentru finalizarea construcţiei acestui lăcaş, care, în lipsa unei jertfe omeneşti, se năruia la fiecare încercare de a-l înălţa, Meşterul Manole şi-a zidit soţia la temelia bisericii. Conform tradiţiei, locul acestei jertfe se află în unghiul dintre două ziduri de pe faţada sudică a bisericii. Tot în conformitate cu legenda, Meşterul Manole, abadonat pe acoperişul bisericii din porunca lui Neagoe Basarab, care a ordonat să i se ia schelele, pentru ca meşterul să nu mai poate ridica o a doua minunăţie asemenea acestei biserici, şi-a făcut aripi din şindrilă şi, asemenea lui Icar, a încercat să zboare, prăbuşindu-se însă ca şi acesta. Pe locul în care s-a prăbuşit, a tâşnit un izvor cu apă limpede (aici se găşeste astăzi renumita “Fântână a lui Manole”). Revenind la detaliile arhitecturale, biserica mănăstirii Curtea de Argeş prezintă proporţii armonioase, fiind construită în întregime din piatră şi având împărţirea clasică a lăcaşurilor de cult ortodox: pronaos (care are şi funcţie de necropolă), naos şi altar (catapeteasma este din marmură, bronz aurit şi onix). Soclul monumentului religios este relativ înalt, împodobit cu ciubuce şi profile cioplite în piatră fasonată. Un brâu din piatră, sculptat în forma unei frânghii răsucite în patru, prinde biserica de jur împrejur, împãrţind pereţii exteriori în două registre. Registrul inferior este decorat cu panouri dreptunghiulare înalte, încadrate de rame cioplite în piatră, în cadrul cărora sunt plasate ferestrele înguste, iar registrul superior are un şir de arcade cu deschizături ample ce înlãnţuie biserica. Legătura dintre arcade se face prin intermediul unor discuri cu motive ornamentale arabe şi persane, în culori dominante de verde, auriu şi albastru. Cele patru turle, cu câte opt ferestre înguste, decorate cu rame florale, au în vârf câte o cruce. Cele două turle mai mici, plasate lateral deasupra faţadei de Vest, crează o impresie deosebită prin faptul cã întreaga lor arhitectură este răsucită în jurul axului vertical. De asemeni, volumele care susţin cele patru turle prezintă o bogată ornamentaţie sculpturalã în piatrã. Aşa cum notează un cronicar,

zugrăveala (pictura) bisericii s-a isprãvit la anul 7035 (1526), septembrie 10, cu mâna lui Dobromir zugravul”,

în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi (ginerele lui Neagoe Basarab). Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a suferit numeroase stricăciuni în urma jafurilor şi a calamităţilor naturale, dar a fost refăcută de fiecare dată. Primul jaf l-a suferit în iarna anului 1610-1611, când oştile lui Gabriel Bathory

au sfărâmat Mitropolia de la Argeş cea foarte scumpă”,

iar în perioada 1769-1774 a fost prădată de turci. Distrusă parţial de cutremurele din 14 octombrie 1802 şi 11 ianuarie 1838 şi de incendiile din 1814, ianuarie 1866 şi din 23 aprilie şi 2 decembrie 1867, biserica a fost refăcută după fiecare calamitate. Biserica a mai fost reparată, consolidată şi i s-au refăcut zugrăvelile în 1640 din iniţiativa domnului Matei Basarab, în 1682 de domnul Şerban Cantacuzino, la sfârşitul secolului 18 şi începutul secolului 19 de către episcopul Iosif Sevastis ş.a. De remarcat că, într-o notă de călătorie a lui Paul de Alep din anul 1654, se consemnează că

biserica mănăstirii Curtea de Argeş este una dintre minunile lumii”.

Dar cea mai importantă restaurare a bisericii a fost efectuată în anii 1875-1885 după proiectul şi sub conducerea arhitectului francez Emile Lecomte du Nouy cu ajutorul inspectorului lucrărilor de restaurare, românul Nicolae Gabrielescu (biserica a fost resfinţită la 12 octombrie 1886). Din păcate, vechea pictură murală interioară a fost înlocuită cu una nouă, executată în ulei de francezii F. Nicolle şi Ch. Renouard şi de românul N. Constantinescu, pictură care însă nu se ridică la valoarea celei anterioare. O parte din pictura originară se păstrează, fragmentar, la Muzeul de Artă al României şi la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti. În pronaosul bisericii se află mormintele voievozilor Neagoe Basarab (mort la 15 septembrie 1521) şi Radu de la Afumaţi (mort la 4 ianuarie 1529), precum şi cele ale membrilor familiei regale (regii Carol I şi Ferdinand şi soţiile lor, Elisabeta şi Maria). Biserica mănăstirii Curtea de Argeş a fost reşedinţa scaunului episcopal între 1793 şi 1949, redevenind scaun episcopal al Eparhiei Argeşului în 1990. Palatul episcopal a fost construit în anii 1886-1890. În faţa bisericii se află un aghiasmator sprijinit pe patru coloane, lucrat în marmură de diferite tonuri, care are acoperişul din tablă de plumb străjuit de o cruce aurită.

Mănăstirea Curtea de Argeș (jud. Argeș)
Biserica mănăstirii Curtea de Argeș cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (Credit: Shutterstock)