Mănăstirea Curtea de Argeş

Mănăstirea Curtea de Argeş, cu 20 de călugări care duc o viaţă de obşte, se află în municipiul Curtea de Argeş, judeţul Argeş, la 38 km NV de Piteşti. Biserica mănăstirii Curtea de Argeş, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, cunoscutã din 1793 şi pânã în prezent şi cu denumirea de biserica episcopalã, a fost construitã în perioada 1512-1517 (sfinţitã la 15 august 1517) din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Neagoe Basarab, pe locul unei biserici mai vechi, care data din secolul 14 şi care a adãpostit prima mitropolie a Ungrovlahiei (întemeiatã de Nicolae Alexandru), mitropolie recunoscutã de Patriarhia din Constantinopol în 1359. Tradiţia oralã popularã susţine cã atât proiectantul, cât şi conducãtorul lucrãrilor de construcţie a bisericii a fost Meşterul Manole (se pare cã acesta este numele sub care era cunoscut constructorul Manolii din Nikosia) adus de Neagoe Basarab pentru ridicarea celebrului edificiu religios. Cercetãtorii de specialitate afirmã, însã, cã legendarul Meşter Manole ar fi fost doar conducãtorul lucrãrilor de împodobire a faţadelor bisericii cu ornamente dãltuite în piatrã, iar zidirea ar fi fost fãcutã de meşteri locali, îndrumaţi de însuşi Neagoe Basarab. Legenda zidirii bisericii, transmisã de-a lungul veacurilor, prin intermediul baladelor populare, aratã cã pentru construirea, cât mai repede, a acestui lãcaş, aşa cum îşi dorea ctitorul Neagoe Basarab, Meşterul Manole şi-a jertfit soţia, zidind-o la temelia bisericii. Locul acestei jertfe a fost consemnat de urmaşii voievodului Neagoe Basarab în unghiul dintre douã ziduri de pe faţada sudicã a bisericii. Tot legenda aminteşte cã Meşterul Manole neputând coborî de pe biserica pe care tocmai o zidise, deoarece i se luaserã schelele, şi-a fãcut aripi din şindrilã şi, ca un Icar, a sãrit de pe acoperişul bisericii, iar pe locul în care s-a prãbuşit, sufletul lui s-a prefãcut în izvor cu apã limpede (aceast loc este astãzi marcat de cunoscuta “Fântânã a lui Manole” aflatã în apropiereea bisericii). Dar totul se rezumã doar la o legendã frumoasã! Din punct de vedere arhitectural, biserica mănăstirii Curtea de Argeş prezintã proporţii armonioase, fiind construitã în întregime din piatrã şi având împãrţirea clasicã a lãcaşurilor de cult ortodox: pronaos (care are şi funcţie de necropolã), naos şi altar (catapeteasma este din marmurã, bronz aurit şi onix). Soclul monumentului religios este relativ înalt, împodobit cu ciubuce şi profile cioplite în piatrã fasonatã. Un brâu din piatrã, sculptat în forma unei frânghii rãsucite în patru, prinde biserica de jur împrejur, împãrţind pereţii exteriori în douã registre. Registrul inferior este decorat cu panouri dreptunghiulare înalte, încadrate de rame cioplite în piatrã, în cadrul cãrora sunt plasate ferestrele înguste, iar registrul superior are un şir de arcade cu deschizãturi ample ce înlãnţuie biserica. Legãtura dintre arcade se face prin intermediul unor discuri cu motive ornamentale arabe şi persane, în culori dominante de verde, auriu şi albastru. Cele patru turle, cu câte opt ferestre înguste, decorate cu rame florale, au în vârf câte o cruce. Cele douã turle mai mici, plasate lateral deasupra faţadei de Vest, creazã o impresie deosebitã prin faptul cã întreaga lor arhitecturã este rãsucitã în jurul axului vertical. De asemeni, volumele care susţin cele patru turle prezintã o bogatã ornamentaţie sculpturalã în piatrã. Aşa cum noteazã un cronicar, “zugrãveala (pictura) bisericii s-a isprãvit la anul 7035 (1526), septembrie 10, cu mâna lui Dobromir zugravul”, în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi (ginerele lui Neagoe Basarab). Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a suferit numeroase stricãciuni în urma jafurilor şi a calamitãţilor naturale, dar a fost refãcutã de fiecare datã. Primul jaf l-a suferit în iarna anului 1610-1611, când oştile lui Gabriel Bathory “au sfãrâmat Mitropolia de la Argeş cea foarte scumpã”, iar în perioada 1769-1774 a fost prãdatã de turci. Distrusã parţial de cutremurele din 14 octombrie 1802 şi 11 ianuarie 1838 şi de incendiile din 1814, ianuarie 1866 şi din 23 aprilie şi 2 decembrie 1867, biserica a fost refãcutã dupã fiecare nenorocire. Biserica a mai fost reparatã, consolidatã şi i s-au refãcut zugrãvelile în 1640 din iniţiativa domnului Matei Basarab, în 1682 de domnul Şerban Cantacuzino, la sfârşitul secolului 18 şi începutul secolului 19 de cãtre episcopul Iosif Sevastis ş.a. De remarcat cã, într-o notã de cãlãtorie a lui Paul de Alep din anul 1654, se consemneazã cã “biserica mânãstirii Curtea de Argeş este una dintre minunile lumii”. Dar cea mai importantã restaurare a bisericii a fost efectuatã în anii 1875-1885 dupã proiectul şi sub conducerea arhitectului francez Emile Lecomte du Nouy cu ajutorul inspectorului lucrãrilor de restaurare, românul Nicolae Gabrielescu (biserica a fost resfinţitã la 12 octombrie 1886). Din pãcate, vechea picturã muralã interioarã a fost înlocuitã cu una nouã, executatã în ulei de francezii F. Nicolle şi Ch. Renouard şi de românul N. Constantinescu, dar cu mult inferioarã, ca valoare, celei anterioare. O parte din pictura originarã se pãstreazã, fragmentar, la Muzeul de Artã al României şi la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti. În pronaosul bisericii se aflã mormintele voievozilor Neagoe Basarab (mort la 15 septembrie 1521) şi Radu de la Afumaţi (mort la 4 ianuarie 1529), precum şi cele ale membrilor familiei regale (regii Carol I şi Ferdinand şi soţiile lor, Elisabeta şi Maria). Biserica mănăstirii Curtea de Argeş a fost reşedinţa scaunului episcopal între 1793 şi 1949, redevenind scaun episcopal al Eparhiei Argeşului în 1990. Palatul episcopal a fost construit în anii 1886-1890. În faţa bisericii se aflã un aghiasmator sprijinit pe patru coloane, lucrat în marmurã de diferite tonuri, care are acoperişul din tablã de plumb strãjuit de o cruce auritã.