Mănăstirea Nicula

Mănăstirea Nicula, de călugări, din cadrul Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, se află situată în arealul satului Nicula (atestat documentar în anul 1326) din comuna Fizeşu Gherlii, judeţul Cluj, pe un platou înconjurat de dealurile Mânăstirii, Cărbunari, Podu Mic, Podu Mare, Poiana Luchi, Zăpodia şi Ghergheleu, la 5 km Est de oraşul Gherla. Prima bisericã, din lemn, se pare cã a fost construitã în anul 1552 (data este incertã) care a fost mistuitã de un incendiu la sfârşitul secolului 16. În perioada 1700-1712, pustnicul Nicolae a construit o altã bisericã, tot din lemn, pe locul celei vechi, cu hramul “Sfânta Treime”, în care a fost aşezatã Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictatã în anul 1681 de preotul Luca din Iclod, icoanã care s-a dovedit a fi deosebită. Chipul Maicii Domnului din aceastã Icoanã a lãcrimat între 15 februarie şi 12 martie 1694. Interesul mereu crescând al credincioşilor şi pelerinilor faţã de aceastã Icoanã a Maicii Domnului, considerată fãcãtoare de minuni, a fãcut ca biserica din lemn sã devinã neîncãpãtoare, fapt pentru care s-a zidit o nouã bisericã în anii 1875-1879, în stil romanic, dupã planul arhitectului Laurenţiu Zottieh. Biserica aceasta, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, este de mari dimensiuni (30,70 m lungime şi 11,35 m lãţime), are formã de navã şi este strãjuitã la intrare de douã turnuri gemene (unul în stânga şi altul în dreapta) de formã pãtratã, prevãzute cu câte patru ferestre fiecare. Picturile murale interioare au fost executate în 1883 de Mihail Şerban, peste care s-a aplicat o altã picturã, în tempera, în stil bizantin, în 1961, realizatã de pictorul Vasile Pascu. Iconostasul a fost sculptat de S. Kersteşiu din Tãşnad, în mijlocul acestuia fiind aşezatã Icoana Maicii Domnului cu pruncul, Fãcãtoare de minuni, transferatã aici din vechea bisericã din lemn. La 24 aprilie 1973, biserica din lemn care data din anul 1712 a fost distrusã în mare parte de un incendiu, fapt ce a fãcut ca în 1974 sã fie adusã pe locul ei, prin strãdania arhimandritului Cleopa Nan, o altã bisericã din lemn din satul Fânaţe, judeţul Bistriţa-Nãsãud, care fusese construitã în anul 1701 în stilul bisericilor din lemn din Maramureş. În incinta mănăstirii Nicula se mai aflã Paraclisul “Buna Vestire”, pictat de monahii mănăstirii Nicula, chiliile (zidite în anii 1913-1920), trapeza (sala de mese), ornamentatã cu 60 de icoane pe sticlã, casa stãreţiei (cu douã niveluri şi trei intrãri) şi şase chilii destinate pentru gãzduirea oaspeţilor. La etajul casei stareţului se aflã o parte din chilii, biblioteca şi muzeul mânãstirii, cu o bogatã colecţie de icoane pe sticlã (pictate la Nicula, Fãgãraş, Sãlişte, Şcheii Braşovului ş.a.) şi pe lemn, de cãrţi vechi bisericeşti (între care Cazania lui Varlaam, tipãritã în 1643, o Biblie din 1795 a lui Ioan Bob, un Antologhion din 1773 ş.a.). În cadrul mănăstirii Nicula funcţioneazã o veche şi renumitã şcoalã în care s-au specializat de-a lungul timpului numeroşi meşteri iconari în tehnica picturii pe sticlã – tehnicã practicatã în secolele trecute în Boemia, Bavaria şi Austria. Printre pictorii străini de icoane pe sticlã care au activat la aceastã mănăstire se evidenţiazã Emil Weiss, Moritz Hachmann şi Karl Müller. În perioada 1697-1700, Curtea imperialã de la Viena a desfãşurat o intensã campanie pentru aducerea românilor ortodocşi din Transilvania la unirea în credinţã cu Biserica romano-catolicã, fapt ce a determinat ca ulterior mănăstirea Nicula sã intre sub administraţia cultului greco-catolic, care a posedat-o pânã în octombrie 1948, când Biserica greco-catolică a fost scoasã în afara legii de cãtre autoritãţile comuniste.