Mănăstirea Nicula (de călugări) din cadrul Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, se află situată în arealul satului Nicula (atestat documentar în anul 1326) din comuna Fizeşu Gherlii, judeţul Cluj, pe un platou înconjurat de dealurile Mănăstirii, Cărbunari, Podu Mic, Podu Mare, Poiana Luchi, Zăpodia şi Ghergheleu, la 5 km Est de oraşul Gherla, judeţul Cluj. Prima biserică, din lemn, se pare că a fost construită în anul 1552 (data este incertă) şi mistuită de un incendiu la sfârşitul secolului 16. În perioada 1700-1712, pustnicul Nicolae a construit o altă biserică, tot din lemn, pe locul celei vechi, cu hramul “Sfânta Treime”, în care a fost aşezată Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în anul 1681 de preotul Luca din satul Iclod, icoană care s-a dovedit a fi deosebită. Chipul Maicii Domnului din această Icoană a lăcrimat între 15 februarie şi 12 martie 1694. Interesul mereu crescând al credincioşilor şi pelerinilor faţă de această Icoană a Maicii Domnului, considerată făcătoare de minuni, a făcut ca biserica din lemn să devină neîncăpătoare, fapt pentru care a fost zidită o nouă biserică în anii 1875-1879, în stil romanic, după planul arhitectului Laurenţiu Zottieh. Noua biserică, având hramul “Adormirea Maicii Domnului”, este de mari dimensiuni (30,70 m lungime şi 11,35 m lăţime), are formă de navă şi este străjuită de o turlă mare, octogonală, plasată pe naos, luminată de opt ferestre înalte şi înguste, terminate cu arcade, şi de două turle mai mici, gemene (una în stânga şi alta în dreapta), de formă octogonală, situate pe pronaos, prevăzute cu câte opt ferestre fiecare, înate şi foarte înguste, terminate cu arcade. La faţadă, biserica are un frumos pridvor deschis, sprijinit pe şase stâlpi, terminaţi cu arcade largi – pridvor precedat de o scara amplă cu numeroase trepte, dominată de patru turnuleţe. Picturile murale interioare au fost executate în 1883 de Mihail Şerban, peste care s-a aplicat o altă pictură, în tempera, în stil bizantin, în anul 1961, realizată de pictorul Vasile Pascu. Iconostasul a fost sculptat de S. Kersteşiu din Tăşnad, în mijlocul acestuia fiind aşezată Icoana Maicii Domnului cu pruncul, transferată aici din vechea biserică din lemn. La 24 aprilie 1973, biserica din lemn care data din anul 1712 a fost distrusă în mare parte de un incendiu; ca urmare, în anul 1974, a fost adusă pe locul ei, prin strădania arhimandritului Cleopa Nan, o altă biserică din lemn din satul Fânaţe, judeţul Bistriţa-Năsăud, care fusese construită în anul 1701 în stilul bisericilor din lemn din Maramureş. În incinta mănăstirii Nicula se mai află Paraclisul “Buna Vestire”, pictat de monahii mănăstirii Nicula, chiliile (zidite în anii 1913-1920), trapeza (sala de mese), ornamentată cu 60 de icoane pe sticlă, casa stăreţiei (cu două niveluri şi trei intrări) şi şase chilii destinate pentru găzduirea oaspeţilor. La etajul casei stareţului se aflã o parte din chilii, biblioteca şi muzeul mănăstirii, cu o bogată colecţie de icoane pe sticlă (pictate la Nicula, Fãgãraş, Sălişte, Şcheii Braşovului ş.a.) şi pe lemn, de cărţi vechi bisericeşti (între care Cazania lui Varlaam, tipărită în 1643, o Biblie din 1795 a lui Ioan Bob, un Antologhion din 1773 ş.a.). În cadrul mănăstirii Nicula funcţionează o veche şi renumită şcoală în care s-au specializat de-a lungul timpului numeroşi meşteri iconari în tehnica picturii pe sticlă – tehnică practicatã în secolele trecute în Boemia, Bavaria şi Austria. Printre pictorii străini de icoane pe sticlă care au activat la această mănăstire se evidenţiază Emil Weiss, Moritz Hachmann şi Karl Müller. În perioada 1697-1700, Curtea imperială de la Viena a desfăşurat o intensă campanie pentru convertirea românilor ortodocşi din Transilvania la unirea în credinţă cu Biserica romano-catolică, ceea ce a avut drept consecinţă intrarea mănăstirii Nicula sub administraţia cultului greco-catolic, cult care a posedat-o până în octombrie 1948, când Biserica greco-catolică a fost scoasă în afara legii de către autorităţile comuniste.
