Situată în perimetrul satului Mănăstirea Doamnei (atestat documentar în anul 1361) din comuna Curteşti, judeţul Botoşani, pe partea dreaptă a văii pârâului Băiceni, la 8 km Sud Vest de municipiul Botoşani, mănăstirea Agafton, care adăposteşte o obşte de călugăriţe, a fost întemeiată, ca schit, de sihastrul Agafton (Agaton) în anul 1740, construind o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, sfinţită în anul 1747, căreia i s-a adăugat un pridvor în anul 1874. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost afectată de un incendiu în anul 1921, reparată ulterior şi restaurată în anii 1955-1957, când au fost restaurate şi picturile interioare, declarată monument istoric în anul 2015. În anul 1814, mitropolitul Moldovcei, Veniamin Costache, a trasformat schitul de călugări în mănăstire de maici, devenind la mijlocul secolului 19 una dintre cele mai mari mănăstiri din Moldova, care în anul 1860 adăpostea 156 de călugăriţe, în 1872 avea 158 de maici, iar în 1959 erau 300 de maici, care se ocupau cu ţesutul covoarelor, cu tricotajul, croitoria, broderia ş.a. La 1 iulie 1838 a început zidirea Bisericii Mari, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, terminată în 1843, cu picturi murale interioare executate în anul 1929 de P. Livescu din Botoşani şi restaurate în anii 1955-1956 de pictorul arhimandrit Vartolomeu Dolhan. La această mănăstire, în secolul 19, au vieţuit trei mătuşi (din partea mamei) ale poetului Mihai Eminescu – Fevronia, Sofia şi Olimpiada, aceasta din urmă fiind şi stareţă în perioada 1899-1902.. Mănăstirea Agafton a fost desfiinţată la 28 octombrie 1959 în urma aplicării Decretului nr. 410 al Consiliului de Stat, în clădirile căreia a fost instalat un Cămin de bătrâni cu handicap şi de bolnavi psihic, şi reînfiinţată în martie 1991, dar bătrânii transferaţi în comuna Leorda abia în anul 1999.