CETATEA RĂDESII, peşteră activă situatã în zona de Sud a M-ţilor Vlãdeasa (M-ţii Apuseni), pe valea râului Someşu Cald, în apropiere de izvorul acestuia. Lungimea galeriilor: 260 m. Peştera, sãpatã în calcare tithonice, are tavanul strãpuns de patru hornuri, evidenţiate la suprafaţă sub formã de avene, prin care pãtrunde lumina zilei. Interiorul peşterei are aspectul unei catedrale gotice, luminatã difuz, într-o nuanţã albãstruie, prin intermediul celor patru hornuri.
CETĂŢILE PONORULUI, complex carstic situat în partea de Nord a M-ţilor Bihor (M-ţii Apuseni, Carpaţii Occidentali), în perimetrul satului Cobleş din comuna Arieşeni, judeţul Alba, la 950 m altitudine, într-o depresiune împădurită cu diametrul de un kilometru şi o adâncime de 300 m. Complexul carstic este alcătuit din trei avene adânci, o peşteră centralã, un izbuc şi un râu (Galbena) care curge printr-un tunel subteran, lung de 2 km, care leagã între ele 14 lacuri. Prãpãstiile mari, asemenea unor cãldãri uriaşe, cu pereţi înalţi, sunt legate între ele prin porţi subterane sau tunele de mari dimensiuni. Acest complex carstic a fost descoperit în anul 1886 de Nagy Sandor, în anul 1929 savantul Emil Racoviţa şi R. Jeannel au cercetat zona de intrare, dupã care, în anul 1949, o echipã de speologi a explorat circa 300 m din galeria activã, iar în anul 1957, o altã echipă de speologi a explorat galeria activă, ajungând la sifonul final. Peştera Cetãţile Ponorului are un portal impresionant, cu înãlţimea 70 m şi lãţimea de 30 m, în interiorul ei existând o galerie principalã, activã, de dimensiuni mari, de circa 2 km lungime, prin care curge râul subteran Galbena, formând o serie de cascade, vâltori şi repezişuri, mai multe sãli (Sala Taberei, Sala Florilor de Piatră ş.a.), galerii (Galeria veneţianã, cu concreţiuni), sifoane etc. În peşterã existã o faună bogatã şi variată (lilieci, coleoptere, crustacei, viermi ş.a.). Rezervaţie naturală complexă, declaratã ca atare în anul 1952, extinsã pe o suprafaţa de 491 ha, inclusã în Parcul Natural al M-ţilor Apuseni. Întregul complex carstic este declarat monument al naturii. Obiectiv turistic, greu accesibil.
CIOACA CU BREBENEI, peşteră-aven (descendentă), fosilă, situatã în partea de Sud Vest a M-ţilor Vâlcan, în arealul satului Cloşani (comuna Padeş, judeţul Gorj), pe versantul stâng al vãii râului Izvoarele (afluent al râului Motrului Sec), la poalele de Vest-Nord Vest ale vârfului Piatra Cloşani, la 518 m altitudine. Lungimea galeriilor: 85 m. Descoperitã în 1959 de C. Burghele, D. Dancău şi V. Decu. În peşterã se pãtrunde printr-un spaţiu îngust, care reprezintã deschiderea unui aven adânc de 6 m. Este o peşterã caldã (11,5°C), umedã şi fãrã curenţi de aer. Prezintã frumoase stalactite, stalagmite, coralite, helictite ş.a. Adăposteşte o faunã bogatã şi variatã (Saphrochaeta oltenica, Centromerus europaeus, Duvalius spinifer ş.a.). Ocrotitã de lege.
CIOCLOVINA USCATĂ, peşteră în zona de Nord Vest a M-ţilor Sebeş, la 775 m altitudine, situată în mijlocul unei păduri de foioase, pe teritoriul satului Cioclovina din comuna Boşorod, judeţul Hunedoara străbătută de pârâul Valea Luncanilor. Portalul de intrare în peşteră are circa 20 m înălţime. Lungimea galeriilor: 2 002 m. Constituitã dintr-o galerie orizontalã fosilã, cu porţiuni concreţionare, scurgeri parietale, draperii, stalactite, stalagmite ş.a. Peştera conţine în interiorul ei cel mai mare zăcământ de guano-fosfatic din România, cu grosimi de până la 7 m, care a fost exploatat în anii 1928-1938 şi 1987-1989 şi folosit ca îngrăşământ natural. În această peşteră a fost descoperit cel mai mare monocristal de calcit (113 cm) din România şi au fost gãsite urme de locuire umanã din Paleoliticul superior, precum şi circa 600 de obiecte de podoabã lucrate în metal, numeroase mãrgele din chihlimbar, diferite oase şi cranii de animale ş.a. În stratul de culturã aurignacianã, în care apar şi elemente musteriene, a fost descoperitã o cutie cranianã de tip homo sapiens fosilis (circa 60 000 -10 000 î.Hr.).
COIBA MARE, peşteră în partea de Vest a României, în zona de Sud a M-ţilor Bihor, la 1 000 m altitudine, situatã pe valea pârâului Gârda Seacã, numit în cursul superior Gârdişoara (afluent al râului Arieşu Mare), la 12 km Nord de comuna Gârda de Sus, judeţul Alba. Lungimea galeriilor: 4 447 m. Pârâul Gârda Seacã străbate galeriile peşterilor Coiba Mare şi Coiba Mică, pe o distanţă de circa 7 km, după care izbucneşte periodic, cu presiune mare, de la 85 m adâncime, sub forma unui gheizer, formând la suprafaţa pământului un lac de culoare albastru-verzuie (turcoază), cu temperatura de circa 6°C (→ şi Izbucul Tãuz). Prima explorare a avut loc în 1953, iar în anii 1955 şi 1972 s-au fãcut alte cercetãri. Peşterã activã, sub forma unei pâlnii, sãpatã în calcare tithonice, strãbãtutã de un râu permanent. Prezintã o galerie principalã (mult lãrgitã la intrare, care dupã circa 100 m se îngusteazã) cu mai multe lacuri şi sifoane, o cascadã şi o singurã salã (Sala de confluenţã). Galeria este lipsitã de forme concreţionare, prezentând forme variate de coroziune şi eroziune. Greu accesibilã.
COLIBOAIA, peşteră în partea de Vest-Nord Vest a României, situată în zona M-ţilor Bihor, la 560 m altitudine, pe valea pârâului Sighiştel, în arealul comunei Pietroasa, judeţul Bihor. Lungimea: 750 m. Peştera nu prezintã formaţiuni concreţionare deosebite, ci doar unele scurgeri parietale şi unele stalagmite şi stalactite de dimesiuni reduse. Descoperitã în anul 2009, de un colectiv de speologi, format din Tudor Rus, Mihai Beserek, Valentin Alexandru Radu, Roxana Laura Tociu şi Marius Kenesz, şi cercetatã în anul 2010, peştera Coliboaia prezintã o importanţã deosebitã din punct de vedere arheologic, datoritã existenţei în interiorul ei a celor mai vechi desene rupestre din România, datând de acum 35 000 – 32 000 de ani în urmã, fiind considerate ca cele mai vechi desene rupestre din România şi unele dintre cele mai vechi din lume. În interiorul peşterii au fost descoperite 13 imagini de animale, între care cele mai reprezentative şi mai bine conservate sunt cele de bizon, cal, felinã, rinocer, urs, pisicã ş.a., şi tot aici au fost gãsite oase ale ursului de peşterã (Ursus spelaeus). Arheologul francez Jean Clottes, expert în cercetarea picturilor rupestre, a afirmat cã desenele rupestre de la Coliboaia prezintã o foarte mare importanţã datoritã vechimii acestora, fiind unul dintre cele mai vechi locuri cu valoare culturalã de acest gen din Europa, aceste desene semãnând cu cele descoperite în peştera Chauvet din Franţa, considerate ca cele mai vechi din Europa (36 000 de ani în urmã). Peştera Coliboaia este populatã cu colonii de lilieci. Greu accesibilã.
COMANA, Peştera ~ → comuna Comana, judeţul Braşov.
COMARNIC, peşteră în partea de Sud Vest a României, situată pe versantul stâng al râului omonim (afluent al râului Caraş), în partea de Nord Est a M-ţilor Anina, la 440 m altitudine. Lungimea galeriilor: 4 040 m. Cunoscutã din anul 1912, dar studiatã amãnunţit în anii 1933–1939, 1961, 1965–1969. Peşterã descendentã, strãpunsã de ogaşul Ponicova, cu douã intrãri (în Nord şi în Sud Vest), foarte ramificatã, alcãtuitã dintr-un etaj superior (fosil) şi altul inferior (subfosil), cu o vastã succesiune de galerii mari şi foarte mari care asigurã legãtura între numeroasele sãli de dimensiuni grandioase. Prezintã bogate formaţiuni concreţionare, variate tipuri de stalactite şi stalagmite, divers colorate, domuri uriaşe, perle de peşterã, „orgi”, baldachine, vãluri şi draperii, lame transparente, cristale de calcitã, lapiezuri etc. Temperatura aerului din interior este de 9,5°C, iar umiditatea de 85–100%. Faunã bogatã (pãianjeni, muşte de guano etc.). Rezervaţie speologică (din 1946).
CUCIULAT, peşteră situată în partea de Nord Vest a României, în Podişul Someşan, la poalele Culmii Prisnel, la 566 m altitudine, pe malul drept al râului Someş, în arealul satului Cuciulat, comuna Letca, judeţul Sălaj. Lungimea galeriilor: 489 m; adâncimea maximă 44 m. Descoperită în anul 1978 şi cercetatată în anul 1979, peştera prezintă o importanţă deosebită din punct de vedere arheologic, datorită mai multor desene rupestre descoperite aici, care datează de la sfârşitul Paleoliticului (acum 12 000 – 10 000 de ani în urmă). Aceste desene, printre cele mai vechi din Europa, au dimensiuni mici, colorate în roşu-cărămiziu, reprezintă figuri de animale (un cal, o felină), o siluetă umană (înaltă de 51 cm) şi una a unei păsări. Dintre toate desenele, cele mai reprezentative şi mai bine conservate figuri sunt acelea ale unui cal (24,50 cm lungime şi 12,50 cm înălţime) în mişcare şi ale unei feline (80 cm lungime şi circa 50 cm înălţime), asemănătoare celebrelor picturi rupestre de la Altamira din Spania. Această peşteră, de mare importanţă arheologică, deşi a fost descoperită mai devreme (în anul 1978), ea reprezintă a doua ca importanţă din România, după peştera Coliboaia, din arealul comunei Pietroasa, judeţul Bihor, descoperită în anul 2010, ale căror desene rupestre datează de acum 35 000 – 32 000 de ani în urmă, fiind cele mai vechi desene rupestre din România (→ Coliboaia, Peştera ~ ). Accesul în peşteră este interzis, intrarea fiind blocată cu grilaj de fier, instalat în 1983.