Situată pe un platou la 700 m altitudine, în mijlocul unei păduri, pe valea superioară a râului Topolog, în arealul satului Văleni, comuna Sălătrucu, judeţul Argeş, la 23 km Nord Vest de municipiul Curtea de Argeş şi la 58 km Nord Vest de municipiul Piteşti, mănăstirea Văleni adăposteşte 40 de călugăriţe care duc o viaţă de obşte sub stăreţia monahiei Eleonora Papuc. Începuturile vieţii monahale de aici datează de la sfârşitul secolului 17 când în perimetrul satului Văleni, atestat documentar în anul 1536, schimonahul Zosima (pe numele laic Zaharia Grădişteanu) a construit, în anii 1691-1692, o bisericã din lemn cu hramul “Sfânta Treime”, punând bazele unei obşti de călugări. Pustiită în timpul Războiului ruso-turc din anii 1788-1794, biserica a fost reconstruită din cărămidă în anii 1800-1810 prin osârdia arhimandritului Dorotei şi pictatã în 1826-1829 de stareţa Platonida, punându-se bazele unei obşti de călugăriţe în care vieţuiau circa 200 de maici, călugării fiind transferaţi la mănăstirea Robaia. Deteriorată de timp şi de cutremurele din 1819, 11 ianuarie 1838, 1869, biserica a fost demolată şi rezidită pe acelaşi loc în anii 1883-1884 prin grija episcopului Ghenadie al Argeşului. Puternicul cutremur din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 a provocat mari stricãciuni bisericii, astfel că după câteva luni, respectiv la 8 aprilie 1941 turla mare a bisericii s-a prăbuşit dărâmând o mare parte a zidurilor acesteia. Ca urmare, episcopal Iosif al Argeşului (pe numele laic Ioan Gafton) a iniţiat şi s-a îngrijit de reconstrucţia bisericii în anii 1948-1955, căreia i-a atribuit un nou hram – “Adormirea Maicii Domnului” – în jurul cãreia a întemeiat o obşte de călugăriţe. Efortul reconstrucţiei bisericii a fost susţinut şi prin strădania stareţei de atunci – Anatolia Manu. Biserica actuală, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, are o cupolă centrală, de mari dimensiuni, de formă octogonală, plasată pe naos, prevăzută cu opt ferestre înalte şi înguste, precum şi un pridvor nu prea mare, deschis, sprijinit la faţadă pe două coloane înalte, terminate cu arcade. Picturile murale interioare, realizate în frescã, au fost refăcute în perioada aprilie-octombrie 2010 de pictorul Gheorghe Mocanu, ajutat de Gheorghe Zamfir şi Florin Preda. În anul 2002 au fost restaurate biserica “Adormirea Maicii Domnului” şi clădirea veche a stareţei. În biserică se află o icoană considerată de credincioşii ortodocşi făcătoare de minuni, a Maicii Domnului. În incinta mănăstirii se mai află o biserică-bolniţă, cu hramul “Învierea lui Lazăr”, construită în 1887 de schimonahul Iosif Cotmeanu, destinată maicilor in varstă sau bolnave, Turnul-clopotniţã, cu o arhitectură impunătoare, realizat în anii 1990-1997 dupã planul arhitectului Ernst Nicolae din Argeş, care a luat premiul 2 la un concurs european de arhitecturã, 9 case monahale (chilii) construite în perioada interbelică, având un cerdac din lemn şi acoperite cu şindrilã, bucãtãria şi trapeza (sala de mese), clãdirea fostei stăreţii, construitã pe două niveluri în secolul 17 şi renovatã în anul 2002 – clădire în care a funcţionat în secolul 18 o şcoalã de grămătici, casă în care a locuit poetul George Topârceanu împreună cu părinţii săi în timpul în care mama sa lucra aici ca ţesătoare de covoare, ateliere de pentru confecţionarea covoarelor olteneşti, ateliere de croitorie pentru confecţionarea veşmintelor preoţeşti, mai multe anexe gospodãreşti – toate înconjurate de un zid de incintã. Mănăstirea Văleni a fost desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 octombrie 1959 când cele 160 de călugăriţe au fost alungate (a rămas doar o singură călugăriţă sã se îngrijească de biserică) aici instalându-se o şcoală pentru copiii cu handicap psihic care a funcţionat 2 ani. Ulterior, maicile au început să revină treptat aici pentru ca în anul 1990 să se reactiveze viaţa monahală, în mod oficial, cu 40 de călugăriţe.