Mănăstirea Văleni

Situatã pe un platou la 700 m altitudine, în mijlocul unei pãduri, pe valea superioarã a râului Topolog, în arealul satului Vãleni, comuna Sãlãtrucu, judeţul Argeş, la 23 km Nord Vest de municipiul Curtea de Argeş şi la 58 km Nord Vest de municipiul Piteşti, mănăstirea Văleni adãposteşte 40 de cãlugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia monahiei Eleonora Papuc. Începuturile vieţii monahale de aici dateazã de la sfârşitul secolului 17 când în perimetrul satului Vãleni, atestat documentar în anul 1536, schimonahul Zosima (pe numele laic Zaharia Grãdişteanu) a construit, în anii 1691-1692, o bisericã din lemn cu hramul “Sfânta Treime”, punând bazele unei obşti de cãlugãri. Pustiitã în timpul Rãzboiului ruso-turc din anii 1788-1794, biserica a fost reconstruitã din cãrãmidã în anii 1800-1810 prin osârdia arhimandritului Dorotei şi pictatã în 1826-1829 de stareţa Platonida, punându-se bazele unei obşti de cãlugãriţe în care vieţuiau circa 200 de maici, cãlugãrii fiind transferaţi la mânãstirea Robaia. Deterioratã de timp şi de cutremurele din 1819, 11 ianuarie 1838, 1869, biserica a fost demolatã şi reziditã pe acelaşi loc în anii 1883-1884 prin grija episcopului Ghenadie al Argeşului. Puternicul cutremur din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 a provocat mari stricãciuni bisericii, astfel cã dupã câteva luni, respectiv la 8 aprilie 1941 turla mare a bisericii s-a prãbuşit dãrâmând o mare parte a zidurilor acesteia. Ca urmare, episcopal Iosif al Argeşului (pe numele laic Ioan Gafton) a iniţiat şi s-a îngrijit de reconstrucţia bisericii în anii 1948-1955, cãreia i-a atribuit un nou hram – “Adormirea Maicii Domnului” – în jurul cãreia a întemeiat o obşte de cãlugãriţe. Efortul reconstrucţiei bisericii a fost susţinut şi prin strãdania stareţei de atunci – Anatolia Manu. Biserica actualã, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, are o cupolã centralã, de mari dimensiuni, de formã octogonalã, plasatã pe naos, prevãzutã cu opt ferestre înalte şi înguste, precum şi un pridvor nu prea mare, deschis, sprijinit la faţadã pe douã coloane înalte, terminate cu arcade. Picturile murale interioare, realizate în frescã, au fost refãcute în perioada aprilie-octombrie 2010 de pictorul Gheorghe Mocanu, ajutat de Gheorghe Zamfir şi Florin Preda. În anul 2002 au fost restaurate biserica “Adormirea Maicii Domnului” şi clãdirea veche a stareţei. În bisericã se aflã o icoanã considerată de credinciosii ortodocsi fãcãtoare de minuni, a Maicii Domnului. În incinta mãnãstirii se mai aflã o bisericã-bolniţã, cu hramul “Învierea lui Lazãr”, construitã în 1887 de schimonahul Iosif Cotmeanu, destinatã maicilor bãtrâne sau bolnave, Turnul-clopotniţã, cu o arhitecturã impunãtoare, realizat în anii 1990-1997 dupã planul arhitectului Ernst Nicolae din Argeş care a luat premiul 2 la un concurs european de arhitecturã, 9 case monahale (chilii) construite în perioada interbelicã, având un cerdac din lemn şi acoperite cu şindrilã, bucãtãria şi trapeza (sala de mese), clãdirea fostei stãreţii, construitã pe douã niveluri în secolul 17 şi renovatã în anul 2002 – clãdire în care a funcţionat în secolul 18 o şcoalã de grãmãtici, casa în care a locuit poetul George Topârceanu împreunã cu pãrinţii sãi în timpul în care mama sa lucra aici ca ţesãtoare de covoare, ateliere de pentru confecţionarea covoarelor olteneşti, ateliere de croitorie pentru confecţionarea veşmintelor preoţeşti, mai multe anexe gospodãreşti – toate înconjurate de un zid de incintã. Mănăstirea Vãleni a fost desfiinţatã de autoritãţile comuniste la 28 octombrie 1959 când cele 160 de cãlugãriţe au fost alungate (a rãmas doar o singurã cãlugãriţã sã se îngrijeascã de bisericã) aici instalându-se o şcoalã pentru copiii cu handicap psihic care a funcţionat 2 ani. Ulterior, maicile au început sã revinã treptat aici pentru ca în anul 1990 sã se reactiveze viaţa monahalã, în mod oficial, cu 40 de cãlugãriţe.