Situată în arealul satului Robaia din comuna Muşăteşti, judeţul Argeş, la 25 km Nord Est de municipiul Curtea de Argeş, mănăstirea Robaia adăposteşte o obşte de călugăriţe. Conform tradiţiei, numele mănăstirii provine de la cuvântul rob – întrucât în urma unei năvăliri turceşti din secolele trecute, aceştia au intrat în biserică în noaptea de Înviere şi au luat ca robi pe toţi credincioşii aflaţi acolo. Iniţial, mănăstirea a avut o biserică din lemn, construită în secolul 14 din iniţiativa şi pe cheltuiala banului Armega. În anii 1642-1644, pe locul vechii biserici din lemn, a fost zidită biserica având hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” prin strădania lui Sava Sifarul, biserică în jurul căreia s-a întemeiat o obşte de călugări, atestată documentar la 23 aprilie 1644. Afectată parţial de incendiul din 1704, biserica a fost reparată, iar o parte din chilii refăcute. Deteriorată de vreme către sfârşitul secolului 18, biserica a fost reconstruită în anii 1843-1862 prin osârdia stareţului Visarion ajutat de duhovnicul Teodosie şi de monahul Naum şi a fost înzestrată cu mobilier nou, din lemn, lucrat de meşterii Gheorghe Antal şi Ion Vişu din zona Neamţ. În aceeaşi perioadă au fost construite chiliile şi alte anexe. Peste picturile murale interioare, originare, din biserică, executate de zugravul argeşan Ion Savu în 1848, s-au aplicat, succesiv, alte picturi în anii 1901, 1951 şi 1997-1998. Ansamblul monahal a fost supus unor lucrări de renovare în perioada 1971-1974 şi în anul 1983, iar în ultimii ani ai secolului 20, pe lângă clădirile mai vechi, au fost construite un arhondaric (clădire destinată găzduirii pelerinilor), o clădire cu cinci etaje în care se află stăreţia, atelierele de confecţionare a veşmintelor preoţeşti şi de pictură a icoanelor, trapeza (sala de mese) şi un muzeu, o clădire cu două etaje pentru chilii şi un aghiasmar, sfinţit în anul 1997. La mănăstirea Robaia a trăit ultimii ani de viaţă vestitul pictor bisericesc Pârvu Mutu, tuns în monahism cu numele Pafnutie, decedat în anul 1735 la vârsta de 78 de ani şi înmormântat aici. La mănăstirea Robaia a fost locul de refugiu între 1764 şi 1766 a Sfântului Mărturisitor Sofronie de la Cioara (prãznuit în calendar la 21 octombrie), unul dintre luptătorii pentru apărarea credinţei ortodoxe în Transilvania.
