Date generale
Oraşul Săveni se află în extremitatea de Nord Est a României, în provincia istorică Moldova, în partea central-estică a judeţului Botoşani, în Câmpia Jijiei Superioare, la 100 m alt., în zona de confluenţă a pârâului Podriga cu râul Başeu, la intersecţia paralelei de 47°57′12′′ latitudine nordicã cu meridianul de 26°51′32′′ longitudine esticã, la 36 km Nord Est de municipiul Botoşani. Din punct de vedere demografic, Săveni face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 7 925 loc. (1 ian. 2019), din care 3 869 loc. de sex masc. şi 4 056 fem. Supr.: 59,7 km2, din care 6,3 km2, în intravilan; densitatea: 1 258 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 6 999 loc., 6 424 de persoane erau români (91,8%), 183 rromi (2,6%) şi 392 loc. (5,6%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 505 ortodocşi (92,9%) şi 494 de persoane (7,1%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, penticostali, baptişti, creştini de rit vechi, romano-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale feratã (la Sãveni, inauguratã la 5 iul. 1991), pe linia Dângeni – Sãveni – Dorohoi, construitã în perioada 1987-1991 şi distrusã de o alunecare de teren din zona Vlãsineşti, în anul 1992, ulterior reparatã minimal, a funcţionat pânã în 1994, dupã care a ieşit din exploatare din cauza avariilor nereparate. Nod rutier. Producţie de confecţii, de tricotaje şi de produse alim. (caşcaval, preparate din carne, biscuiţi, panificaţie). Morărit. Creşterea ovinelor, bovinelor şi pãsãrilor. Muzeu de istorie şi arheologie, amenajat în anii 1964-1965 în fostul han (rateş) din secolul 17. Casa memorială a fraţilor „Alexandru şi Mihai Ciucă”. Centrul Cultural din Sãveni funcţioneazã (din 2006) în clãdirea fostului cinematograf “Patria”. Casa de Culturã din Sãveni, inauguratã în anul 1950, cu 500 de locuri, şi cu o Grãdinã de Varã, cu 1 000 de locuri (amenajatã în anul 1965). În 1990 a început construcţia unei noi Case de Culturã, dar nefinalizatã pânã în prezent din cauza lipsei de fonduri financiare. Bibliotecã publicã, înfiinţatã în anul 1950, în prezent cu peste 45 000 de volume, renovatã recent. Spital (din 1879). Parcul Tineretului, amenajat la începutul secolului 21 şi inaugurat în anul 2012. La Sãveni s-au nãscut fraţii Alexandru (n. 23 aug. 1880, Sãveni – m. 8 mart. 1972, Bucureşti), medic veterinar, şi Mihai Ciucã (n. 18 aug. 1883, Sãveni – m. 20 febr. 1969, Bucureşti), bacteriolog, şi scriitorul Valeriu Emil Galan (n.15 febr. 1921, Sãveni – m. 2 ian 1995, Bucureşti), autorul romanului “Bãrãgan”, 1954.
Istoric
În arealul satului Bodeasa, în locul numit Fundul Bodesei, au fost descoperiete vestigiile unor aşezări sprapuse, din care s-au recuperat fragmente de vase ceramice, unelte din piatră şlefuită, lame de silex din Epoca neolitică, şi diverse obiecte din Epocile bronzului, aparţinând culturilor materiale Costişa şi Noua, şi fierului (fragmente vase ceramice) şi din secolele 4-6. Localitatea Săveni apare menţionată documentar, prima oară, ca aşezare rurală, la 11 apr. 1546, într-un hrisov al domnului Moldovei, Petru Rareş, prin care acesta dăruia mănăstirii Putna un sat pe râul Başeu, numit Petricani, aflat la hotarul cu Săveni, iar la 5 mai 1548, domnul Moldovei Iliaş II Rareş, fiul lui Petru Rareş, întărea împărţirea satului Săveni între “credinciosul nostru pan Cozma Ghianghea, pârcălab de Cetatea Nouă (Roman), şi nepoata lui, Anghelina şi surorile ei, Nastasca şi Todosca, fiicele fratelui lui Andreica Şeptilici… şi-au împărţit între ei dreapta lor ocină şi prilejul de întărire pe care l-au avut între ei de la părintele domniei mele, Petru Rareş Voievod” . La începutul secolului 18, Săveni apare consemnat pe harta întocmită de Dimitrie Cantemir, care figurează în lucrarea sa, “Descriptio Moldaviae”, apărută în anul 1716. În catagrafia anilor 1772-1774, întocmită de către autorităţile ţariste, Săveni figura ca fiind în posesia jitniceresei Maria Macrioai. La 4 aug. 1818, Săveni a devinit târg (prin hrisovul domnesc semnat de Scarlat Callimachi) cu drept de a ţine 12 iarmaroace pe an pentru comerţ cu vite şi, totodată, centru polarizator al aşezărilor din zona Câmpiei Moldovei, dezvoltat pe străvechea vatră a satului Săveni. Declarat oraş în 1920, a fost trecut în rândul aşezărilor rurale în 1950 şi a redevenit oraş la 17 febr. 1968. În prezent, oraşul Săveni are în subordine ad-tivă satele Bodeasa (atestat documentar la 30 mart. 1652), Bozieni (atestat la 14 aug. 1432, cu numele Boji Petru, iar în 1667 cu numele Boziani), Chişcăreni (20 dec. 1635), Petricani (24 nov. 1492) şi Sat Nou.
Monumente
Rateşul/hanul (secolul 18), adăposteşte (din 1965) Muzeul de istorie şi arheologie şi declarat monument istoric; biserica „Sfântul Nicolae”, construită în perioada 1876-1880, pe locul uneia din lemn, într-o îmbinare a stilului gotic cu cel bizantin; biserica „Sfântul Gheorghe” (27 m lungime, 8 m lăţime şi 10 m înălţime), ctitorie din perioada 1800–1805 a spătarului Iordache Luchi şi a soţiei sale, Maria, reconstruită în anii 1890–1895 ca urmare a deteriorării provocate de un trăsnet, care a lovit biserica în 1884, reparată în anii 1924-1925 şi 1985-1988. În satul Petricani există biserica “Sfântul Dumitru”, ctitorie a vistiernicului Nicolae Rosetti-Roznovanu, sfinţită la 1 ian. 1840 şi reparată în 1995, când i s-a adăugat pridvorul; în satul Bozieni se află biserica “Naşterea Maicii Domnului” (1909-1911, cu picturi murale interioare originare), iar în satul Bodeasa este biserica “Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1981-1983). Sinagoga din oraşul Săveni, care data din anul 1847, a fost naţionalizată în 1948, retrocedată Federaţiei Comunităţilor Evreeşti din România în anul 2004, rămasă în stare de degradare până în anul 2013, când Federaţia Comunitaţilor Evreeşti au vândut-o, iar noul proprietar a transformat-o în restaurant.