Munţi (T)

TARCĂU, Munţii ~, masiv muntos în partea centrală a Carpaţilor Orientali, între Valea Bicazului (la N şi NV), aliniamentul văilor Tarcău şi Asău (la E), Valea Trotuşului (la S) şi aliniamentul văilor Bicăjel şi Tavardi (la V). Au aspectul unor munţi joşi, cu alt. medii de 1 100–1 300 m, care fac trecerea de la zona internă la cea externă a flişului. Sunt alcătuiţi în special din gresii (gresia de Tarcău) şi din alte roci aparţinând flişului cretacic şi paleogen (şisturi, marno-argile, fliş grezos-şistos, conglomerate). Din cauza cutării lor în pânze de şariaj apar frecvente hogback-uri şi supr. structurale. Prezintă unele culmi înalte, dezvoltate pe gresii, cu orientare NNV-SSE, dominate de vârfuri ce depăşesc 1 400 m alt. (Măgura Tarcăului 1 493 m, Glodu 1 439 m, Grinduşu 1 664 m) şi unele culmi joase, separate de bazinete depresionare (Aţa, Brateş ş.a.) şi înşeuări dezvoltate pe marno-argile. Alt. max.: 1 664 m (vf. Grinduşu sau Tărhăuş). Sunt acoperiţi cu păduri de răşinoase şi de fag.

TĂTARU, Munţii ~, masiv muntos în Carpaţii de Curbură, situat între aliniamentul văilor superioare ale Buzăului şi Telejenelului (la V) şi cursul superior al râului Bâsca Chiojdului (la E), fiind strâns sudat spre N-NE de prelungirile M-ţilor Siriu. Prezintă o culme principală, cu direcţie NE-SV, din care se desprind mai multe culmi secundare spre V-NV şi E-SE. Culmea pr. este dominată de mai multe vârfuri (Tătăruţu 1 412 m, Mănăilă 1 465 m, Vârfu lui Crai 1 473 m) despărţite de şei largi. Alt. max.: 1 477 (vf. Tătaru Mare, situat în partea central-nordică a masivului). M-ţii T. sunt alcătuiţi din fliş şistos-grezos, cu intercalaţii de gresii masive.

TÂMPA, masiv muntos (ramificaţia nordică a Masivului Postăvaru), care domină dinspre SE municipiul Braşov, situat între văile Şchei şi Răcătău. Alcătuit predominant din calcare tithonice pe care s-au dezvoltat unele fenomene carstice. Alt.: 957 m. Vârful masivului este legat prin telecabină cu municipiul Braşov, aflat la poalele sale. Rezervaţie naturală complexă (188,2 ha), cu specii de plante ocrotite de lege (laleaua pestriţă/ Fritillaria montana, papucul-doamnei/Cypripedium calceolus), endemice (crucea voinicului/Hepatica transsylvanica, obsiga/Bromus barcensis) şi rare (Coronilla coronata) şi o bogată faună reprezentată prin urşi, veveriţe, vipere, guşteri, şorecarul comun, corbi etc. Aici se întâlnesc şi câteva rarităţi faunistice, printre care două specii de lepidoptere (Colias erate, Argynis pandora var. dacica), precum şi alte 17 specii şi varietăţi de nevertebrate rare în România, cum sunt Apechtis rufata, Ichneumon fulvidactylus, Amblyteles astrata, Hoplitophrys brisckei ş.a. Pe versantul de S al masivului T., mai însorit şi mai uscat, vegetează câteva specii de stepă, între care colilia (Stipa pulcherrima), iacintul sălbatic (Hyacinthella leucophaea) – plantă rară în România, originară din stepele asiatice, miruţa (Anchusa barrelieri), iarba-şarpelui roşie (Echium rubrum) ş.a. Versanţii sunt acoperiţi de arborete rezultate în mare parte din plantaţii, în care principalele specii sunt pinul (Pinus sylvestris) şi laricele (Larix decidua) alături de care se află şi specii spontane ca fagul, gorunul, carpenul, teiul şi ulmul. Subarboretul este alcătuit din alun (Coryllus avellana), soc (Sambucus racemosa), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), paţachina (Rhamnus frangula) ş.a. Important obiectiv turistic (de pe vârful său se poate admira panorama municipiului Braşov şi a Ţării Bârsei).

TOROIAGA, masiv muntos în SE M-ţilor Maramureş, situat între valea râului Vaser (la N) şi cea a râului Ţâşla (la S), alcătuit din andezite şi diorite din cadrul erupţiilor neogene, acoperite marginal de depozite sedimentare paleogene (gresii, argile marnoase, conglomerate). În partea de NV apar şisturi cristaline amfibolitice. Se prezintă sub forma unei  culmi centrale, orientată NV-SE, fragmentată de văi, din care se desprind mai multe culmi laterale. Alt. max.: 1 930 m (vf. Toroiaga). Păstrează slabe forme glaciare şi periglaciare. Zăcăminte de mangan. Acoperit cu păduri de răşinoase în amestec cu fag, iar la peste 1 800 m alt. tufărişuri subalpine şi pajişti alpine.

TRASCĂU, Munţii ~, masiv muntos în SE M-ţilor Apuseni (Carpaţii Occidentali) îmbrăţişat de văile râurilor Ampoi (la S şi SV), Abrud (la V), Arieş (la N şi NE) şi de Dealurile Aiudului către E. Complexitatea structural-petrografică (alcătuit din calcare compacte jurasice şi formaţiuni de fliş cretacic, străpunse de bazalte şi andezite, precum şi din iviri de şisturi cristaline) a determinat formarea unui relief variat, concretizat prin numeroase forme carstice (Cheile Turzii, Cheile Râmeţului, Peştera Huda lui Păpară ş.a.), creste calcaroase de un remarcabil pitoresc (culmile Bedeleu şi Ciumerna, Colţii Trascăului), măguri vulcanice (între care se evidenţiază Detunata Goală şi Detunata Flocoasă), măguri calcaroase izolate (Piatra Craivii, Piatra Cetii, Corabia etc.), abrupturi calcaroase etc. Alt. max.: 1 437 m (vf. Poieniţa). Important nod hidrografic şi interesantă şi atrăgătoare zonă turistică de un farmec inegalabil. Zăcăminte auroargentifere şi cuprifere. Acoperit cu păduri de fag şi de molid.

TROTUŞ, Munţii Trotuşului, denumirea generică sub care este cunoscut sectorul Carpaţilor Orientali cuprins între valea Bistriţei şi a Bicazului (la N), valea Oituzului (la S), Depr. Braşov şi Depr. Ciuc (la V) şi Subcarpaţii Moldovei (la E). În acest sector sunt incluşi M-ţii Tarcău, Goşmanu, Ciuc, Berzunţi şi Nemira.