Râuri (P)

POGĂNIŞ, râu, afl. stg. al Timişului pe terit. com. Sacoşu Turcesc (jud. Timiş); 97 km; supr. bazinului: 667 km2. Izv. din partea de N a M-ţilor Semenic, drenează Dealurile Pogănişului (în cadrul cărora şi-a sculptat bazinetele depresionare Brebu-Delineşti şi Fârliug), partea de N a Dealurilor Dognecei şi cea de N-NE a Câmpiei Bârzavei. Denumit local Pogănici. În rariştile pădurilor din lunca Pogănişului, pe o supr. de 70 ha, au fost puse sub ocrotire, în perimetrele satelor Berini şi Otveşti (com. Sacoşu Turcesc, jud. Timiş), suprafeţele de lalele pestriţe (Fritillaria meleagris), declarate monument al naturii.

PRAHOVA, râu, afl. stg. al Ialomiţei pe terit. com. Adâncata (jud. Ialomiţa); 193 km; supr. bazinului: 3 738 km2. Izv. de sub pasul Predeal, de la 1 020 m alt., din zona de N a oraşului Predeal, şi curge mai întâi vijelios pe direcţie N-S, pe o pantă de 14‰, până în amonte de Comarnic, despărţind M-ţii Bucegi de M-ţii Baiului. În această porţiune a cursului superior al râului Prahova, considerată de geografi ca linie de demarcaţie între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Orientali, Valea Prahovei are caracter tipic montan, lărgindu-se uşor în câteva locuri, formând bazinetele Azuga, Buşteni, Sinaia (la Sinaia, Prahova îşi schimbă direcţia de curgere către SE), iar apoi formează un mic, dar spectaculos defileu, între Sinaia şi Posada, sculptat în stratele de Sinaia. După ce scapă din „chingile” defileului sălbatic, în aval de Posada, pătrunde în zona subcarpatică unde albia se lărgeşte, râul se despleteşte (din cauza pantei care se atenuează foarte mult, ajungând la 6,2‰), meandrează şi sporeşte în volum (7,41 m3/s la Comarnic, faţă de 4,96 m3/s la Sinaia). În aval de Câmpina, din cauza bruştei scăderi a pantei, se produc puternice sedimentări, fapt ce determină crearea unei arii de divagare a râului, în care acesta îşi schimbă frecvent cursul în urma viiturilor. În aval de Băneşti, Prahova îşi domoleşte cursul şi mai mult şi se adânceşte (cu c. 40 m) în propriul său con de dejecţie, după care intră în Câmpia Ploieştiului, unde se îndreaptă treptat către E, apoi drenează Câmpia Gherghiţei, sporindu-şi debitul până la 23,8 m3/s în zona de vărsare, ca urmare a aportului unor afluenţi. În perimetrele montan şi subcarpatic, unde râul Prahova trece prin oraşele Azuga, Buşteni, Sinaia, Comarnic şi prin municipiul Câmpina, se află una dintre cele mai frecventate zone turistice ale ţării, cunoscută sub numele de Valea Prahovei, şi, totodată, arealul cu cel mai intens trafic rutier şi feroviar dintre Muntenia şi Transilvania. Afl. pr.: Azuga, Doftana, Teleajen, Cricovu Sărat (pe stg.), Poliştoaca, Valea Cerbului, Izvoru Dorului, Belia ş.a. (pe dr.).

PRUT, râu în extremitatea de NE şi E a României, afl. stg. al Dunării la 15 km E (aval) de Galaţi. Lungime: 953 km, din care 742 km pe terit. României (al treilea râu, ca lungime, al ţării, după Dunăre şi Mureş). Supr. bazinului: 28 396 km2, din care 10 990 km pe terit. României. Izv. de pe versantul de NE al M-ţilor Cernahora (Carpaţii Păduroşi) din Ucraina, iar după ce parcurge 249 km pe terit. Ucrainei, pe direcţie NV-SE, pe o pantă medie de 6,4‰, intră în România, în amonte de satul Oroftiana (com. Suharău, jud. Botoşani), căpătând o direcţie de curgere V-E. În aval de satul Prut pătrunde în culoarul „Poarta Ţuţorei”, lung de 40 km, iar apoi drenează Pintenul Darabanilor, formând mai întâi graniţa cu Ucraina şi apoi cu Republica Moldova, pe o lungime de 704 km. În aval de com. Rădăuţi-Prut, râul Prut are o direcţie generală de curgere NNVSSE şi o pantă medie de 0,23‰. Debitul mediu multianual este de 64,1 m3/s la Cernăuţi, 72,5 m3/s la Ungheni şi 110 m3/s aproape de confl. cu Dunărea, cu mari variaţii în cursul anului. Pentru regularizarea debitelor râului, România a construit, în cooperare cu U.R.S.S., barajul şi lacul de acumulare de la Stânca-Costeşti (jud. Botoşani), iar hidrocentrala, cu o putere instalată de 15 MW, a intrat în funcţiune în 1978. În aval de confl. cu Jijia, lunca Prutului se lărgeşte mult, atingând pe alocuri 2–4 km, iar panta medie scade la 0,5‰. Afl. pr.: Ceremuş, Čugur (pe terit. Ucrainei), Volovăţ, Başeu, Jijia, Elan. Denumirile antice: Pyretus (la greci), Hierasus sau Gerasus (la romani). Impăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul (913–959), în lucrarea sa „Carte de învăţătură către fiul Romanos”, menţionează râul Prut cu numele Vrutos.

PUTNA, râu în partea de E a României, afl. dr. al Siretului pe terit. com. Năneşti, jud. Vrancea, la 8 km aval de confl. Bârladului cu Siretul; 144 km; supr. bazinului: 2 740 km2. Izv. de pe pantele de N ale masivului Lăcăuţ, de sub vf. Lăcăuţ, de la 1 750 m alt., străbate zona montană de la SV la NE, pe o pantă medie de 37‰, sector în care valea este îngustă, cu numeroase repezişuri; în aval de confluenţa cu Tişiţa se află cascada Putnei, obiectiv turistic de o rară frumuseţe. Râul îşi schimbă apoi direcţia de curgere către E, drenând Depr. Vrancei, unde meandrează în coturi largi, ocoleşte pe la N Măgura Odobeştilor după care capătă o direcţie de curgere NV-SE, panta medie scăzând la 10‰. În aval de satul Clipiceşti (com. Ţifeşti, jud. Vrancea), Putna a realizat un vast con de dejecţie pe care divaghează larg, despletindu-se în mai multe braţe, majoritatea dintre ele transformate în canale de irigaţii (canalul Sârbi-Bătineşti de pe terit. com. Ţifeşti, cu o lungime de 27 km, a fost construit la mijlocul sec. 19 şi reamenajat în 1957; canalul Baloteşti de pe terit. com. omonime, 21 km lungime, realizat în sec. 19 şi reamenajat în 1957, cu patru canale secundare ş.a.). O dată cu intrarea în câmpia de divagare, pe terit. com. Garoafa, Putna meandrează puternic, având un curs leneş, pe o pantă medie de 0,5‰, iar în timpul verii seacă pe unele porţiuni din acest ultim sector, din cauza evaporaţiei intense şi a infiltraţiilor în orizonturile de pietrişuri din zona de confl. Afl. pr.: Lepşa, Tişiţa, Coza, Zăbala, Milcov, Râmna.

PYRETUS, denumirea antică a râului Prut.