POGĂNICI, denumirea pe care o acordă localnicii râului Pogăniş.
POGĂNIŞ, râu, afluent pe partea stângă a râului Timiş, pe teritoriul comunei Sacoşu Turcesc, judeţul Timiş; lungimea: 97 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 667 km2. Izvorăşte din zona de Nord a M-ţilor Semenic, drenează Dealurile Pogănişului (în cadrul cărora şi-a sculptat bazinetele depresionare Brebu-Delineşti şi Fârliug), apoi partea de Nord a Dealurilor Dognecei şi cea de Nord-Nord Est a Câmpiei Bârzavei. Denumit local Pogănici. În rariştile pădurilor din lunca Pogănişului, pe o suprafaţă de 70 ha, au fost puse sub ocrotire, în perimetrele satelor Berini şi Otveşti (comuna Sacoşu Turcesc, judeţul Timiş), suprafeţele de lalele pestriţe (Fritillaria meleagris), declarate monument al naturii.
PRAHOVA, râu, afluent pe partea stângă a râului Ialomiţa, pe teritoriul comunei Adâncata, judeţul Ialomiţa; lungimea: 193 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 3 738 km2. Izvorăşte de sub pasul Predeal, de la 1 020 m altitudine, din zona de Nord a oraşului Predeal, şi curge mai întâi vijelios pe direcţie Nord-Sud, pe o pantă de 14‰, până în amonte de oraşul Comarnic, despărţind M-ţii Bucegi de M-ţii Baiului. În această porţiune a cursului superior al râului Prahova, considerată de geografi ca linie de demarcaţie între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Orientali, Valea râului Prahova are caracter tipic montan, lărgindu-se uşor în câteva locuri, formând bazinetele Azuga, Buşteni, Sinaia (la Sinaia, Prahova îşi schimbă direcţia de curgere către Sud Est), iar apoi formează un mic, dar spectaculos defileu, între Sinaia şi Posada, sculptat în stratele geologice de Sinaia. După ce scapă din „chingile” defileului sălbatic, în aval de Posada, pătrunde în zona subcarpatică unde albia se lărgeşte, râul se despleteşte (din cauza pantei care se atenuează foarte mult, ajungând la 6,2‰), meandrează şi sporeşte în volum (7,41 m3/s la Comarnic, faţă de 4,96 m3/s la Sinaia). În aval de municipiul Câmpina, din cauza bruştei scăderi a pantei, se produc puternice sedimentări, fapt care determină crearea unei arii de divagare a râului, în care acesta îşi schimbă frecvent cursul în urma viiturilor. În aval de comuna Băneşti, judeţul Prahova, râul Prahova îşi domoleşte cursul şi mai mult şi se adânceşte (cu circa 40 m) în propriul său con de dejecţie, după care intră în Câmpia Ploieştiului, unde se îndreaptă treptat către Est, apoi drenează Câmpia Gherghiţei, sporindu-şi debitul până la 23,8 m3/s în zona de vărsare, ca urmare a aportului unor afluenţi. În perimetrele montan şi subcarpatic, unde râul Prahova trece prin oraşele Azuga, Buşteni, Sinaia, Comarnic şi prin municipiul Câmpina, se află una dintre cele mai frecventate zone turistice ale ţării, cunoscută sub numele de Valea Prahovei, şi, totodată, arealul cu cel mai intens trafic rutier şi feroviar dintre Muntenia şi Transilvania. Afluenţi principali: Azuga, Doftana, Teleajen, Cricovu Sărat (pe stânga), Poliştoaca, Valea Cerbului, Izvoru Dorului, Belia ş.a. (pe dreapta).
PRUT, râu în extremitatea de Nord Est şi Est a României, afluent pe partea stângă a fluviului Dunărea la 15 km Est (aval) de municipiul Galaţi. Lungimea: 953 km, din care 742 km pe teritoriul României (al treilea râu, ca lungime, al ţării, după fluviul Dunărea şi râul Mureş). Suprafaţa bazinului hidrografic: 28 396 km2, din care 10 990 km2 pe teritoriul României. Izvorăşte de pe versantul de Nord Est al M-ţilor Cernahora din Carpaţii Păduroşi, din Ucraina, iar după ce parcurge 249 km pe teritoriul Ucrainei, pe direcţie Nord Vest-Sud Est, pe o pantă medie de 6,4‰, intră în România, în amonte de satul Oroftiana, comuna Suharău, judeţul Botoşani, căpătând o direcţie de curgere Vest-Est, după care pătrunde în culoarul „Poarta Ţuţorei”, lung de 40 km, iar apoi drenează Pintenul Darabanilor, formând mai întâi graniţa cu Ucraina şi apoi cu Republica Moldova, pe o lungime de 704 km. În aval de comuna Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani, râul Prut are o direcţie generală de curgere Nord-Nord Vest – Sud-Sud Est şi o pantă medie de 0,23‰. Debitul mediu multianual este de 64,1 m3/s la Cernăuţi (Ucraina), 72,5 m3/s la Ungheni şi 110 m3/s aproape de confluenţa cu fluviul Dunărea, cu mari variaţii în cursul anului. Pentru regularizarea debitelor râului, România a construit, în cooperare cu U.R.S.S., în perioada 1973-1978, barajul şi lacul de acumulare de la Stânca-Costeşti (judeţul Botoşani), cu o suprafaţă de 59 000 ha, o lungime de 70 km şi un volum de 1,4 miliarde m3, iar hidrocentrala, cu o putere instalată de 15 MW, a intrat în funcţiune în 1978. În aval de confluenţa cu râul Jijia, lunca Prutului se lărgeşte mult, atingând pe alocuri 2–4 km, iar panta medie scade la 0,5‰. Afluenţi principali: Ceremuş, Čugur (pe teritoriul Ucrainei), Volovăţ, Başeu, Jijia, Elan, pe teritoriul României. Denumirile antice: Pyretus (la greci), Hierasus sau Gerasus (la romani). Impăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul (913–959), în lucrarea sa „Carte de învăţătură către fiul Romanos”, menţionează râul Prut cu numele Vrutos.
PUTNA, râu în partea de Est a României, afluent pe partea dreaptă a râului Siret, pe teritoriul comunei Năneşti, judeţul Vrancea, la 8 km aval de confluenţa râului Bârlad cu râul Siret; lungimea: 144 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 2 740 km2. Izvorăşte de pe pantele de Nord ale masivului Lăcăuţ, de sub vârful Lăcăuţ, de la 1 750 m altitudine, străbate zona montană de la Sud Vest la Nord Est, pe o pantă medie de 37‰, sector în care valea este îngustă, cu numeroase repezişuri; în aval de confluenţa cu Tişiţa se află cascada Putnei, obiectiv turistic de o rară frumuseţe. Râul îşi schimbă apoi direcţia de curgere către Est, drenând Depresiunea Vrancei, unde meandrează în coturi largi, ocoleşte pe la Nord Măgura Odobeştilor după care capătă o direcţie de curgere Nord Vest-Sud Est, panta medie scăzând la 10‰. În aval de satul Clipiceşti, comuna Ţifeşti, judeţul Vrancea, râul Putna a realizat un vast con de dejecţie pe care divaghează larg, despletindu-se în mai multe braţe, majoritatea dintre ele transformate în canale de irigaţii (canalul Sârbi-Bătineşti de pe teritoriul comunei Ţifeşti, cu o lungime de 27 km, a fost construit la mijlocul secolului 19 şi reamenajat în anul 1957; canalul Baloteşti de pe teritoriul comunei omonime, 21 km lungime, realizat în secolul 19 şi reamenajat în anul 1957, cu patru canale secundare ş.a.). O dată cu intrarea în câmpia de divagare, pe teritoriul comunei Garoafa, judeţul Vrancea, râul Putna meandrează puternic, având un curs leneş, pe o pantă medie de 0,5‰, iar în timpul verii seacă pe unele porţiuni din acest ultim sector, din cauza evaporaţiei intense şi a infiltraţiilor în orizonturile de pietrişuri din zona de confluenţă. Afluenţi principali: Lepşa, Tişiţa, Coza, Zăbala, Milcov, Râmna. Din cauza secetei îndelungate din lunile iulie – august 2022, râul Putna a secat.
PYRETUS, denumirea antică a râului Prut, folosită de către greci.