Copşa Mică

Date generale

Oraşul Copşa Mică se află în partea centrală a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Nord-Nord Vest a judeţului Sibiu, în podişul Târnavelor, la 287 m altitudine, în zona de confluenţă a pârâurilor Vişa şi Morumlac cu râul Târnava Mare, la intersecţia paralelei de 46º06’45” latitudine nordică cu meridianul de 24º13’05” longitudine estică, la 44 km Nord de municipiul Sibiu; 5 894 loc. (1 ian. 2019), din care 2 981 loc. de sex masc. şi 2 913 fem. Supr.: 25,9 km2, din care 2,8 km2 în intravilan; densitatea: 2 105 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 5 404 loc., 4 057 de persoane erau români (75,1%), 603 rromi (11,2%), 449 maghiari (8,3%) şi 295 loc. (5,4%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 434 ortodocşi (82,1%), 234 romano-catolici (4,3%), 152 lutherani (2,8%), 76 reformaţi (1,4%) şi 508 loc. (9,4%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, baptişti, greco-catolici, adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Copşa Micã este un important nod rutier şi feroviar al judeţului Sibiu şi al ţãrii. În perioada 1850-1867 s-a construit drumul naţional Sighişoara – Copşa Mică – SibiuBraşov, iar în 1872 a fost inauguratã linia de cale feratã Sibiu – Copşa Mică, la care în 1873 s-a adãugat o altã linie de cale  feratã ce venea de la Arad prin Copşa Mică spre Braşov. La începutul secolului 20, în zona localitãţii Copşa Mică (pe atunci comunã) s-au descoperit zãcãminte de gaz metan, prima sondã de exploatare a acestuia fiind pusã în funcţiune în 1913. La 13 iunie 1933, în regiunea câmpului gazeifer de la Copşa Mică a luat foc o sondã care a ars timp de 7 ani (pânã la 28 martie 1940) producând o imensã pagubã. În perioada 1936-1993, Copşa Mică a fost un important centru de prelucrare a gazului metan (negru de fum, acid oxalic, acid formic, acid sulfuric), Fabrica de negru de fum (CARBOSIN), care polua oraşul, fiind închisã în 1993 şi lichidatã treptat pânã în anul 2011. La Copşa Micã funcţioneazã în prezent o fabricã de plexiglas şi stiplex şi Combinatul metalurgic de metale neferoase SOMETRA (din 1939), care produce lingouri de plumb, zinc şi cadmiu, folosite în industria electronicã, electrotehnicã şi a construcţiilor de automobile. Acest combinat continuã însã sã polueze foarte puternic oraşul Copşa Micã şi zonele învecinate, speranţa de viaţã a locuitorilor de aici fiind cu circa 10 ani mai micã decât în restul ţãrii. Cazurile de cancer şi de afecţiuni pulmonare acute sunt în continuã creştere. Se cunoaşte faptul cã oraşul Copşa Mică este cel mai poluat centru urban din Europa, poluarea fiind intensã şi agresivã. Dacã în 1977 concentraţia dioxidului de sulf din atmosferã era de 2,8 ori mai mare decât  concentraţia maximã admisã, în 1987 aceastã concentraţie ajunsese să fie de 13,2 ori mai mare decât maxima admisã. În 1977, în apele râului Târnava Mare se gãsea o concentraţie de cadmiu de 7,3 ori mai mare decât limita maximã admisã, iar la nivelul solului situaţia era şi mai gravã, deoarece în unele locuri se depãşea de 55,3 ori cantitatea de plumb la hectar existentã în sol şi cam tot la fel la cea de cadmiu. În prezent, datoritã mãsurilor luate de reducere a poluării, aceasta a început sã fie redusã substanţial, ajungând ca dioxidul de carbon sã aibã o concentraţie în atmosferã de numai 2,6 ori mai mare decât concentraţia maximã admisã, cea a pulberilor de plumb de 1,7 ori, iar cea a pulberilor de cadmiu de 1,8 ori. În continuare se fac eforturi de reducere şi chiar de eliminare a poluãrii oraşului Copşa Mică. La Copşa Micã existã o biliotecã publicã, inauguratã în 1957, cu peste 15 000, şi Muzeul gazelor naturale, deschis pentru public din anul 2010. În perioada 14 mai 2019 – 20 nov. 2020 a fost construit noul pod rutier peste râul Târnava Mare, care face legãtura între oraşul Copşa Micã şi cartierul Târnãvioara, cu o lungime de 113,70 m şi o lãţime de 11,30 m, având patru benzi de circulaţie şi însoţit de douã trotuare pietonale de 1,50 m lãţime fiecare.

Istoric

Sãpãturile arheologice efectuate în arealul oraşului Copşa Mică au scos la ivealã vestigii materiale din Epoca bronzului (mileniile 3-2 î.Hr.), din prima perioadã a Epocii fierului/Hallstatt (1200-400 î.Hr.) şi din cea romanã (secolul 3 d.Hr. – un mormânt de înhumaţie în care s-au gãsit  mãrgele din foiţe de aur, un inel de argint, o fibulã, un denar republican, o fusaiolã din lut ars ş.a.). Pe dealul Burc au fost descoperite obiecte din bronz, aparţinând culturii Wiettenberg (secolele 16-13 î.Hr.), o monedã din bronz de facturã tracicã, datând din secolul 1 î.Hr., un mormânt de înhumaţie datând din secolul 4 d.Hr., cu inventar bogat, fragmente ceramice din secolele 11-12 ş.a. Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1402, cu numele Parva Kabaz, într-un act prin care regele Ungariei, Sigismund I de Luxemburg, a scos aşezarea de sub jurisdicţia comitelui secuilor, iar ulterior, localitatea apare consemnatã în diferite documente cu felurite toponime ca de exemplu: Kopps Minor (1415), Kyss Kappyss (1429), Kys Kapus (1733), Kopse (1750), Klein Kopische/Copşa Mică (1850). În secolul 14 exista scaunul Mediaş (unitate administrativ-teritorialã cu pronunţat caracter militar) cu autonomie faţã de regatul Ungariei – autonomie întãritã de regele Matia Corvin în 1476 prin Diploma numitã Universitas Saxonum. Pe locul bisericii evanghelice de astãzi, în secolul 15 exista un turn de pazã în jurul cãruia s-a dezvoltat şi extins localitatea. Tot aici funcţiona în acea vreme şi un mic punct de vamã pentru comercianţii care circulau între Mediaş şi Blaj. De la acest punct de vamã, numit “Poarta Mică” (Kyss Kappyss), a derivat numele aşezãrii. La începutul secolului 15 (respectiv în 1415) la Copşa Mică exista biserica romano-catolicã, iar în secolul 17, din cauza reformelor introduse de principii Transilvaniei s-au produs schimbãri în cadrul componenţei religioase, majoritatea locuitorilor de atunci devenind lutherani, aceasta şi din cauza prezenţei în aceastã zonã a unui mare numãr de saşi. Localitatea ruralã Copşa Mică a fost trecutã în categoria oraşelor în anul 1961.

Monumente

Biserica romanică, datând din secolul 13 ca biserică romano-catolică, devenită biserică evanghelică în secolul 17, fortificatã în  secolul 16, cu unele refaceri din secolele 18 şi 19, declarată monument istoric în anul 2010; biserica romano-catolicã “Înãlţarea Domnului” (1415), fortificatã în secolul 16 şi refãcutã în 1763-1779, declarată monument istoric în anul 2010; biserica ortodoxă cu dublu hram – “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi “Adormirea Maicii Domnului” , sfinţită în anul 1901, construitã pe locul uneia din lemn carte data din anul 1864; biserica reformată (1920); monumentul eroilor, refãcut în luna octombrie 2007 şi resfinţit la 6 noiembrie 2007.