Copşa Mică

Date generale

Oraşul Copşa Mică se află în partea centrală a României, în Nord-Nord Vestul judeţului Sibiu, în podişul Târnavelor, la 287 m altitudine, în zona de confluenţă a râului Vorumloc cu Târnava Mare, la intersecţia paralelei de 46º08’04” latitudine nordică cu meridianul de 24º18’07” longitudine estică, la 45 km Nord de municipiul Sibiu. Din punct de vedere demografic este un oraş mic, cu 5 340 de locuitori (în anul 2005) şi o structurã pe sexe relativ echilibratã, respectiv 2 683 de sex masculin şi 2 657 de sex feminin. Evoluţia numãrului de locuitori a fost în permanentã creştere în perioada 1930-1989, iar dupã 1990 s-a remarcat o uşoarã depopulare. Astfel, în 1930 Copşa Mică numãra 1 726 de persoane, în 1956 avea 4 032 suflete, în 1980 s-au înregistrat 6 938 de locuitori, în 1989 existau 6 739 locuitori, în 1992 erau 5 179 locuitori, iar în anul 2000 vieţuiau 5 189 locuitori. În prezent  oraşul Copşa Mică se extinde pe o suprafaţã de 25,9 km2, din care 2,78 km2 în interurban, fapt ce determinã o densitate de 1 907 locuitori pe km2. Structura confesionalã se evidenţiazã prin predominarea credincioşilor ortodocşi, care reprezintã 82,15% din totalul populaţiei oraşului, urmaţi de evanghelici (8,12%), romano-catolici (3,86%), reformaţi (2,79%), greco-catolici (1,29%) şi alţii (1,79%). Copşa Micã este un important nod rutier şi feroviar al judeţului Sibiu şi al ţãrii. În perioada 1850-1867 s-a construit drumul naţional Sighişoara – Copşa Mică – SibiuBraşov, iar în 1872 s-a inaugurat linia de cale feratã Sibiu – Copşa Mică, la care în 1873 s-a adãugat o altã linie de cale  feratã ce venea de la Arad prin Copşa Mică spre Braşov. La începutul secolului 20, în zona localitãţii Copşa Mică (pe atunci comunã) s-au descoperit zãcãminte de gaz metan, prima sondã de exploatare a acestuia fiind pusã în funcţiune în 1913. La 13 iunie 1933, în regiunea câmpului gazeifer de la Copşa Mică a luat foc o sondã care a ars timp de 7 ani (pânã la 28 martie 1940) producând o imensã pagubã. Copşa Mică este un important centru de prelucrare a gazului metan (negru de fum, acid oxalic, acid formic, acid sulfuric), a zincului şi a plumbului (din 1939). Totodatã, la Copşa Micã mai funcţioneazã şi o fabricã de plexiglas şi stiplex. Din cauza poluãrii foarte accentuate provocatã de  fabrica de negru de fum, aceasta a fost desfiinţatã în anul 1993. Întreprinderea metalurgicã de metale neferoase continuã însã sã polueze foarte puternic oraşul Copşa Micã şi zonele învecinate, speranţa de viaţã a locuitorilor de aici fiind cu circa 10 ani mai micã decât în restul ţãrii. Cazurile de cancer şi afecţiunile pulmonare acute sunt în continuã creştere. Se cunoaşte faptul cã oraşul Copşa Mică este cel mai poluat centru urban din Europa, poluarea fiind intensã şi agresivã. Dacã în 1977 concentraţia dioxidului de sulf din atmosferã era de  2,8 ori mai mare decât  concentraţia maximã admisã, în 1987 aceastã concentraţie ajunsese să fie de 13,2 ori mai mare decât maxima admisã. În 1977, în apele râului Târnava Mare se gãsea o concentraţie de cadmiu de 7,3 ori mai mare decât limita maximã admisã, iar la nivelul solului situaţia era şi mai gravã deoarece în unele locuri se depãşea de 55,3 ori cantitatea de plumb la hectar existentã în sol şi cam tot la fel la cea de cadmiu. În prezent, datoritã mãsurilor luate de reducere a poluării, aceasta a început sã fie redusã substanţial, ajungând ca dioxidul de carbon sã aibã o concentraţie în atmosferã de numai 2,6 ori mai mare decât concentraţia maximã admisã, cea a pulberilor de plumb de 1,7 ori, iar cea a pulberilor de cadmiu de 1,8 ori. În continuare se fac eforturi de reducere şi chiar de eliminare a poluãrii oraşului Copşa Mică.

Istoric

Sãpãturile arheologice efectuate în arealul oraşului Copşa Mică au scos la ivealã vestigii materiale din epoca bronzului timpuriu, din perioada hallsttatianã şi din cea romanã (secolul 3 d.Hr. – un mormânt de înhumaţie în care s-au gãsit  mãrgele din foiţe de aur, un inel de argint, o fibulã, un denar republican, o fusaiolã din lut ars ş.a.). Pe dealul Burc s-au  descoperit obiecte din bronz aparţinând culturii Wiettenberg, o monedã din bronz de facturã tracicã datând din secolul 1 î.Hr., un mormânt de înhumaţie datând din secolul 4 d.Hr., cu inventar bogat, fragmente ceramice din secolele 11-12 ş.a. Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1402 cu numele Parva Kabaz, iar ulterior este consemnatã în diferite documente cu felurite toponime ca de exemplu: Kopps Minor (1415), Kyss Kappyss (1429), Magzar Kapus (1733), Kopse (1750), Klein Kopische/Copşa Mică (1850). În secolul 14 exista scaunul Mediaş (unitate administrativ-teritorialã cu pronunţat caracter militar) cu autonomie faţã de regatul Ungariei – autonomie întãritã de regele Matia Corvin în 1476 prin Diploma numitã Universitas Saxonum. Pe locul bisericii evanghelice de astãzi, în secolul 15 exista un turn de pazã în jurul cãruia s-a dezvoltat şi extins localitatea. Tot aici funcţiona în acea vreme şi un mic punct de vamã pentru comercianţii care circulau între Mediaş şi Blaj. De la acest punct de vamã, numit “Poarta Mică” (Kyss Kappyss), a derivat numele aşezãrii. La începutul secolului 15 (respectiv în 1415) la Copşa Mică exista biserica romano-catolicã, iar în secolul 17, din cauza reformelor introduse de principii Transilvaniei s-au produs schimbãri în cadrul componenţei religioase, majoritatea locuitorilor de atunci devenind lutherani, aceasta şI din cauza prezenţei în aceastã zonã a unui mare numãr de saşi. Localitatea ruralã Copşa Mică a fost trecutã în categoria oraşelor în anul 1961.

Monumente

Biserica evanghelica (secolul 14), fortificatã în  secolul 16, cu unele refaceri din secolele 18 şI 19; biserica romano-catolicã (1415), fortificatã în secolul 16 şi refãcutã în 1763; biserica ortodoxă (1901); monumentul eroilor, refãcut în luna octombrie 2007 şi resfinţit la 6 noiembrie 2007.