Mănăstirea Voroneţ

Situatã în localitatea componentã Voroneţ  a oraşului Gura Humorului, judeţul Suceava, la 4 km de centrul acestui oraş şi la 36 km Sud Vest de municipiul Suceava, mănăstirea Voroneţ adãposteşte 13 călugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia stavroforei (purtãtoare de cruce) Irina Petrescu. Iniţial, pe aceastã vatrã monahalã a existat un schit de cãlugãri, cu o bisericã din lemn, atestat documentar la 22 ianuarie 1472 într-un hrisov domnesc semnat de Ştefan cel Mare. Pe locul vechii biserici din lemn, Ştefan cel Mare, domn al Moldovei în perioada 1457-1504, a ctitorit, la îndemnul sihastrului Daniil (sfetnicul sãu), o bisericã de mari dimensiuni pentru acea vreme (29,50 m lungime, fãrã pridvor, 7,70 m lãţime în naos şi 10,50 m lãţime în zona absidelor), cãreia i-a atribuit hramul « Sfântul Gheorghe ». Ziditã din piatrã brutã, în stil moldovenesc de epocã, biserica a fost construitã foarte repede, respectiv între 26 mai şi 14 septembrie 1488 (adicã în 112 zile sau mai bine-zis în 3 luni şi 20 de zile), în acea zi a Înãlţãrii Sfinte Cruci având loc şi sfinţirea acestei biserici. În timpul construirii bisericii, Ştefan cel Mare a dãruit schitului, la 17 august 1488, moşia Ştilbicani şi douã clopote care, atunci când sunt trase alternativ, scot sunete repetate, cu tonalitãţi diferite, din care se pot desluşi numele Ştefan… Ştefan… În 1490, Ştefan cel Mare a mai dãruit acestui aşezãmânt monahal un Tetraevangheliar, scris de cãlugãrul Pahomie, şi mai multe veşminte şi odoare bisericeşti. Ulterior, mai mulţi domni ai Moldovei, printre care Bogdan III/Bogdan cel Chior, Petru Rareş, Alexandru Lãpuşneanu, Ieremia Movilã, Ştefan Tomşa, Constantin Mavrocordat ş.a., au fãcut importante donaţii acestei mănăstiri. În anul 1547, în timpul domniei lui Iliaş II Rareş (1546-1551), fiul lui Petru Rareş, bisericii « Sfântul Gheorghe » i s-a adãugat un pridvor, închis, prin grija şi prin strãdania mitropolitului Grigorie Roşca, vãr, dupã mamã, cu Petru Rareş. În acelaşi an, pridvorul a fost pictat. Biserica mănăstirii Voroneţ, supranumitã şi « Capela Sixtinã a Orientului », este un remarcabil monument al artei feudale moldoveneşti, cu somptuoase picturi pe pèreţii interiori şi mai ales pe cei exteriori. Picturile murale interioare dateazã, în mare parte, din 1496, printre acestea evidenţiindu-se « Cina cea de Tainã », « Împãrtãşirea Apostolilor » şi « Spãlarea picioarelor » (în altar) şi ciclul “Patimile Domnului nostru Iisus Hristos” şi Tabloul votiv în care este înfãţişat Ştefan cel Mare împreunã cu soţia sa Maria Voichiţa şi cu fiul lor Bogdan (în naos). Pronaosul a fost pictat în 1550 prin grija mitropolitului Teofan.O mare parte din picturile murale exterioare au fost realizate în anii 1534-1535, în timpul primei domnii a lui Petru Rareş (1527-1538; 1541-1546), de cãtre o echipã de zugravi condusã de pristavul Marcu. Ansamblul pictural de pe pereţii exteriori ai bisericii, cu fresce realizate de la baza zidurilor şi pânã sub streaşinã, are o « dezvoltare amplã » şi se caracterizeazã prin « armonie cromaticã, vigoare compoziţionalã, claritate, monumentalitate şi colorit viu » în care predominã albastrul şi verdele. Dintre toate picturile de pereţii exteriori ai bisericii, cea mai amplã, cea mai desãvârşitã şi mai bine pãstratã compoziţie iconograficã este cea de pe peretele vestic, referitoare la « Judecata de Apoi », realizatã în anul 1547, consideratã ca o capodoperã a meşterului principal – pristavul Marcu. În aceastã compoziţie de pe peretele vestic au fost introduse şi elemente folclorice, cum ar fi arhangheli care suflã în buciume sau care cântã la fluier – instrument specific pãstorilor de la munte. Culoarea albastrã, care prerdominã în picturile murale exterioare, intratã în circuitul mondial cu numele « albastru de Voroneţ », este consideratã de specialişti ca având o caracteristicã unicã în lume, nemaiîntâlnitã în altã parte, fiind comparatã de aceştia cu verdele pictorului italian Paolo Veronese şi cu roşul pictorului flamand Pieter Paul Rubens. Pe peretele exterior sudic este pictatã, pe un fond predominant albastru, genealogia Domnului nostru Iisus Hristos, cunoscutã şi sub numele de « Arborele lui Iesei ». Experţii în arte plastice au descoperit cã la baza culorii albastre de la biserica « Sfântul Gheorghe » a mãnãstirii Voroneţ a stat o substanţã extrasã dintr-o rocã numitã azurit (Carbonat natural bazic de cupru). Biserica « Sfântul Gheorghe » este dominatã de o singurã turlã, de formã circularã, amplasatã pe naos, este prevãzutã cu trei rânduri de câte trei nişe verticale, terminate cu arcade, separate de patru ferestre de aceeaşi formã. Catapeteasma din interiorul bisericii este din lemn de tisã, sculptat şi aurit. Pentru valoarea ei arhitectonicã şi picturalã, biserica « Sfântul Gheorghe » a fost inclusã (în anul 1993) pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, iar în anul 2004 a fost declaratã monument istoric. În timpul egumenului Macarie (1756-1782) în incinta mãnãstirii Voroneţ au fost construite mai multe chilii şi s-au efectuat lucrãri de reparare a bisericii şi a altor anexe gospodãreşti. Dupã ce Bucovina de Nord a fost anexatã (în 1775) de Imperiul Habsburgic, mânãstirea Voroneţ a fost desfiinţatã (în 1786) din ordinul autoritãţilor imperiale de la Viena, biserica mãnãstirii Voroneţ devenind parohialã. La 14 martie 1991, mânãstirea Voroneţ a fost reactivatã cu obşte de cãlugãriţe. În 1871, la mânãstirea Voroneţ a fost descoperit Codicele voroneţean sau Psaltirea voroneţeanã (manuscris datând din anii 1563-1583) care cuprinde traducerea din limba slavonã a unor fragmente din « Faptelele Apostolilor », fiind cel mai vechi text românesc scris în grai rotacizant (fenomen fonetic care constã în transformarea unei consoane intervocalice în r – exemplu : transformarea  literei n intervocalic în litera r, ca de pildã în loc de bine se spune bire). În biserica « Sfântul Gheorghe »  se aflã mormântul mitropolitului Grigorie Roşca (mort în 1570) şi cel al lui Daniil Sihastrul – cãlugãr la acest schit (azi mânãstire) care, conform tradiţiei orale, l-ar fi îmbãrbãtat pe Ştefan cel Mare dupã înfrângerea din rãzboiul cu trucii de la Valea Albã din anul 1476. Biserica mãnãstirii Voroneţ este în prezent unul dintre cele mai importante, mai atractive şi mai vizitate obiective turistice din Bucovina.