Situată în localitatea componentă Voroneţ a oraşului Gura Humorului, judeţul Suceava, la 4 km de centrul acestui oraş şi la 36 km Sud Vest de municipiul Suceava, mănăstirea Voroneţ adăposteşte 13 călugăriţe care duc o viaţă de obşte sub stăreţia stavroforei (purtătoare de cruce) Irina Petrescu. Iniţial, pe această vatră monahală a existat un schit de călugări, cu o bisericã din lemn, atestat documentar la 22 ianuarie 1472 într-un hrisov domnesc semnat de Ştefan cel Mare. Pe locul vechii biserici din lemn, Ştefan cel Mare, domn al Moldovei în perioada 1457-1504, a ctitorit, la îndemnul sihastrului Daniil (sfetnicul său), o biserică de mari dimensiuni pentru acea vreme (29,50 m lungime, fără pridvor, 7,70 m lãţime în naos şi 10,50 m lăţime în zona absidelor), căreia i-a atribuit hramul « Sfântul Gheorghe ». Ziditã din piatrã brutã, în stil moldovenesc de epocă, biserica a fost construitã foarte repede, respectiv între 26 mai şi 14 septembrie 1488 (adicã în 112 zile sau mai bine-zis în 3 luni şi 20 de zile), în acea zi a Înălţării Sfinte Cruci având loc şi sfinţirea acestei biserici. În timpul construirii bisericii, Ştefan cel Mare a dăruit schitului, la 17 august 1488, moşia Ştilbicani şi douã clopote care, atunci când sunt trase alternativ, scot sunete repetate, cu tonalităţi diferite, din care se pot desluşi numele Ştefan… Ştefan… În 1490, Ştefan cel Mare a mai dăruit acestui aşezãmânt monahal un Tetraevangheliar, scris de cãlugãrul Pahomie, şi mai multe veşminte şi odoare bisericeşti. Ulterior, mai mulţi domni ai Moldovei, printre care Bogdan III/Bogdan cel Chior, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Ieremia Movilă, Ştefan Tomşa, Constantin Mavrocordat ş.a., au fãcut importante donaţii acestei mănăstiri. În anul 1547, în timpul domniei lui Iliaş II Rareş (1546-1551), fiul lui Petru Rareş, bisericii « Sfântul Gheorghe » i s-a adăugat un pridvor, închis, prin grija şi prin strădania mitropolitului Grigorie Roşca, vãr, dupã mamã, cu Petru Rareş. În acelaşi an, pridvorul a fost pictat. Biserica mănăstirii Voroneţ, supranumitã şi « Capela Sixtinã a Orientului », este un remarcabil monument al artei feudale moldoveneşti, cu somptuoase picturi pe pèreţii interiori şi mai ales pe cei exteriori. Picturile murale interioare datează, în mare parte, din 1496, printre acestea evidenţiindu-se « Cina cea de Taină », « Împărtăşirea Apostolilor » şi « Spălarea picioarelor » (în altar) şi ciclul “Patimile Domnului nostru Iisus Hristos” şi Tabloul votiv în care este înfăţişat Ştefan cel Mare împreună cu soţia sa Maria Voichiţa şi cu fiul lor Bogdan (în naos). Pronaosul a fost pictat în 1550 prin grija mitropolitului Teofan.O mare parte din picturile murale exterioare au fost realizate în anii 1534-1535, în timpul primei domnii a lui Petru Rareş (1527-1538; 1541-1546), de cãtre o echipã de zugravi condusã de pristavul Marcu. Ansamblul pictural de pe pereţii exteriori ai bisericii, cu fresce realizate de la baza zidurilor şi până sub streaşinã, are o « dezvoltare amplã » şi se caracterizeazã prin « armonie cromaticã, vigoare compoziţionalã, claritate, monumentalitate şi colorit viu » în care predominã albastrul şi verdele. Dintre toate picturile de pereţii exteriori ai bisericii, cea mai amplã, cea mai desãvârşitã şi mai bine pãstratã compoziţie iconografică este cea de pe peretele vestic, referitoare la « Judecata de Apoi », realizatã în anul 1547, consideratã ca o capodoperă a meşterului principal – pristavul Marcu. În această compoziţie de pe peretele vestic au fost introduse şi elemente folclorice, cum ar fi arhangheli care suflă în buciume sau care cântă la fluier – instrument specific păstorilor de la munte. Culoarea albastră, care prerdomină în picturile murale exterioare, intrată în circuitul mondial cu numele « albastru de Voroneţ », este considerată de specialişti ca având o caracteristicã unicã în lume, nemaiîntâlnitã în altã parte, fiind comparată de aceştia cu verdele pictorului italian Paolo Veronese şi cu roşul pictorului flamand Pieter Paul Rubens. Pe peretele exterior sudic este pictată, pe un fond predominant albastru, genealogia lui Iisus Hristos, cunoscută şi sub numele de « Arborele lui Iesei ». Experţii în arte plastice au descoperit că la baza culorii albastre de la biserica « Sfântul Gheorghe » a mănăstirii Voroneţ a stat o substanţă extrasã dintr-o rocă numitã azurit (carbonat natural bazic de cupru). Biserica « Sfântul Gheorghe » este dominatã de o singurã turlã, de formã circularã, amplasatã pe naos, este prevăzută cu trei rânduri de câte trei nişe verticale, terminate cu arcade, separate de patru ferestre de aceeaşi formã. Catapeteasma din interiorul bisericii este din lemn de tisă, sculptat şi aurit. Pentru valoarea ei arhitectonică şi picturalã, biserica « Sfântul Gheorghe » a fost inclusă (în anul 1993) pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, iar în anul 2004 a fost declarată monument istoric. În timpul egumenului Macarie (1756-1782) în incinta mănăstirii Voroneţ au fost construite mai multe chilii şi s-au efectuat lucrări de reparare a bisericii şi a altor anexe gospodăreşti. Dupã ce Bucovina de Nord a fost anexatã (în 1775) de Imperiul Habsburgic, mânãstirea Voroneţ a fost desfiinţatã (în 1786) din ordinul autoritãţilor imperiale de la Viena, biserica mănăstirii Voroneţ devenind parohială. La 14 martie 1991, mănăstirea Voroneţ a fost reactivată cu obşte de călugăriţe. În 1871, la mănăstirea Voroneţ a fost descoperit Codicele voroneţean sau Psaltirea voroneţeană (manuscris datând din anii 1563-1583) care cuprinde traducerea din limba slavonă a unor fragmente din « Faptelele Apostolilor », fiind cel mai vechi text românesc scris în grai rotacizant (fenomen fonetic care constã în transformarea unei consoane intervocalice în r – exemplu : transformarea literei n intervocalic în litera r, ca de pildă în loc de bine se spune bire). În biserica « Sfântul Gheorghe » se aflã mormântul mitropolitului Grigorie Roşca (mort în 1570) şi cel al lui Daniil Sihastrul – călugăr la acest schit (azi mănăstire) care, conform tradiţiei, l-ar fi îmbărbătat pe Ştefan cel Mare după înfrângerea din războiul cu turcii de la Valea Albă din anul 1476. Biserica mănăstirii Voroneţ este în prezent unul dintre cele mai importante, mai atractive şi mai vizitate obiective turistice din Bucovina.
