Mănăstirea Dintr-un Lemn

Situată în satul Dezrobiţi din comuna Frânceşti, judeţul Vâlcea, pe valea Otaşului, la 25 km Sud Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea, Mănăstirea Dintr-un Lemn adăposteşte 50 de călugăriţe, care duc o viaţă de obşte, păstorite de stareţa Emanuela Oprea. De biserica din lemn a acestui lăcaş este legată o frumoasă legendă. O primă mărturie scrisă despre aceasta datează din perioada 1652-1659 în consemnările arhidiaconului Paul de Alep – secretarul particular al Patriarhului Macarie al Antiohiei – care l-a însoţit pe Patriarh în lungile călătorii prin Ţara Românească. Paul de Alep menţioneazã cã un călugăr ar fi găsit o Icoană a Maicii Domnului în trunchiul unui stejar secular şi că în acel moment ar fi auzit o voce care l-a îndemnat să construiască o biserică din trunchiul acelui copac. O altă legendă, consemnată de Neofit, mitropolitul Ungrovlahiei, într-o scriere din 29 iulie 1845, aminteşte cã “un cioban cu numele Radu, din timpul domniei lui Alexandru II Mircea (1568-1577), a visat Icoana Maicii Domnului adãpostitã în trunchiul unui stejar uriaş şi ca urmare, tãind steajrul în care a fost găsită icoana, a construit o bisericuţă din lemnul acestuia pe care a numit-o “Dintr-un lemn”. Alte surse consemnează că biserica Dintr-un lemn a fost construită la sfârşitul secolului 16 din lemnul unui stejar uriaş din iniţiativa Ancuţei, fiica domnului Mircea Ciobanul şi a Doamnei Chiajna. Această bisericuţă a fost mistuită de un incendiu la sfârşitul secolului 18, pe locul ei fiind ridicată, în anii 1810-1814, o altă biserică, lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Biserica are o formă dreptunghiulară, cu absida altarului decroşată, în lungime de 13 m şi 5,50 m lãţime. La exterior, biserica nu are turlă, are un pridvor deschis şi este înconjuratã de un brâu în torsadã, sculptat în grosimea lemnului. Iconostasul, sculptat în lemn de tei, datează din 1814 şi este împodobit cu multe icoane pictate pe lemn. Icoana, considerată de credincioşi făcătoare de minuni, a Maicii Domnului, de dimensiuni mari (1,50 x 1,10 m) , de care este legată legenda acestui lăcaş de rugăciune este păstrată în biserica de zid a mănăstirii. Profesorul Andrei Grabar de la Universitatea din Strassbourg (Franţa) a cercetat această icoană, apreciind că ea a fost pictată în secolul 4 la mănăstirea Theothokos din Grecia după un model executat de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca – cel care a pictat-o pentru prima oară pe Fecioara Maria. Din câte se cunosc până în prezent, în lume se păstrează doar trei icoane asemănătoare celei de la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Ipoteza emisă de cercetătorul A. M. Muzicescu susţine că icoana ar fi fost pictată înainte de 1453 la Byzantium (fost Constantinopole, astăzi Istanbul) sau la Muntele Athos, după un model mai vechi.

Biserica de zid a Mănăstirii dintr-un lemn, cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”, construitã în anii 1634-1635, pictatã în aceeaşi perioadã şi menţionatã documentar la 20 aprilie 1635, este ctitoria lui Preda Brâncoveanu (bunicul lui Constantin Brâncoveanu şi nepot de vãr al lui Matei Basarab) aşa cum, de altfel, consemneazã şi Paul de Alep în scrierile sale din timpul cãlãtoriei în Ţara Româneascã din anii 1652-1659, spunând cã biserica de zid este ctitoria unui mare spãtar şi boier contemporan cu Matei Basarab. În pisania bisericii de zid, datând din 1715, scrie cã aceasta a fost ctitoritã de domnul Matei Basarab, aşa cum reiese, de altfel, şi dintr-o mărturie scrisã din 27 noiembrie 1640 în care se menţioneazã cã domnul Matei Basarab a zidit biserica “Naşterea Maicii Domnului”, “de isnoavã de’ntemei”, înşirând-o printre celelalte biserici pe care acesta le-a construit. Se pare cã ipoteza ca cei doi ctitori (Matei Basarab şi Preda Brâncoveanu) să fi contribuit împreunã la construirea bisericii de zid este confirmatã de tabloul votiv al celor doi, pictat în pronaosul bisericii. Biserica “Naşterea Maicii Domnului” prezintã în linii generale arhitectura specificã epocii lui Matei Basarab. În 1684, din iniţiativa lui Şerban Cantacuzino au fost refăcute ferestrele, s-a adãugat un pridvor cu coloane din piatrã sculptate şi s-au executat picturile murale în pridvor. În anii 1714-1716, prin grija domnului Ştefan Cantacuzino au fost construite turla de pe pronaos şi un frumos portal la intrare şi s-au repictat pereţii interiori ai bisericii. În perioada 1938-1940 au fost construite noi chilii şi s-au executat ample lucrãri de renovare a ansamblului monahal. Complexul monastic a mai fost restaurat la mijlocul secolului 19, apoi în anii 1926-1930, 1955, 1962-1963. Din pictura muralã originarã (cea executatã în 1635) se mai păstrează doar chipul Maicii Domnului în pronaos, restul picturilor fiind cele realizate în anii 1714-1716 şi spãlate cu prilejul renovării bisericii din 1938-1940. În interiorul bisericii de zid se pãstreazã Icoana Maicii Domnului de care este legată întemeierea Mănăstirii Dintr-un Lemn, considerată de credinciosi ca făcătoare de minuni, trei icoane împărăteşti, precum şi 36 de icoane mai mici pictate în perioada 1833-1840 de cãtre Gheorghe Gherontie de la mănăstirea Hurez. În biserică se găsesc mormintele soţiei şi fiului lui Şerban Cantacuzino. Muzeul Mănăstirii dintr-un lemn conţine o valoroasă colecţie de peste 700 de icoane vechi, pictate pe lemn, obiecte de cult din argint, covoare vechi, o cruce din aur din 1749, o Evanghelie din timpul lui Constantin Brâncoveanu, cu însemnările sale, un vas de aghiasmă ş.a. Casa stăreţiei din incinta mănăstirii a fost construitã în 1633-1654 şi refăcută în 1715, iar turnul-clopotniţă datează din aceeaşi perioadă.