Mănăstirea Dintr-un Lemn

Situatã în satul Dezrobiţi din comuna Frânceşti, judeţul Vâlcea, pe valea Otaşului, la 25 km Sud Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea, Mănăstirea Dintr-un Lemn adãposteşte 50 de cãlugãriţe care duc o viaţã de obşte, pãstorite de stareţa Emanuela Oprea. Biserica din lemn a acestui lãcaş are o legendã frumoasã şi interesantã. O primã mãrturie scrisã despre aceasta dateazã din perioada 1652-1659 în consemnãrile arhidiaconului Paul de Alep – secretarul particular al Patriarhului Macarie al Antiohiei – care l-a însoţit pe Patriarh în lungile cãlãtorii prin Ţara Româneascã. Paul de Alep menţioneazã cã un cãlugãr ar fi gãsit o Icoanã a Maicii Domnului în trunchiul unui stejar secular şi cã în acel moment ar fi auzit o voce care l-a îndemnat sã construiascã o bisericã din trunchiul acelui copac. O altã legendã, consemnatã de Neofit, mitropolitul Ungrovlahiei, într-o scriere din 29 iulie 1845, aminteşte cã “un cioban cu numele Radu, din timpul domniei lui Alexandru II Mircea (1568-1577), a visat Icoana Maicii Domnului adãpostitã în trunchiul unui stejar uriaş şi ca urmare, tãind steajrul în care a fost gãsitã icoana, a construit o bisericuţã din lemnul acestuia pe care a numit-o Dintr-un lemn”. Alte surse consemneazã cã biserica Dintr-un lemn a fost construitã la sfârşitul secolului 16 din lemnul unui stejar uriaş din iniţiativa Ancuţei, fiica domnului Mircea Ciobanul şi a Doamnei Chiajna. Aceastã bisericuţã a fost mistuitã de un incendiu la sfârşitul secolului 18, pe locul ei fiind ridicatã, în anii 1810-1814, o altã bisericã, lucratã din bârne groase, încheiate în coadã de rândunicã, având o formã dreptunghiularã, cu absida altarului decroşatã, în lungime de 13 m şi 5,50 m lãţime. La exterior, biserica nu are turlã, are un pridvor deschis şi este înconjuratã de un brâu în torsadã, sculptat în grosimea lemnului. Iconostasul, sculptat în lemn de tei, dateazã din 1814 şi este împodobit cu multe icoane pictate pe lemn. Icoana fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului, de dimensiuni mari (1,50 x 1,10 m) , de care este legatã legenda acestui lãcaş de rugăciune este pãstratã în biserica de zid a mânãstirii. Profesorul Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg (Franţa) a cercetat aceastã icoanã, apreciind cã ea a fost pictatã în secolul 4 la mânãstirea Theothokos din Grecia dupã un model executat de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca – cel care a pictat-o pentru prima oarã pe Fecioara Maria. Din câte se cunoaşte pânã în prezent, în lume se mai pãstreazã doar trei exemplare asemãnãtoare celei de la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Ipoteza emisã de cercetãtorul A.M. Muzicescu susţine cã icoana ar fi fost pictatã înainte de 1453 la Byzantium (fost Constantinopole, astãzi Istanbul) sau la Muntele Athos dupã un model mai vechi.

Biserica de zid a Mănăstirii dintr-un lemn, cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”, construitã în anii 1634-1635, pictatã în aceeaşi perioadã şi menţionatã documentar la 20 aprilie 1635, este ctitoria lui Preda Brâncoveanu (bunicul lui Constantin Brâncoveanu şi nepot de vãr al lui Matei Basarab) aşa cum, de altfel, consemneazã şi Paul de Alep în scrierile sale din timpul cãlãtoriei în Ţara Româneascã din anii 1652-1659, spunând cã biserica de zid este ctitoria unui mare spãtar şi boier contemporan cu Matei Basarab. În pisania bisericii de zid, datând din 1715, scrie cã aceasta a fost ctitoritã de domnul Matei Basarab, aşa cum reiese, de altfel, şi dintr-o mãrturie scrisã din 27 noiembrie 1640 în care se menţioneazã cã domnul Matei Basarab a zidit biserica Naşterea Maicii Domnului “de isnoavã de’ntemei”, înşirând-o printre celelalte biserici pe care acesta le-a construit. Se pare cã ipoteza ca cei doi ctitori (Matei Basarab şi Preda Brâncoveanu) să fi contribuit împreunã la construirea bisericii de zid este confirmatã de tabloul votiv al celor doi, pictat în pronaosul bisericii. Biserica “Naşterea Maicii Domnului” prezintã în linii generale arhitectura specificã epocii lui Matei Basarab. În 1684, din iniţiativa lui Şerban Cantacuzino au fost refãcute ferestrele, s-a adãugat un pridvor cu coloane din piatrã sculptate şi s-au executat picturile murale în pridvor. În anii 1714-1716, prin grija domnului Ştefan Cantacuzino au fost construite turla de pe pronaos şi un frumos portal la intrare şi s-au repictat pereţii interiori ai bisericii. În perioada 1938-1940 au fost construite noi chilii şi s-au executat ample lucrãri de renovare a ansamblului monahal. Complexul monastic a mai fost restaurat la mijlocul secolului 19, în anii 1926-1930, 1955, 1962-1963. Din pictura muralã originarã (cea executatã în 1635) se mai pãstreazã doar chipul Maicii Domnului în pronaos, restul picturilor fiind cele realizate în anii 1714-1716 şi spãlate cu prilejul renovãrii bisericii din 1938-1940. În interiorul bisericii de zid se pãstreazã Icoana Maicii Domnului de care este legatã întemeierea Mănăstirii Dintr-un Lemn, considerată de credinciosi ca făcătoare de minuni, trei icoane împãrãteşti, precum şi 36 de icoane mai mici pictate în perioada 1833-1840 de cãtre Gheorghe Gherontie de la mănăstirea Hurez. În bisericã se gãsesc mormintele soţiei şi fiului lui Şerban Cantacuzino. Muzeul Mânãstirii dintr-un lemn conţine o valoroasã colecţie de peste 700 de icoane vechi, pictate pe lemn, obiecte de cult din argint, covoare vechi, o cruce din aur din 1749, o Evanghelie din timpul lui Constantin Brâncoveanu, cu însemnãrile sale, un vas de aghiasmã ş.a. Casa stãreţiei din incinta mânãstirii a fost construitã în 1633-1654 şi refãcutã în 1715, iar turnul-clopotniţã dateazã din aceeaşi perioadã.