Năsăud

Oraşul Năsăud se află în nordul României, situat în judeţul Bistriţa-Năsăud, la poalele de Sud ale dealurilor cu acelaşi nume, la 330 m altitudine, pe râul Someşu Mare, la intersecţia paralelei de 47o00’16”  latitudine nordicã cu meridianul de 24o00’26” longitudine esticã, la 24 km Nord-Nord Vest de municipiul Bistriţa. Din punct de vedere demografic, Năsăud face parte din categoria oraşelor mici cu o populaţie de 10 927 locuitori (la 1 ianuarie 2011) din care  5 243 locuitori de sex masculin şi 5 684 feminin. Din punct de vedere  etnic, în oraşul Năsăud sunt 93,6% români, 5,4% rromi, 0,6% maghiari şi 0,4% alte etnii, iar din punct de vedere confesional, 85,5% sunt ortodocşi, 2,0% greco-catolici, 1,0% romano-catolici, 0,6% reformaţi şi 10,9% de alte confesiuni (penticostali, baptişti, adventişti ş.a.). Dacã raportãm numãrul total al populaţiei (10 927 locuitori) la suprafaţa oraşului în intravilan (5,7 km2) rezultã o densitate de 1 917 locuitori pe km2. Oraşul Năsăud este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã.  Unitãţile economice ale oraşului produc maşini şi utilaje agricole, maşini-unelte portabile, acţionate electric, mobilã, cherestea, ţesãturi extralate, tricotaje, ambalaje din material plastic, bãuturi alcoolice şi rãcoritoare ş.a. Important centru pomicol (în special meri). Renumit centru etnografic şi de artã popularã (broderii fine cusute pe bluzele femeilor şi pe pieptarele bãrbaţilor, chimire etc.). Muzeu grãniceresc (inaugurat în anul 1872) cu secţii de istorie, etnografie, artã, ştiinţele naturii, adãpostit (din 1946) în clãdirea fostei cazãrmi “Svarda” a Regimentului II de grãniceri, datând din secolul 18 şi declarantã monument istoric. Bibliotecã orãşeneascã, inauguratã în 1931, în prezent cu peste 55 000 de volume. În localitatea componentã Liviu Rebreanu se aflã muzeul memorial “Liviu Rebreanu” deschis pentru public la 2 iunie 1957.

Istoric

Sãpãturile arheologice efectuate în perimetrul oraşului au scol la ivealã urme materiale datând din epocile bronzului şi fierului, din perioada geto-dacicã, precum şi din secolele 11-12. Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1264 într-un act prin care Ştefan, ducele Transilvaniei, dãruia “Ţara Năsăudului” (Terra Nazowu)  comitelui Maros. În 1440, aşezarea era menţionatã documentar cu numele Naszod, în 1475 a intrat sub jurisdicţia oraşului Bistriţa, iar în 1529 a fost luatã, pentru o periodã de timp, în stãpânire de Petru Rareş – domnul Moldovei. În 1762, Năsăudul a devenit sediul Regimentului II de grãniceri şi centrul administrativ al unui ţinut grãniceresc care cuprindea 44 de sate româneşti – regiment înfiinţat de împãrãteasa Austriei, Maria Tereza. În 1765, Năsăudul a fost ridicat la rang de târg. Soldaţii Regimentului II Valah de infanterie de la Năsăud, numiţi “cãtanele negre”, au participat, alãturi de armatele imperiale austriece, la luptele din 15-17 noiembrie 1796 de la Arcole (Italia) împotriva armatelor lui Napoleon I Bonaparte, iar în timpul Revoluţiei de la 1848-1849 au luptat împotriva oştilor maghiare. Regimental II de grãniceri a fost desfiinţat în 1851. Faima Năsăudului o constituie, însã, crearea în 1766 a primei şcoli primare cu limba de predare românã, în 1770 a luat fiinţã Şcoala Normalã, cu trei clase, în 1784 a fost inaugurat Institutul Militar  (cu limbile de predare românã, germanã şi latinã) pentru pregãtirea ofiţerilor şi subofiţerilor, în 1858 s-a fundat Preparandia, iar la 4 octombrie 1863 a fost înfiinţat Gimnaziul, cu limba de predare românã. Toate acestea au constituit adevãrate focare de culturã care au promovat o serie de intelectuali români (Andrei Mureşanu, George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Veronica Micle ş.a.) şi, totodatã, momente de referinţã în istoria învãţãmântului românesc. În prezent, oraşul Năsăud are în subordine administrativã localitãţile componente Liviu Rebreanu şi Luşca.

Monumente

Catedrala ortodoxã “Sfântul Nicolae” (1880-1884); biserica romano-catolicã (1770); Casina românã (1814) – azi sediul Jandarmeriei; clãdirile fostei cazarme “Svarda” (seolul 18), declaratã monument istoric, ale fostului Gimnaziu superior Greco-catolic (1887-1888), azi Colegiul Naţional “George Coşbuc”, ale fostului internat al Şcolii Normale (1929-1933), azi Şcoala generalã “Mihai Eminescu” şi ale fostei Şcoli Normale, azi Grupul Şcolar Silvic; bustul poetului George Coşbuc, dezvelit în 1956, operã a sculptorului Corneliu Medrea ş.a.