Mănăstirea Pissiota

Situatã în satul Poienarii Burchii din comuna cu acelaşi nume, judeţul Prahova, la 40 km Nord de capitala ţãrii, Bucureşti, şi la 20 km Sud de municipiul Ploieşti, mănăstirea Pissiota a fost iniţial schit de cãlugãri, iar în 1948 a fost transformat în mânãstire de cãlugãriţe. Biserica mănăstirii, cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” a fost construitã în anii 1928-1929 din iniţiativa şi pe cheltuiala familiei de macedoneni Nicolae şi Zoe Pissiota, pe moşia generalului Gheorghe Angelescu, dupã planurile arhitectului Ioan Giurgea. Biserica este o sintezã reuşitã între între Renaşterea italianã şi stilul bizantin clasic şi pãstreazã picturi murale interioare originare executate de pictorul Costin Petrescu, cel care a pictat Atheneul Român din Bucureşti şi catedrala ortodoxã “Sfânta Treime” din municipiul Alba Iulia. Catapeteasma bisericii este lucratã în lemn de trandafir şi de cireş de meşteri din Grecia, iar pardoseala este din marmurã de Carrara. Biserica are douã turle, cea de pe pronaos având şi rol de clopotniţã, un pridvor mai mare (închis şi pictat) şi un pridvor mai mic. Ansamblul monahal a fost restaurat în anii 1953-1957, iar în anul 1962 a fost desfiinţat abuziv de autoritãţile comuniste (perioadã dupã care una dintre chiliile construitã în anii 1953-1957 a funcţionat ca dispensar). Mănăstirea Pissiota a fost reactivatã abia în 1993 dupã prãbuşirea regimului comunist în decembrie 1989. În bisericã existã Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, considerată de credinciosi fãcãtoare de minuni, pictatã de Gheorghe Eftimiu, precum şi fragmente de moaşte ale Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir. În cadrul mănăstirii funcţioneazã ateliere de confecţionat covoare manuale şi veşminte preoţeşti.