BALTA IALOMIŢEI sau BALTA BORCEI → Capitolul Lunci (B).
BISERICUŢA, insulã lacustrã, de mici dimensiuni, cu orientare Nord Vest – Sud Est, situatã în extremitatea de Est-Sud Est a României, în apropierea ţãrmului de Sud Est al lacului Razim, în partea de Est a strâmtorii care desparte lacul Razim de lacul Goloviţa, la circa 2,4 km Sud Est de capul continental Dolojman, în arealul comunei Jurilovca, judeţul Tulcea. Suprafaţa: 2 ha. Lungimea: 360 m; lãţimea: circa 50-100 m. Privitã de sus, insula Bisericuţa are aspectul unui cuţit, cu lama orientatã cãtre Nord Vest şi mânerul cãtre Sud Est. Insula reprezintã locul preferat de cuibãrit şi de hranã pentru numeroase specii de pãsãri acvatice, ca de pildã cãlifarul alb (Tadorna tadorna), cãlifarul roşu (Tadorna ferruginea), egreta micã (Egretta garzetta), egreta albã (Egretta alba), barza albã (Ciconia ciconia), barza neagrã (Ciconia nigra), stârcul roşu (Ardea purpurea), cioc-întors (Recurvirostra avosetta) ş.a. În anul 2003, cercetãrile arheologice au scos la ivealã vestigiile unei aşezãri greceşti din secolele 5-4 î.Hr., ale uneia romane din secolele 2-4 (cu morminte bizantine) şi ale alteia medievale din secolele 10-12.