Mănăstirea Sihăstria

Situatã în arealul satului Vânãtori-Neamţ (atestat documentar la 25 ianuarie 1446) din comuna cu acelaşi nume, judeţul Neamţ, pe valea pârâului Secu, pe un platotu însorit numit “Poiana lui Atanasie”, la 20 km Vest de oraşul Târgu-Neamţ şi 81 km Nord de municipiul Piatra-Neamţ, mănăstirea Sihãstria a dãposreşte peste 120 de cãlugãri care duc o viaţã de obşte sub stãreţia arhimandritului Victorin Oanele. Iniţial, sihãstria a fost întemeiatã ca lãcaş de pustnici în jurul anului 1640 de cãtre sihastrul Aftanas (Atanasie), iar în 1655 episcopul Ghedeon a construit o bisericã din lemn şi câteva chilii pentru vieţuitorii de aici. În perioada 1655-1734 a funcţionat ca lãcaş de pustnici cu numele “Sihãstria lui Aftanas (Atanasie)”, iar dupã aceastã datã sihãstria a devenit dependentã, alternativ, de mănăstirile Secu şi Neamţ ca loc pentru cãlugãrii iubitori de linişte şi singurãtate întru rugãciune. La sfârşitul secolului 17 şi începutul secolului 18, biserica din lemn şi chiliile sihãstriei se aflau în stare avansatã de degradare, în pragul ruinãrii, fapt ce l-a determinat pe un alt episcop Ghedeon (de Huşi) sã construiascã în anii 1730-1734 o bisericã de zid cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” pe locul celei vechi, din lemn, şi a trecut sihãstria, mai întâi, sub administraţia mănăstirii Secu, iar din 1779 sub cea a mãnãstirii Neamţ. În 1821, biserica şi chiliile au fost incendiate de cãtre turci, o parte dintre cãlugãri au fost ucişi, iar alţii au scãpat refugiindu-se prin pãdurile apropiate. Biserica şi chiliile au fost reconstruite în anii 1824-1825 prin grija mitropolitului Veniamin Costache şi prin efortul stareţului Domiţian. Tot în aceastã perioadã au fost construite Turnul-clopotniţã, Turnul de poartã şi zidul de incintã. Biserica actualã a mãnãstirii Sihãtria , cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” a fost ziditã în stil moldovenesc, având o turlã pe naos şi un pridvor deschis, adãugat în 1837, susţinut de şase coloane. Picturile murale interioare au fost executate în tempera în 1825 şi restaurate în 1975-1976 de Gheorghe Zidaru. Biserica a fost repictatã în frescã, în 1986-1988, de cãtre Vartolomeu Florea. În 1837 au fost construite chiliile de pe laturile de Nord şi de Est şi paraclisul, din lemn, cu hramul “Sfinţii Pãrinţi Ioachim şi Ana” care a fost distrus de un incendiu în vara anului 1941 şi refãcut în anii 1942-1946 prin efortul arhimandritului Cleopa Ilie, stareţul de atunci al schitului Sihãstria. În 1947, schitul Sihãstria a fost ridicat la rang de mãnãstire, iar în 1950 aceastã mãnãstire a fost separatã canonic de mănăsterile Secu şi Neamţ. În anii 1995-1997 în cadrul mãnãstirii Sihãstria a fost construitã o bisericã nouã cu hramul “Sfânta Teodora de la Sihla” care are 42 m lungime, 22 m lãţime şi 36 m înãlţime, trei turle (una pe naos şi douã laterale) şi un pridvor deschis susţinut de opt coloane. Biserica a fost pictatã în frescã, în anii 2000-2004, de obştea monahalã condusã de arhimandritul Vartolomeu Florea. La aceastã mănăstire a vieţuit în perioada 1929-1998 (cu câteva întreruperi) arhimandritul Cleopa Ilie (n. 10 apr. 1912-m. 2 dec. 1998) – mare duhovnic şi predicator a cãrui vorbã de duh era “Mânca-v-ar Raiul” şi care îşi doarme somnul de veci în cimitirul mănăstirii Sihãstria.