Mănăstirea Sihăstria

Situată în arealul satului Vânători-Neamţ (atestat documentar la 25 ianuarie 1446) din comuna cu acelaşi nume, judeţul Neamţ, pe valea pârâului Secu, pe un platou însorit numit “Poiana lui Atanasie”, la 20 km Vest de oraşul Târgu-Neamţ şi 81 km Nord de municipiul Piatra-Neamţ, mănăstirea Sihăstria adăposteşte peste 120 de călugări care duc o viaţă de obşte. Iniţial, Sihăstria a fost întemeiată ca lăcaş de pustnici în jurul anului 1640 de către sihastrul Aftanas (Atanasie), iar în 1655 episcopul Ghedeon a construit o biserică din lemn şi câteva chilii pentru vieţuitorii de aici. În perioada 1655-1734 a funcţionat ca lăcaş de pustnici cu numele “Sihăstria lui Aftanas (Atanasie)”, iar după această dată Sihăstria a devenit dependentă, alternativ, de mănăstirile Secu şi Neamţ ca loc pentru călugării iubitori de linişte şi singurătate întru rugăciune. La sfârşitul secolului 17 şi începutul secolului 18, biserica din lemn şi chiliile sihăstriei se aflau în stare avansată de degradare, în pragul ruinării, fapt ce l-a determinat pe un alt episcop Ghedeon (de Huşi) să construiascã în anii 1730-1734 o biserică de zid cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” pe locul celei vechi, din lemn, şi a trecut Sihăstria, mai întâi, sub administraţia mănăstirii Secu, iar din 1779 sub cea a mănăstirii Neamţ. În 1821, biserica şi chiliile au fost incendiate de către turci, o parte dintre călugări au fost ucişi, iar alţii au scăpat refugiindu-se prin pădurile apropiate. Biserica şi chiliile au fost reconstruite în anii 1824-1825 prin grija mitropolitului Veniamin Costache şi prin efortul stareţului Domiţian. Tot în această perioadă au fost construite Turnul-clopotniţă, Turnul de poartă şi zidul de incintă. Biserica actuală a mănăstirii Sihăstria , cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” a fost zidită în stil moldovenesc, având o turlă pe naos şi un pridvor deschis, adăugat în 1837, susţinut de şase coloane. Picturile murale interioare au fost executate în tempera în 1825 şi restaurate în 1975-1976 de Gheorghe Zidaru. Biserica a fost repictată în frescă, în 1986-1988, de cãtre Vartolomeu Florea. În 1837 au fost construite chiliile de pe laturile de Nord şi de Est şi paraclisul, din lemn, cu hramul “Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana” care a fost distrus de un incendiu în vara anului 1941 şi refăcut în anii 1942-1946 prin efortul arhimandritului Cleopa Ilie, stareţul de atunci al schitului Sihăstria. În 1947, schitul Sihăstria a fost ridicat la rang de mănăstire, iar în 1950 această mănăstire a fost separată canonic de mănăstirile Secu şi Neamţ. În anii 1995-1997 în cadrul mănăstirii Sihăstria a fost construită o biserică nouă cu hramul “Sfânta Teodora de la Sihla” care are 42 m lungime, 22 m lăţime şi 36 m înãlţime, trei turle (una pe naos şi două laterale) şi un pridvor deschis susţinut de opt coloane. Biserica a fost pictată în frescă, în anii 2000-2004, de obştea monahală condusă de arhimandritul Vartolomeu Florea. La această mănăstire a vieţuit în perioada 1929-1998 (cu câteva întreruperi) arhimandritul Cleopa Ilie (n. 10 apr. 1912-m. 2 dec. 1998) – mare duhovnic şi predicator a cărui vorbă de duh era “Mânca-v-ar Raiul” şi care îşi doarme somnul de veci în cimitirul mănăstirii Sihăstria.

Biserica veche cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" a Mănăstirii Sihăstria (jud. Neamţ)
Biserica veche a mănăstirii Sihăstria cu hramul “Nașterea Maicii Domnului” (Credit: Shutterstock)