Râuri (I)

IALOMIŢA, râu în partea de Sud Est a României, afluent stâng al Dunării pe teritoriul comunei Giurgeni, în zona fostului sat Piua Petrii (dezafectat ca urmare a inundaţiilor catastrofale din primăvara anului 1975); 417 km; suprafaţa bazinului: 10 350 km2. Izvorăşte din circul glaciar numit Obârşia Ialomiţei, de pe versantul sudic al masivului Bucegi, de sub vârful Piatra Obârşiei, de la 2 395 m altitudine, din apropiere de vârful Omu. În cursul superior străbate, pe direcţie Nord-Sud, o serie de clipe calcaroase în care râul şi-a modelat mai multe chei (cheile Urşilor, Peşterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei) între care se află mici bazinete de eroziune (Padina, Bolboci, Dobreşti ş.a.). În acest sector, panta de scurgere este foarte accentuată (131 ‰), debitul mediu de 2,8 m3/s, iar potenţialul hidroenergetic poate ajunge la circa 2 100 kW/h, fapt ce a determinat construirea uzinelor hidroelectrice de la Dobreşti, în anul 1929 (16 MW) şi Moroeni, în 1953 (15,3 MW). În aval de Moroeni, Ialomiţa pătrunde în zona Subcarpaţilor Ialomiţei, trecând prin oraşele Fieni şi Pucioasa (în zona Pucioasa a fost construit un lac de acumulare cu un volum de 8 milioane m3, intrat în circuitul hidroenergetic în anul 1974), iar de la Târgovişte îşi schimbă cursul către Sud Est şi Est, traversând subunităţile Câmpiei Române, unde panta descreşte de la 7–11 ‰, la 1,1 ‰ la confluenţa cu râul Prahova şi la 0,23 ‰ în Câmpia Bărăganului, ceea ce determină meandrări foarte accentuate în cursul inferior. Caracteristic sectorului inferior al râului Ialomiţa este fenomenul de scădere accentuată a debitului în perioadele secetoase ale anului, ca urmare a evaporaţiei intense, a infiltraţiilor în patul albiei şi a irigaţiilor (la 14 iulie 1968, debitul mediu a fost de 0,318 m3/s, la staţia hidrologică Slobozia). În această zonă, râul Ialomiţa face parte din sistemul de irigaţii Slobozia–Dunăre, care asigură irigarea unei suprafeţe de circa 270 000 ha, fiind considerat drept „Nilul Bărăganului”. O altă caracteristică a sectorului inferior al râului Ialomiţa, cel de câmpie, este numărul mare de limane fluviatile care însoţesc malul său drept (Snagov, Căldăruşani) şi mai ales cel stâng (Fundata, Perieţi, Amara, Strachina ş.a.). Afluenţi principali: Brătei, Ialomicioara, Slănic, Pârscov, Cricovu Dulce, Prahova, Sărata. Pe cursul superior al râului Ialomiţa, la 2 septembrie 1442, a avut loc o puternică bătălie între oastea română, condusă de Iancu de Hunedoara, şi cea otomană, aflată sub comanda lui Şehabeddin, beglerbegul Rumeliei, încheiată cu victoria voievodului român. În Antichitate, Ialomiţa apare consemnată cu denumirile Ilivakia sau Helibakia (în Chronographia lui Theophanes Confessor) şi Naparis.

Lacul Bolboci
Lacul Bolboci (Credit: Andreea Ghinea)

IARA, râu, afluent stâng al Arieşului pe terit. satului Buru (com. Iara, jud. Cluj); 51 km; supr. bazinului: 390 km2. Izv. de pe pantele de N ale Muntelui Mare (M-ţii Apuseni), de la 1 775 m alt., curge pe direcţie SV-NE, până în com. Valea Ierii, unde se arcuieşte brusc, schimbându-şi traseul către SE. În aval de com. Iara, formează chei spectaculoase în şisturi cristaline şi diabaze.

IER, râu, afl. dr. al Barcăului pe terit. Ungariei, la 9 km de graniţă; 107 km; supr. bazinului: 1 437 km2. Izv. din NE câmpiei cu acelaşi nume, de pe terit. com. Craidorolţ (jud. Satu Mare), şi străbate Câmpia Ierului pe direcţie NE-SV, fiind canalizat în aval de com. Sălacea. Cunoscut şi sub numele de Eriu.

ILFOV, râu, afl. stg. al Dâmboviţei pe terit. satului Zurbaua, com. Dragomireşti-Vale, jud. Ilfov; 69 km. Izv. din Câmpia Vlăsiei. Se pare că în secolele trecute, malurile râului erau acoperite cu zăvoaie de arini (denumite Elhov, în slavă) de la care, probabil, derivă numele Ilfov. Cunoscut şi sub numele de Bălcătaciu.

IZA, râu, afl. stg. al Tisei la Sighetu Marmaţiei; 83 km; supr. bazinului: 1 303 km2. Izv. de pe versantul de NV al M-ţilor Rodna, de la 1 200 m alt. şi străbate Depr. Maramureş pe direcţie SE-NV, formând în aval de com. Strâmtura, defileul Surduc (1,8 km), săpat în depozite eocene. Afl. pr.: Boicu, Ieud, Slătioara, Mara.