Situată în perimetrul satului Poiana Crăcăoani din comuna Crăcăoani, judeţul Neamţ, la 900 m altitudine, la circa un km Sud Vest de mănăstirea Horaiţa, mănăstirea Horăicioara, numită şi Horaiţa Veche, adăposteşte o obşte de călugări. Iniţial, aici a existat un schit de călugări, întemeiat în anul 1466 din porunca lui Ștefan cel Mare, Domn al Moldovei în perioada 1457-1504, cu o biserică din lemn, cu hramul “Buna Vestire”, construită în anul 1480 prin osârdia arhimandritului Chiriac. În anii 1866-1868, pe locul fostei biserici din lemn a fost zidită o biserică din piatră de râu, cu dublu hram – “Buna Vestire” şi “Izvorul Tămăduirii”, prin strădania arhimandritului Ermoghen Buhuş, sfinţită la 20 octombrie 1868. Locul Sfintei Mese din altarul fostei biserici din lemn este marcat printr-o lespede din piatrã, aşezatã în 1937 de soţii Epifanie şi Aglaia Curcut. În anii 1998–2006 au fost întreprinse ample lucrări de consolidare, reparare, restaurare şi pictare în frescă a bisericii, precum şi de consolidare şi reparare ale chiliilor, toate sfinţite la 17 iunie 2007, iar în octombrie 2007, schitul Horăicioara a fost ridicat la rang de mănăstire, biserica acesteia fiind declarată monument istoric şi de arhitectură. În apropierea bisericii se află un izvor cu apă limpede, cu calităţi tămăduitoare.