Mănăstirea Sâmbăta

Lãcaşul de rugãciune, cunoscut si sub numele de mănăstirea Brâncoveanu, se aflã în arealul satului Sâmbãta de Sus (reşedinţa comunei cu acelaşi nume), judeţul Braşov, adãpostind 40 de cãlugãri care duc o viaţã de obşte sub stãreţia arhimandritului Ilarion Urs. Iniţial, mănăstirea a avut o bisericã din lemn cu dublu hram – “Adormirea Maicii Domnului” şi “Izvorul Tãmãduirii”, construitã în 1657 din iniţiativa vornicului Preda Brâncoveanu (bunicul viitorului domn Constantin Brâncoveanu) pentru cãlugãrii sihaştrii care vieţuiau în aceastã zonã. Pe locul acestei bisericuţe din lemn, Constantin Brâncoveanu a construit, în anii 1696-1701, o bisericã din piatrã şi cãrãmidã, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, care a fost pictatã în 1766 de zugravii Ionaşcu şi Panã. În luna iunie 1761, mănăstirea a scãpat de la demolarea ordonatã de generalul austriac Adolph von Buccow, probabil datoritã intervenţiei familiei Brâncoveanu, proprietara moşiei şi a satului Sâmbãta, aceasta fiind singura mânãstire ortodoxã din Transilvania acelor vremuri rãmãsã nedistrusã de cãtre Curtea imperialã de la Viena. Totuşi, prin stãruinţa episcopului greco-catolic Grigore Maior pe lângã generalul Preiss de la Curtea imperialã de la Viena, mănăstirea de la Sâmbãta a fost distrusã cu tunurile în noiembrie 1785 (ca represiune împotriva cãlugãrilor care erau ostili procesului de catolicizare), cu toate interveneţiile fãcute de boierii Nicolae şi Emanoil Brâncoveanu pe lângã guvernatorul de atunci al Transilvaniei. Biserica mănăstirii nu a putut sã fie demolatã, ci doar avariatã datoritã zidurilor groase şi solide, ea rãmânând în ruinã pânã în 1928, când mitropolitul Nicolae Bãlan al Transilvaniei a început lucrãrile de refacere a bisericii, a chiliilor şi a clãdirilor anexe, astfel încât la 15 august 1936 a avut loc sfinţirea ansamblului monahal de la Sâmbãta, picturile murale interioare fiind restaurate în acea periodã. Pe peretele de Vest al pronaosului se pãstreazã un valoros tablou viotiv al ctitorilor brâncoveni. În timpul celor 143 de ani cât mânãstirea a fost pãrãsitã, credincioşii din satele învecinate se adunau în fiecare an aici de ziua Izvorului Tãmãduirii pentru a lua apã de la un izvor. La 28 octombrie 1959, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 410, autoritãţile comuniste au reuşit sã desfiinţeze mănăstirea, iar cãlugãrii sã fie alungaţi. Începând de la sfârşitul anului 1989, o datã cu prãbuşirea comunismului, mănăstirea a fost reînfiinţatã prin grija mitropolitului Ardealului, Crişanei şi Maramureşului – Înalt Prea Sfinţia sa Antonie Plãmãdealã, şi au început lucrãrile de reconstrucţie a bisericii cu dublu hram – “Adormirea Maicii Domnului” şi “Izvorul Tãmãduirii”, de construire a unui paraclis cu hramul “Sfinţii Martiri Brâncoveni”, a unui corp de clãdiri care cuprinde chiliile, bucãtãria, trapeza (sala de mese), biblioteca, arhondaricul destinat oaspeţilor şi a unui muzeu cu colecţii de icoane (peste 500 de icoane), de veşminte liturgice, obiecte de cult, cãrţi vechi, manuscrise şi documente, numismaticã, obiecte de artã popularã şi etnografie etc. Toate acestea au fost sfinţite la 15 august 1993 de Prea Fericiţii Pãrinţi Teoctist (Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române) şi Bartolomeos (Patriarhul Ecumenic de Constantinopol), aflat în vizitã în România. La 15 august 2003, la mănăstirea Brâncoveanu a fost inauguratã o nouã clãdire care adãposteşte Centrul Ecumenic – Academia de la Sâmbãta de Sus în care sunt gãzduite seminariile şi conferinţele teologice naţionale şi internaţionale. La aceastã mănăstire funcţioneazã un vechi şi tradiţional atelier de picturã, condus în prezent de pãrintele arhidiacon Calinic Morar, în care se realizeazã celebrele icoane pe sticlã. Biblioteca mănăstirii deţine peste 35 000 de volume, din care circa 200 sunt cãrţi vechi de cult. La 21 iulie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat la aceastã mânãstire pe domnul Constantin Brâncoveanu, pe cei patru fii ai sãi – Constantin, Radu, Matei şi Ştefan – şi pe sfetnicul sãu, Ianache (ginerele lui Constantin Brâncoveanu), zi înscrisã în calendar la 16 august cu numele Sfinţii Martiri Brâncoveni. Clopotniţa mãnãstirii, aflatã la circa 200 m de bisericã adãposteşte cinci clopote turnate la Viena. La aceastã mănăstire are loc anual (din 1997), pe data de 15 august, Festivalul naţional de muzicã religioasã coralã. În satul Sâmbãta de Sus se aflã un palat, supus de mai multe ori unor renovãri şi transformãri, care a fost reşedinţa de varã a domnului Constantin Brâncoveanu. În apropierea ansamblului  monahal existã Complexul turistic Sâmbãta, situat la 600 m altitudine, loc de recreere şi odihnã şi, totodatã, punct de plecare spre crestele şi cabanele Munţilor Fãgãraş.