Limane (T)

TAŞAUL, liman fluvio-maritim, salmastru, situat pe ţărmul Mării Negre, la N de oraşul Năvodari; 23,35 km2; ad. max.: 3,5 m.; vol.: 57 mil. m3. Lungime: 10 km; lăţime max.: 4 km. În el se varsă râul Casimcea, care contribuie la îndulcirea apelor lacului, ce devin astfel favorabile pentru piscicultură şi irigaţii.

TATLAGEAC, liman fluvio-maritim, situat pe ţărmul Mării Negre, în arealul com. 23 August, jud. Constanţa. Supr.: 1,78 km2; vol.: 14 mil. m3; ad. max.: 2,5 m; lungimea: 4,4 km; lăţimea medie: 200 m. Lacul T. este separat de Marea Neagră printr-un perisip (lat de c. 80 m şi înalt de c. 2 m) pe care se află calea ferată Constanţa–Mangalia. Până în 1965, apele lacului T. comunicau cu cele ale Mării Neagre printr-un emisar care a fost ulterior astupat pentru a împiedica scurgerea apei lacului în mare (nivelul apei lacului este cu 95 cm mai ridicat faţă de nivelul Mării Negre).

TECHIRGHIOL, liman fluvio-maritim cu apă sărată, situat în SE României, pe ţărmul Mării Negre, la 17 km S de municipiul Constanţa. Este separat de Marea Neagră printr-un cordon litoral pe care se află staţiunile balneoclimaterice Eforie Nord şi Eforie Sud (fost Carmen Sylva). Supr.: 11,61 km2; lungime: 7,8 km; lăţimea max.: 4,4 km; ad. max.: 9,7 m; vol.: 41,8 mil. m3. În anul 1909, nivelul apei lacului T. era cu 1,5 m sub cel al Mării Negre, iar în 1969 ajunsese la acelaşi nivel cu aceasta. În ultimii ani ai sec. 20, din cauza unor izvoare proprii, cu debite abundente, lacul T. a depăşit cota tradiţională cu c. 1,80 m (în 2008), iar salinitatea a scăzut de la 75–80 g/l în 1975, la 55 g/l în 2008. Primele analize chimice ale apei lacului au fost făcute în sept. 1893 de dr. M. Georgescu. Cu toate că apa lacului s-a mai îndulcit în ultimii ani, tipul hidrochimic evident clorosodic şi magnezian al acesteia determină un mediu puţin favorabil dezvoltării vieţii acvatice, singurele vieţuitoare fiind bacteriile (predominant), crustaceul Artemia salina, algele verzi (Cladophora fracta şi Cladophora cristalina), care se dezvoltă în colonii plutitoare, câteva larve de insecte (Ephydra californica, Haliella taurica ş.a.), precum şi c. 250 de specii de infuzori (protozoare având corpul acoperit cu cili), din care 37 sunt specii noi, descoperite de pictorul şi biologul Ion Ţuculescu. În extremitatea de V a lacului T., mai bogată în izvoare cu apă dulce, trăiesc câteva relicte (printre care amfipodul Rivuloga muruspulex, gasteropodul Pseudamnicola codreani ş.a.), o formă endemică a ghidrinului (Gasterosteus aculeatus crenobiontus), o specie rară de batracian (Pelobates syriacus balcanicus) şi numeroase specii de păsări de apă, printre care şi Oxyura leucocephala (raritate). Nămolul sapropelic de pe fundul lacului T. (de origine animală şi vegetală), estimat la un volum de c. 2,5 mil. m3, este bogat în substanţe minerale şi hormonale, având calităţi terapeutice remarcabile, cu eficacitate ridicată în tratarea afecţiunilor reumatismale, a sechelelor poliomielitice, a cervicitelor cronice etc. Totuşi, ca urmare a scăderii salinităţii, echilibrul biologic al sistemului lacustru a fost perturbat, ceea ce poate duce la reducerea eficacităţii tratamentelor cu nămol. În timpul vânturilor mai puternice, apa lacului T. se vălureşte în fâşii ce capătă nuanţe diferite, motiv pentru care el a fost denumit de localnici (în majoritate de origine turcă) Techirghiol (în traducere: „Lacul vărgat”; tekir = vărgat; göl = lac). Începând cu sf. sec. 19, pe ţărmul lacului T. s-au dezvoltat staţiunile balneoclimaterice Eforie Nord, Carmen Sylva (Eforie Sud) şi Techirghiol.