Mănăstirea Maglavit

Situatã în extremitatea de Sud Vest a României, în arealul satului Maglavit din comuna cu acelaşi nume, judeţul Dolj, la 78 km Sud Vest de municipiul Craiova, mănăstirea Maglavit face parte din arhiepiscopia Craiovei din cadrul mitropoliei Olteniei, adãpostind în prezent 5 cãlugãri care duc o viaţã de obşte sub stãreţia lui Vladimir Dãrângã. Mânãstirea a fost întemeiatã în a doua jumãtate a anului 1935 la îndemnul lui Petrache Lupu în urma revelaţiilor pe care acesta le-a avut timp de trei sãptãmâni consecutiv, în zilele de vineri, respectiv la 31 mai, 7 iunie şi 14 iunie 1935. În ziua de vineri, 31 mai 1935, ciobanul Petre (Petrache) Lupu ajunsese în mijlocul zãvoiului din lunca Dunãrii, când deodatã, lângã o salcie, i s-a înfãţişat un bãtrân cu barba albã şi lungã, îmbrãcat în veşminte de un alb strãlucitor, l-a oprit şi i-a vorbit: “sã te duci sã spui lumii, preotului de la bisericã (pe atunci Nicolae Bobin) şi primarului cã dacã oamenii nu se pocãiesc, dacã nu ţin sãrbãtorile, dacã nu se lasã de rele şi dacã nu vin la bisericã atunci foc se va abate asupra lor”. O datã porunca datã, bãtrânul a dispãrut, înãlţându-se spre cer. Abia la a treia teofanie, tânãrul cioban Petrache Lupu, care atunci avea 28 de ani, s-a hotãrât sã-i spunã preotului paroh despre cele trei revelaţii. În afara celor trei revelaţii, Petrache Lupu a mai fost martorul unei alte teofanii, tot într-o zi de vineri, pe 7 iulie 1935, când a vãzut înaintea sa o stea luminoasã stând deasupra pãmântului. Tot atunci i s-a dat porunca sã spunã întregii lumi şi celui mai mare Om din ţarã despre cele vãzute şi auzite. Astfel, la 2 august 1935, Petrache Lupu a luat parte la slujba de la mânãstirea Sinaia dupã care a fost în audienţã, la ora 15, la Maestatea Sa regele. Audienţa a durat o orã, iar la sfârşit regele i-a dat o icoanã pe care sã o aşeze la Maglavit şi l-a asigurat pe Petrache Lupu de înaltul sãu patronaj pentru construirea unei biserici. Totodatã, ziarul “Curentul” a iniţiat o subscripţie publicã în urma cãreia pânã în noiembrie 1935 se strânseserã peste 1,7 milioane de lei (în acea perioadã un salariu bun era de circa 2 000 de lei). La 15 august 1935, arhitectul George M. Cantacuzino a donat 40 000 de cãrãmizi şi s-a oferit sã întocmeascã gratuit planurile de zidire a bisericii. Piatra de temelie a mânãstirii Maglavit a fost pusã la 14 septembrie 1935, dar lucrãrile de construcţie au început abia în 1938. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial lucrãrile de construcţie s-au desfãşurat sporadic, iar în perioada comunistã accesul credincioşilor la Maglavit a fost interzis, zidirea bisericii opritã, locul sfânt fiind şters şi plantat cu stejari, iar Petrache Lupu trecut în anonimat. Reînfiinţarea mânãstirii Maglavit a avut loc în 1990, dupã prãbuşirea comunismului, pe locul numit “la buturugi” – acolo unde a predicat Petrache Lupu. Reconstrucţia bisericii cu dublu hram – “Izvorul Tãmãduirii şi Naşterea Maicii Domnului” a început în 1991, dar din lipsã de fonduri bãneşti construirea bisericii s-a fãcut anevoios, lucrãrile fiind revitalizate abia în 1996 pe baza ajutorului financiar acordat de mai mulţi sponsori, astfel cã la sfârşitul anului 2002 biserica era ridicatã, finisajul şi picturile murale interioare aflându-se în prezent în curs de desfãşurare. Edificiul religios de astãzi este foarte asemãnãtor ca înfãţişare cu biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”-Caşin din Bucureşti, el fiind executat dupã planurile întocmite cândva de arhitectul Dumitru Ionescu-Berechet – cel care a proiectat biserica Caşin şi palatul Patriarhiei din Bucureşti. Biserica de la Maglavit este prevãzutã cu un turn-clopotniţã, asemãnãtor unei campanile, înalt de 38 m (cel mai înalt din România), construit în stilul Renaşterii italiene. De menţionat faptul cã deşi a fost contestat şi calificat drept impostor de mulţi oameni, Petrache Lupu a înfãptuit mai multe minuni. Prima minune sãvârşitã de Petrache Lupu a fost aceea cã datoritã rugãciunilor sale, fetiţa lui Marin Coveianu din comuna Amzuleşti, judeţul Dolj, nãscutã surdo-mutã, a fost vindecatã putând vorbi şi auzi. O altã minune s-a petrecut în septembrie 1935, în timpul slujbei divine, când în prezenţa a numeroşi credincioşi, Tudor Gh. Petre – un bãiat surdo-mut din naştere, din satul Ostratu, comuna Corbeanca, judeţul Ilfov, aflat de câteva zile cu pãrinţii la Maglavit, s-a vindecat, putând vorbi şi auzi. În urma revelaţiilor sale şi a minunilor înfãptuite, sute de mii de oameni de pretutindeni au venit ani de-a rândul în pelerinaj la Maglavit unde Petrache Lupu predica învãţãturile sfinte şi vindeca oamenii în mod miraculos. Numai în perioada 1935-1945 la Maglavit s-au perindat în pelerinaj zilnic peste 200 000 de persoane. Petrache Lupu s-a stins din viaţã, în anonimat, în 1994, la vârsta de 87 de ani.