LA OM, cel mai înalt vârf al masivului calcaros Piatra Craiului (Carpaţii Meridionali); altitudinea: 2 238 m. Vegetaţie alpină de stâncărie, în cadrul căreia se remarcă prezenţa endemismului garofiţa Pietrii Craiului (Dianthus callizonus), declarată monument al naturii. Vârful La Om mai este cunoscut şi sub numele de Baciu sau Piscul Baciului.
LAPTELE MARE, vârf în M-ţii Rodna cu altitudinea de 2 172 m.
LĂCĂUŢ, vârf în M-ţii Lăcăuţ, constituind altitudinea maximă a acestora (1 777 m).
LEAOTA, vârf în masivul muntos Leaota, constituind altitudinea maximă a acestuia (2 133 m).
LEORDIŞ, vârf în M-ţii Aninei, constituind altitudinea maximă a acestora (1 160 m).
LESPEZI, vârf în partea centrală a M-ţilor Făgăraş, alcătuit din şisturi cristaline. Altitudinea: 2 522 m (al patrulea vârf ca înălţime din Carpaţii româneşti, după vârfurile Moldoveanu, Negoiu şi Viştea Mare). Cunoscut şi sub numele de Călţun.
LUCINA, vârf în Obcina Lucina din partea de Nord-Nord Est a Obcinei Mestecăniş, reprezentând altitudinea maximă a acesteia (1 588 m). La poalele vârfului Lucina se află o turbărie (tinovul Găina), declarată rezervaţie naturală, care adăposteşte relicte glaciare, printre care şi o plantă foarte rară în România, mesteacănul pitic (Betula nana).