BABACAI, stâncă solitară, situată în apele fluviului Dunărea (Sud Vestul României), în apropiere de malul românesc al comunei Coronini, judeţul Caraş-Severin, cu o înălţime de 7 m deasupra nivelului apei. Reprezintă un martor de eroziune, alcătuit din calcare cretacice, care atunci când este “biciuit” de vântul local numit Coşava, emite un sunet ciudat, care a dat naştere mai multor legende. Una dintre aceste legende se referă la iubirea dintre o turcoaică frumoasă din Cetatea Golubac, de pe malul sârbesc al Dunării, şi un tânăr român, comandantul Cetăţii Cula de pe malul românesc, care a răpit-o pe frumoasa fată. În urma acestui fapt, tatăl fetei, Beiul Cetăţii Golubc, a pornit cu oaste, cucerind Cetatea Cula şi omorând pe toţi ostaşii, în frunte cu comandantul acestora, iar pe fiica lui a legat-o de stânca Babacai unde a murit în chinuri de foame şi de sete. O altă legendă aminteşte de un voievod sârb care şi-a legat nevasta de stânca Babacai, spunându-i: “Babo, kaji se” – adică “Nevastă, căieşte-te”. Aceasta, refuzând să rostească acele cuvinte, a rugat vântul Coşava sau Gornicul (în limba sârbă) să sufle cât poate de tare şi să amintească oamenilor că i s-a făcut o mare nedreptate.
BABELE, grup de stânci izolate în M-ţii Bucegi → M-ţii Bucegi, capitolul Munţi (B).