Depresiuni (G)

GHEORGHENI, Depresiunea ~Giurgeu, Depresiunea ~.

GHIMEŞ, depresiune intramontană, tectono-erozivă, în partea centrală a Carpaţilor Orientali, pe valea superioară a Trotuşului, străjuită de M-ţii Tarcău, la N şi E, şi Ciuc, la S şi V. Supr.: c. 100 km2. Expl. forestiere şi de gresii.

GIURGEU, Depresiunea ~, depresiune intramontană, de baraj vulcanic, situată în partea centrală a Carpaţilor Orientali, axată pe valea superioară a Mureşului, încadrată de zona eruptivă a M-ţilor Căliman şi Gurghiu, în N şi V şi cea cristalino-mezozoică a M-ţilor Giurgeu şi Hăşmaş, în E şi SE. Supr.: c. 1 600 km2. Lungime: c. 40 km; lăţime: 10–25 km. Vatra depresiunii este acoperită cu depozite pliocen-cuaternare de c. 1 000 m grosime. Relieful depresiunii este relativ neted, cu aspect de câmpie înaltă (700– 800 m alt.), cu lunci şi terase bine dezvoltate, cu unele zone mlăştinoase în S şi cu unele asocieri de glacisuri piemontane la contactul cu muntele. Climă răcoroasă (temp. medie anuală la Gheorgheni este de 5,6°C), cu ierni aspre (media termică a lunii ian. –6,8°C), veri nu prea calde (în iul. temp. medie 16°C) şi precipitaţii bogate (800 mm/anual). Iarna, caracteristica pr. o reprezintă frecventele inversii de temp. (aerul foarte rece de pe crestele montane înconjurătoare, fiind mai greu, coboară în vatra depresiunii şi înlocuieşte aerul puţin mai cald decât cel de pe înălţimi, staţionând mai mult timp aici), fapt ce determină înregistrarea unor valori foarte scăzute, uneori sub –30°C, la Topliţa, Joseni, Gheorgheni, Miercurea-Ciuc ş.a. Aceasta i-a îndreptăţit pe meteorologi să numească zona respective drept „Polul frigului” din România. Numeroase izv. cu ape minerale bicarbonatate, sodice, feruginoase, carbogazoase (Topliţa, Remetea, Suseni, Voşlăbeni). Culturi de plante textile şi furajere, de cartofi etc. Fâneţe umede şi local mlaştini eutrofe. Importantă zonă turistică. Cunoscută şi sub denumirea de Depr. Gheorgheni sau Ţara Giurgeului.

GLOD, Depresiunea ~Drăgoiasa, Depresiunea ~.

GROAPA DE LA BARSA, bazin depresionar de origine carstică, de formă ovală, cu diametrul de 2 km pe axa mare şi un km pe axa mică, situat în partea central-nordică a M-ţilor Bihor, în cadrul podişului carstic Padiş-Cetăţile Ponorului, la circa 1 100 m alt., în perimetrul comunei Pietroasa, jud. Bihor. Supr.: 2,42 km2. În arealul acestui bazin închis se află o multitudine de fenomene carstice, printre care se remarcă mai multe peşteri (Peştera Neagră de la Barsa, Peştera de la Zăpodie, Peştera Focul Viu, Peştera cu Horn ş.a.), un ponor prăbuşit, de dimensiuni mari, acoperit de vegetaţie, un alt ponor, cu un pod natural, un lac suspendat, aflat într-o dolină, numit Tău Negru (din cauza apei de culoare negricioasă), numeroase avene (Avenul Căprioarei, Avenul cu Ghiaţă, Avenul Speranţei, Avenul Mare ş.a.), doline, arcade naturale etc. Este foarte greu accesibil, nerecomandat pentru turişti. Acest bazin depresionar face parte din Parcul Naţional Apuseni şi a fost declarat rezervaţie naturală de tip geologic şi arie protejată de interes naţional (la 6 martie 2000 şi publicat în Buletinul Oficial al României la 12 apr. 2000).

GURAHONŢ, depresiune tectono-erozivă, situată în partea de Sud Vest a M-ţilor Apuseni, între M-ţii Codru-Moma, la Nord, şi Zarand, la Sud, pe cursul superior al Crişului Alb. Supr.: c. 200 km2. Relief de luncă, terase şi dealuri piemontane. Climă răcoroasă (temp. medie anuală 8°C), cu precipitaţii moderate (800 mm/anual).