Oraşul Vaşcău se află în partea de Vest a României, în provincia istorică Crişana, în extremitatea de Sud Est a judeţului Bihor, în arealul de Sud al Depresiunii Beiuş (numită şi Ţara Beiuşului), la poalele de Sud Est ale M-ţilor Codru-Moma şi cele de Vest ale M-ţilor Bihor, la 296 m altitudine, într-o zonă de dealuri înalte, numite Dealurile Vaşcăului, printre care se reamrcă Ronţaru (910 m altitudine), Cicera Ursului (900 m), Merişor/Porceasca (900 m), Runc (860 m), Măgura Osoiului (620 m), pe cursul superior al râului Crişu Negru, la intersecţia paralelei de 46°28’47” latitudine nordică cu meridianul de 22°28’47” longitudine estică, la 88 km Sud Est de municipiul Oradea. Din punct de vedere demografic, Vaşcău face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 2 306 loc. (1 ian. 2019), din care 1 121 loc. de sex masc. şi 1 185 fem. Supr.: 66 km2, din care 2,3 km2 în intravilan; densitatea: 1 003 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 2 315 loc., 2 197 de persoane erau români (95,0%), 67 rromi (2,9%) şi 51 loc. (2,1%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 2 192 de ortodocşi (94,7%), 32 baptişti (1,4%), 29 penticostali (1,3%), 19 romano-catolici (0,8%) şi 43 loc. (1,8%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, greco-catolici, reformaţi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finală de cale ferată pe linia Oradea – Băile Felix – Rogoz – Holod – Beiuş – Sudrigiu – Ştei – Vaşcău, inaugurată la 14 noiembie 1887, dar închisã în anul 1996 pe porţiunea Oradea – Băile Felix – Rogoz – Holod din cauza frecventelor alunecãri de teren, funcţionând doar în sectorul cuprins între staţiile Holod – Beiuş – Ştei şi Vaşcău. Exploatări de calcar (în localitatea componentă Câmp) şi de marmură. Construcţii de maşini-unelte şi de utilaje pentru mine. Prelucrarea lemnului şi a marmurei (praf de marmură, mozaic). Producţie de confecţii, de ţiglă şi de cărămidă refractară, încălţăminte, de ciorapi, de articole de blănărie şi de produse de panificaţie. Centru de cojocărit (cojoace, pieptare etc.), de prelucrare artistică a lemnului (în localitatea componentă Vărzarii de Sus) şi de fierărie (în secolele 18–19, în localitatea componentă Vărzarii de Jos). Muzeul „Nicolae Bocu”, inaugurat la 9 mai 1980; Biblioteca publică „Alexandru Andriţoiu”, înfiinţată în anul 1933, în prezent cu peste 25 000 de volume; Casa de cultură „Vasile Sala”. La Vaşcău s-a născut poetul şi traducătorul Alexandru Andriţoiu, la 8 octombrie 1929 şi a decedat la 1 octombrie 1996 la Bucureşti. Fond cinegetic. Agroturism. La 3,5 km de Vaşcău există rezervaţia naturală Peştera Câmpenească, iar la 500 m de centrul oraşului se află izbucul Boiu, ambele încadrate într-o arie carstică din M-ţii Codru-Moma, numită şi platoul calcaros Vaşcău. Peştera Câmpenească are un portal de 20 m înălţime şi în ea se pierd apele pârâului Ţarinii, printr-un aven de 35 m adâncime. După un curs subteran de circa 2 km, apele reapar în izbucul Boiu din marginea de Vest a oraşului Vaşcău unde, în anul 1937, a fost înfiinţată o crescătorie de păstrăvi.
Istoric
Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, în anul 1552, cu numele Nagykoh(ó), în Conscripţia porţilor “Liber regius” (liste întocmite anual de Fiscul regal), apoi în anul 1692, iar în anul 1851 era consemnat în documente cu denumirea Vaskoh(ó) – nume derivat de la cuvintele maghiare vas (fier) şi koh(ó) (cuptor de topit metalele; furnal). În anul 1886 era o comună rurală şi reşedinţa plasei cu acelaşi nume, care avea în subordine administrativă 42 de sate. Declarat oraş în 1956. În prezent, oraşul Vaşcău are în subordine administrativă 5 localităţi componente: Câmp (atestat documentar în anul 1600), Câmp-Moţi (1954), Coleşti (1580), Vărzarii de Jos (1552), Vărzarii de Sus (1552).
Monumente
Biserica ortodoxă cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” , datând din anul 1716, a fost construită în fostul sat Bărăşti (situat pe vatra actualului oraş Vaşcău), reparată, renovată în anul 1880 şi electrificată în anul 1905; biserica romano-catolică “Sfânta Ana” a fost construită în prima parte a secolului 18, în stil baroc, prin osârdia episcopului Csáki Miklós, pe locul uneia mai vechi şi sfinţită la 26 iulie 1744. Biserica a fost reconstruită după incendiul din anul 1840 prin strădania episcopului Lajcsác Ferenc, reparată şi renovată în anii 1991-1992. Biserica posedă un altar sculptat de către Szaniszló Ferenc, într-un bloc monolit de marmură, de culoare neagră şi roz – altar presupus a fi singurul de acest fel din lume; în localitatea componentă Coleşti se află o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, de mari dimensiuni, datând din anul 1752, cu o turlă de formă pătrată pe pronaos, luminată de 4 ferestre şi un pridvor semideschis. Biserica este declarată monument istoric şi de arhitectură; bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1857), „Înălţarea Sfintei Cruci” (1859) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1850-1861), în localităţile componente Vărzarii de Jos, Vărzarii de Sus şi Câmp.
