Mănăstirea Comana (de călugări) se află la mijlocul distanţei dintre Capitala României (municipiul Bucureşti) şi municipiul Giurgiu, respectiv la 44 km Sud-Sud Est de Bucureşti şi 45 km Nord-Nord Est de Giurgiu, în perimetrul comunei Comana din judeţul Giurgiu. Este un vechi complex monahal, ctitorit de domnul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş, în anii 1456-1462, fapt confirmat de descoperirile arheologice care au scos în evidenţã fundaţiile primelor construcţii din lemn. Biserica “Sfântul Nicolae” a mănăstirii Comana, azi declarată monument istoric, a fost reclădită şi pictată din iniţiativa domnului Ţării Româneşti, Radu Şerban, în perioada 1588-1609 şi restaurată, în anii 1699-1703, de vornicul şi logofătul Şerban Cantacuzino (nepot de frate al domnului Ţării Româneşti, Şerban Cantacuzino, şi strănepotul domnului Radu Şerban), cel care a dăruit mănăstirii, în anul 1699, un chivot din argint şi care a reparat şi înălţat zidurile de incintă ale mănăstirii, a construit un foişor şi un paraclis (în 1703) în incinta mănăstirii. În anul 1709, vornicul Şerban Cantacuzino a murit, fiind înmormântat la această mănăstire. Ulterior, mănăstirea s-a degradat treptat, fiind supusă unor lucrări de refacere din temelii, de renovare şi restaurare în anul 1854 şi, mai ales, în anul 1908 când ansamblul monahal a fost restaurat pe cheltuiala Comisiei Monumentelor Istorice. După cel de-al Doilea Război Mondial, complexul monastic a căzut din nou în ruină, fiind restaurat în perioadele 1968-1977, 1988-1990 şi 1996-2000, iar biserica repictată în frescă de către Ion Taflan în anii 1968-1970. Biserica “Sfântul Nicolae” adăposteşte mormintele domnilor Radu Şerban şi Nicolae Pătraşcu (fiul lui Mihai Viteazul), precum şi a unor membri ai familiei Cantacuzino. Unii istorici presupun că aici ar fi fost înmormântat şi domnul Vlad Ţepeş şi nu la mănăstirea Snagov. În curtea mănăstirii, lângă biserică, se află Mausoleul eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă din Primul Război Mondial (14,50 m lungime, 6,50 m lăţime şi 4,50 m înălţime), construit în anii 1926-1932, pe ruinele fostului paraclis al mănăstirii, azi declarat monument istoric. În acest mausoleu au fost depuse osemintele a 564 de eroi, din care 24 identificaţi. În anul 2008, mausoleul a fost transformat în paraclis de iarnă. În perioada 2011-2016, complexul monahal a fost supus unor lucrări ample de restaurare, cofinanţate de Uniunea Europeană. În apropierea mănăstirii Comana se află rezervaţia forestieră Comana care conservă numeroase specii vegetale de origine sudică, printre care se remarcă gârniţa (Quercus frainetto), mojdreanul (Fraxinus ornus), stejarul pufos (Quercus pubescens), cerul (Quercus cerris), teiul (Tilia tomentosa), laleaua pestriţă (Fritillaria tenella), leurda (Allium ursinum), bujorul românesc (Paeonia peregrina var. romanica) – declarat monument al naturii, rodul pământului (Arum orientale) , gura-lupului (Scutellaria altissima) – element pontic submediteranean, ghimpele (Ruscus aculeatus) – declarat monument al naturii şi altele ( → şi comuna Comana, judeţul Giurgiu).
