Cristuru Secuiesc

Date generale

Oraşul Cristuru Secuiesc se află în partea centrală a României, în Sud Vestul judeţului Harghita, în Estul podişului Târnavelor, la 393 m altitudine, pe dreapta râului  Târnava Mare, la intersecţia paralelei de 45°50’57” latitudine nordică cu meridianul de 26°11’07” longitudine estică, la 82 km Vest de municipiul Miercurea-Ciuc. Din punct de vedere demografic Cristuru Secuiesc face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 10 361 locuitori, din care 5 088 de sex masculin şi 5 273 de sex feminin. Evoluţia numãrului de locuitori a cunoscut o permanentã creştere de la un recensamânt la altul. Astfel, la recensãmântul  din 1930 se înregistrau 4 128 locuitori, la cel din 1956, 5 194 persoane, în 1966 erau 5 942 suflete, în 1977,  7 197 locuitori, iar în 1992 s-au numãrat 10 611 locuitori. Extins pe o suprafaţã totalã de 53,95 kmp, Cristuru Secuiesc se dezvoltã în intravilan doar pe 6,17 kmp unde existã o densitate a populaţiei de 1 679 locuitori pe kmp. Din punct de vedere etnic, la recensãmântul din 1930 se înregistrau 3 476 maghiari/secui (84,20%), 326 români (7,90%), 149 evrei (3,61%), 89 germani (2,10%), 76 ţigani (1,84%), 12 persoane de alte etnii (0,29%). Dupã aceastã datã, numãrul secuilor a crescut permanent, în detrimentul celorlalte etnii, ajungând  ca în anul 2002 din totalul de 9 672 locuitori, 9 201 locuitori (95,1%) sã fie secui, iar restul de 4,9% sã o reprezinte românii şi alte câteva  etnii. Economia oraşului Cristuru Secuiesc se remarcã prin existenţa unor întreprinderi de exploatare a gazului metan, a unora de oţeluri speciale (piese turnate din oţel şi din fontã, de bare şi blocuri forjate din oţel), de mobilã, de confecţii, de prelucrare a laptelui şi a cãrnii şi a unor filaturi de bumbac, in şi cânepã. Sere legumicole. Muzeu de istorie (fundat în 1946, reorganizat în 1960), muzeul “Molnar Istvan” (fundat în 1952) cu colecţii de etnografie şi de artã contemporanã, şi muzeul tehnicii populare. Liceu înfiinţat în 1712. Cristuru Secuiesc este, totodatã, şi staţiune balneoclimatericã sezonierã cu climat de coline, sedativ, şi cu izvoare de ape minerale clorurate, sodice, de mare concentraţie (mineralizarea este de 140 g/litru) indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale şi a celor posttraumatice.

Istoric

Sãpãturile arheologice au scos la ivealã diverse obiecte datând  din secolele 13-17 (fragmente ceramice, foarfeci, cuţite etc.). Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1332 cu numele de Sacerdos de Sancta Croce. În 1459 apare consemnatã ca aşezare fortificatã (oppidum), iar în secolul 17 este amintitã ca târg.  Ulterior a existat ca aşezare ruralã, fiind declaratã oraş în 1956.  În perioada de dupã 1934 şi pânã în preajma celui de-al doilea rãzboi mondial a purtat  numele “I.G.Duca”. La Cristuru Secuiesc a locuit în 1848, pentru câtva timp, poetul ungur Petöfi Sándor înainte de a muri pe câmpul  de luptã de la Albeşti (judeţul Mureş), la 31 iulie 1849, ca aghiotant al genralului Jozef Bem care comanda armata revoluţionarã maghiarã.

Monumente

Biserica unitarianã datând  din secolul 11, refãcutã în stil baroc în anii 1781-1792, posedã un amvon sculptat din  1722 adus de la biserica romano-catolicã; biserica reformatã, construitã în anii 1822-1834 pe fundaţia unei biserici ce data din 1644, cu un turn ridicat în 1866; biserica romano-catolicã, declaratã monument istoric, construitã în stil gotic la începutul secolului 15 şi terminatã în 1458, pe locul unei biserici mai vechi; conacul “Ugron”, construit în stil clasicist în secolul 17 de unul dintre membrii familiei Wesselenyi, ajuns prin moştenire în proprietatea familiei Lecfalvi Gyárfás; fostul cazinou (secolul 19) – în prezent sediul Muzeului de istorie; statuia  poetului ungur Petöfi Sándor realizatã în 1971 de sculptorul Marko Andras; statuia lui Nicolae Bãlcescu, operã a sculptorului Mircea Spãtaru.