Cristuru Secuiesc

Date generale

Oraşul Cristuru Secuiesc se află în partea centrală a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Sud Vest a judeţului Harghita, în zona de Est a Podişului Târnavelor, la 393 m altitudine, pe dreapta râului  Târnava Mare, la intersecţia paralelei de 46°17’24” latitudine nordică cu meridianul de 25°02’24” longitudine estică, la 78 km Vest de municipiul Miercurea-Ciuc; 10 764 loc. (1 ian. 2019), din care 5 227 loc. de sex masc. şi 5 537 fem. Supr.: 54 km2, din care 6,2 km2 în intravilan; densitatea: 1 736 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 9 650 de loc., 8 923 de persoane erau maghiari (92,5%), 253 rromi (2,6%) 201 români (2,1%) şi 273 loc. (2,8%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 462 reformaţi (46,2%), 3 236 unitarieni (33,5%), 1 258 romano-catolici (13,0%), 206 ortodocşi ( 2,1%) şi 488 loc. (5,2%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, baptişti, luterani, greco-catolici, adventişti de ziua a şaptea, penticostali, creştini dupã evanghelie ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Din punct de vedere etnic, la recensãmântul din 30 dec. 1930, din totalul celor 4 128 loc., 3 476 de persoane erau maghiari/secui (84,2%), 326 români (7,9%), 149 evrei (3,6%), 89 germani (2,1%), 76 rromi (1,8%) şi 12 persoane (0,4%) apartineau altor etnii. Dupã aceastã datã, numãrul secuilor a crescut permanent, în detrimentul celorlalte etnii, ajungând ca în anul 2002 din totalul celor 9 672 loc., 9 201 persoane (95,1%) sã fie maghiari/secui, iar restul de 471 loc. (4,9%) sã o reprezinte românii şi alte câteva  etnii. Staţie de c.f. pe linia Sighişoara – Odorheiu Secuiesc, inauguratã în anul 1888. Economia oraşului Cristuru Secuiesc se remarcã prin existenţa unor întreprinderi de exploatare a gazului metan, a unora de producere a oţelurilor speciale (piese turnate din oţel şi din fontã, de bare şi blocuri forjate din oţel), de mobilã, de confecţii, de prelucrare a laptelui şi a cãrnii şi a unor filaturi de bumbac, in şi cânepã. Sere legumicole. Muzeu de istorie (fundat în 1946 şi reorganizat în 1960); Muzeul “Molnár István”, amenajat în conacul Gyárfás (inaugurat în 1952), cu colecţii de istorie şi arheologie, de argilã, de animale, de artã contemporanã, o salã dedicatã poetului Petőfi Sándor şi o sectie de etnografie în aer liberi, în parcul conacului Gyárfás; Muzeul tehnicii populare. Liceu înfiinţat în 1712. Bibliotecã publicã, având peste 90 000 de volume; Filarmonicã (din 1911); Fanfarã civilã (din 1895). Oraşul Cristuru Secuiesc are şi statut de staţiune balneoclimatericã sezonierã, cu climat de coline, sedativ, şi cu izvoare de ape minerale clorurate, sodice, de mare concentraţie (mineralizarea este de 140 g/litru), indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale şi a celor posttraumatice.

Istoric

Sãpãturile arheologice efectuate pe Valea Cetãţii, din arealul oraşului Cristuru Secuiesc, au scos la ivealã vestigiile unei aşezãri de tip Wietenberg, aparţinând Epocii mijlocii a bronzului (secolele 16-13 î.Hr.), în care s-a gãsit o figurinã sciticã din lut, precum şi urmele unei aşezãri din secolele 7-8. În anul 1902 a fost descoperit un mormânt celtic de incineraţie din perioada a doua a Epocii fierului/La Téne (secolele 5 î.Hr.-1 d.Hr.) din care s-a recuperat un vârf de lance, mânerul şi vârful unei sãbii, iar în zona lacului sãrat Gyárfás a fost descoperit un tezau roman, alcãtuit din 13 monede din broz emise în perioada de la împãratul Titus Flavius Vespasianus (79-81 d.Hr.) pânã la cea a lui Marcus Aurelius Commodus Antoninus (180-192). În zona Valea Surpat au fost identificate vestigiile unei aşezãri din Evul Mediu, din care s-au recuperat fragmente de vase ceramice şi diverse obiecte datând din secolele 13-17 (fragmente de vase ceramice, foarfeci, cuţite etc.), iar pe valea râului Târnava Mare a fost gãsitã o daltã din piatrã şi lama unui topor datând din Evul Mediu. Localitatea apare menţionatã documentar, pentru prima oarã, în anul 1332, cu numele de Sacerdos de Sancta Croce, iar în anul 1333, dijmele papale consemnau faptul cã preotul Jakab a plãtit 23 de denari Scaunului papal. La 3-4 ianuarie 1395, regele Ungariei, Sigismund I de Luxemburg a emis la Cristuru Secuiesc mai multe diplome. În 1459, localitatea Cristuru Secuiesc apare consemnatã ca aşezare fortificatã (oppidum), în 1503 este menţionatã ca târg, într-o diplomã în care se consemneazã menţiunea Ex oppido nostro Kerezthur, iar în secolul 17 este amintitã din nou ca târg. În perioada 1548-1568, la Cristuru Secuiesc s-a instalat Reformaţia, iniţiatã şi rãspânditã de reformatorul Marosi Sinnyg János, iar în anul 1631 a fost înfiinţatã prima şcoalã reformatã. În 1793 a fost înfiinţat Gimnaziul unitarian. Localitatea Cristuru Secuiesc a luat naştere în 1884 prin unificarea aşezãrilor Cristur-Sat, Cristur-Oraş şi Timoneşti, la care s-au adãugat mai târziu satele Filiaş (în 1926) şi Beteşti (la 7 apr. 2004). Ulterior Cristuru Secuiesc a evoluat ca aşezare ruralã, fiind declaratã oraş în 1956.  În perioada de dupã 1934 şi pânã în preajma celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, Cristuru Secuiesc a purtat  numele “I.G.Duca”. La Cristuru Secuiesc a locuit în 1848, pentru câtva timp, poetul ungur Petöfi Sándor, care în noaptea de 30 spre 31 iulie 1849, a murit în conacul Gyárfás dupã ce a fost rãnit pe câmpul de luptã de la Albeşti (judeţul Mureş), ca aghiotant al genralului polonez Józef Zachariasz Bem, care comanda armata revoluţionarã maghiarã. Oraşul Cristuru Secuiesc are în subordine administrativã localitãţile componente Beteşti (atestatã documentar în 1566 şi care pânã la 7 apr. 2004 a fãcut parte ca sat component al comunei Mugeni, jud. Harghita) şi Filiaş (atestatã documentar în anul 1460).

Monumente

Biserica unitarianã, datând din secolul 11, refãcutã în stil baroc în anii 1781-1792, posedã un amvon sculptat din  1722 adus de la biserica romano-catolicã; biserica reformatã, construitã în anii 1822-1834 pe fundaţia unei biserici care data din anul 1644, cu un turn ridicat în 1866; biserica romano-catolicã “Înãlţarea Sfintei Cruci”, declaratã monument istoric, a fost construitã în secolul 13, ca bisericã romanicã, suferind unele transformãri în secolele 14 şi 15 şi terminatã în anul 1458, când au fost înãlţaţi pereţii navei romanice, s-a construit un altar nou, au fost definitivate bolţile ş.a. In secolul 16 .biserica a fost refacutã în stil gotic şi s-a construit Turnul în stil baroc, în care s-a montat un ceas. În 1548, biserica romano-catolicã apare menţionatã în dijmele papale, în care se specifica faptul cã la aceastã bisericã predica preotul catolic Dominus Blasius (plebanus de Sekel Kerestur). Dupã aceastã datã, biserica romano-catolicã a fost preluatã de unitarieni, iar în 1631, reformaţii au solicitat principelui Gheorghe Rákóczi I sã le aprobe preluarea bisericii de la unitarieni. Principele nu a acceptat acest lucru şi le-a propus separarea clãdirii bisericii în douã spaţii diferite, câte un spaţiu pentru fiecare cult, iar folosirea clopotului sã se facã în comun. Dupã anul 1646, clãdirea bisericii a rãmas în posesia unitarienilor care erau mai numeroşi, iar reformaţii şi-au construit o bisericã a lor. În anul 1765, biserica era parãsitã, catolicii redobândind proprietatea asupra acesteia în anul 1767, prin decret regal, iar în anii 1779-1821, catolicii au întreprins ample lucrãri de refacere şi renovare a bisercii. La Cristuru Secuiesc mai existã biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Gheorghe” (1935-1938), conacul Gyárfás, azi monument istoric, construit în secolul 18 de un membru al familiei Wesselenyi, în mijlocul unui parc, în care, în noaptea de 30 spre 31 iulie 1849 a murit poetul ungur Petöfi Sándor, dupã ce fusese rãnit pe câmpul de luptã de la Albeşti (judeţul Mureş), ca aghiotant al genralului polonez Józef Zachariasz Bem, care comanda armata revoluţionarã maghiarã. În anul 2005, conacul Gyárfás a fost retrocedat moştenitorului Lécfalvi Gyárfás, acesta vânzând-ul lui Lengyel Árpád; Statuia poetului Petöfi Sándor, operã din 1971 a sculptorului Márkos András, Statuia lui Nicolae Bãlcescu, realizatã în 1971 de sculptorul Mircea Corneliu Spataru, clãdirea fostului Tribunal (1896), azi spital, clãdirea fostului cazinou (secolul 19) – în prezent sediul Muzeului Molnár István. În localitatea componentã Filiaş se aflã o bisericã unitarianã , datând din anul 1799 şi conacul “Ugron”, azi declarat monument istoric, construit în mai multe etape începând cu anul 1500, cu modificãri şi completãri, în stil clasicist de la începutul secolului 17, forma actualã datând din anul 1820.