Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Cristuru Secuiesc se află în partea centrală a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Sud Vest a judeţului Harghita, în zona de Est a Podişului Târnavelor, la 393 m altitudine, pe dreapta râului Târnava Mare, la intersecţia paralelei de 46°17’24” latitudine nordică cu meridianul de 25°02’24” longitudine estică, la 78 km Vest de municipiul Miercurea-Ciuc. Din punct de vedere demografic, Cristuru Secuiesc face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 10 764 loc. (1 ian. 2019), din care 5 227 loc. de sex masc. şi 5 537 fem. Supr.: 54 km2, din care 6,2 km2 în intravilan; densitatea: 1 736 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 9 650 de loc., 8 923 de persoane erau maghiari (92,5%), 253 rromi (2,6%) 201 români (2,1%) şi 273 loc. (2,8%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 4 462 reformaţi (46,2%), 3 236 unitarieni (33,5%), 1 258 romano-catolici (13,0%), 206 ortodocşi ( 2,1%) şi 488 loc. (5,2%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, baptişti, luterani, greco-catolici, adventişti de ziua a şaptea, penticostali, creştini dupã evanghelie ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Din punct de vedere etnic, la recensãmântul din 30 dec. 1930, din totalul celor 4 128 loc., 3 476 de persoane erau maghiari/secui (84,2%), 326 români (7,9%), 149 evrei (3,6%), 89 germani (2,1%), 76 rromi (1,8%) şi 12 persoane (0,4%) apartineau altor etnii. In anul 2002, din totalul celor 9 672 loc., 9 201 persoane (95,1%) erau maghiari/secui, iar restul de 471 loc. (4,9%) erau români şi alte câteva etnii. Staţie de c.f. pe linia Sighişoara – Odorheiu Secuiesc, inauguratã în anul 1888. Economia oraşului Cristuru Secuiesc se remarcă prin existenţa unor întreprinderi de exploatare a gazului metan, a unora de producere a oţelurilor speciale (piese turnate din oţel şi din fontă, de bare şi blocuri forjate din oţel), de mobilă, de confecţii, de prelucrare a laptelui şi a cărnii şi a unor filaturi de bumbac, in şi cânepã. Sere legumicole. Muzeu de istorie (fundat în 1946 şi reorganizat în 1960); Muzeul “Molnár István”, amenajat în conacul Gyárfás (inaugurat în 1952), cu colecţii de istorie şi arheologie, de argilã, de animale, de artã contemporanã, o salã dedicatã poetului Petőfi Sándor şi o sectie de etnografie în aer liberi, în parcul conacului Gyárfás; Muzeul tehnicii populare. Liceu înfiinţat în 1712. Bibliotecã publicã, având peste 90 000 de volume; Filarmonicã (din 1911); Fanfarã civilã (din 1895). Oraşul Cristuru Secuiesc are şi statut de staţiune balneoclimatericã sezonierã, cu climat de coline, sedativ, şi cu izvoare de ape minerale clorurate, sodice, de mare concentraţie (mineralizarea este de 140 g/litru), indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale şi a celor posttraumatice.
Istoric
Săpăturile arheologice efectuate pe Valea Cetãţii, din arealul oraşului Cristuru Secuiesc, au scos la ivealã vestigiile unei aşezãri de tip Wietenberg, aparţinând Epocii mijlocii a bronzului (secolele 16-13 î.Hr.), în care s-a gãsit o figurinã sciticã din lut, precum şi urmele unei aşezãri din secolele 7-8. În anul 1902 a fost descoperit un mormânt celtic de incineraţie din perioada a doua a Epocii fierului/La Téne (secolele 5 î.Hr.-1 d.Hr.) din care s-a recuperat un vârf de lance, mânerul şi vârful unei sãbii, iar în zona lacului sãrat Gyárfás a fost descoperit un tezau roman, alcãtuit din 13 monede din bronz emise în perioada de la împăratul Titus Flavius Vespasianus (79-81 d.Hr.) pânã la cea a lui Marcus Aurelius Commodus Antoninus (180-192). În zona Valea Surpat au fost identificate vestigiile unei aşezãri din Evul Mediu, din care s-au recuperat fragmente de vase ceramice şi diverse obiecte datând din secolele 13-17 (fragmente de vase ceramice, foarfeci, cuţite etc.), iar pe valea râului Târnava Mare a fost găsită o daltă din piatră şi lama unui topor datând din Evul Mediu. Localitatea apare menţionată documentar, pentru prima oarã, în anul 1332, cu numele de Sacerdos de Sancta Croce, iar în anul 1333, dijmele papale consemnau faptul că preotul Jakab a plãtit 23 de denari Scaunului papal. La 3-4 ianuarie 1395, regele Ungariei, Sigismund I de Luxemburg a emis la Cristuru Secuiesc mai multe diplome. În 1459, localitatea Cristuru Secuiesc apare consemnatã ca aşezare fortificată (oppidum), în 1503 este menţionatã ca târg, într-o diplomã în care se consemneazã menţiunea Ex oppido nostro Kerezthur, iar în secolul 17 este amintitã din nou ca târg. În perioada 1548-1568, la Cristuru Secuiesc s-a instalat Reformaţia, iniţiată şi răspândită de reformatorul Marosi Sinnyg János, iar în anul 1631 a fost înfiinţatã prima şcoalã reformatã. În 1793 a fost înfiinţat Gimnaziul unitarian. Localitatea Cristuru Secuiesc a luat naştere în 1884 prin unificarea aşezărilor Cristur-Sat, Cristur-Oraş şi Timoneşti, la care s-au adãugat mai târziu satele Filiaş (în 1926) şi Beteşti (la 7 apr. 2004). Ulterior Cristuru Secuiesc a evoluat ca aşezare rurală, fiind declaratã oraş în 1956. În perioada de dupã 1934 şi pânã în preajma celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, Cristuru Secuiesc a purtat numele “I.G.Duca”. La Cristuru Secuiesc a locuit în 1848, pentru câtva timp, poetul ungur Petöfi Sándor, care în noaptea de 30 spre 31 iulie 1849, a murit în conacul Gyárfás după ce a fost rănit pe câmpul de luptã de la Albeşti (judeţul Mureş), ca aghiotant al genralului polonez Józef Zachariasz Bem, care comanda armata revoluţionară maghiară. Oraşul Cristuru Secuiesc are în subordine administrativă localităţile componente Beteşti (atestatã documentar în 1566 şi care pânã la 7 apr. 2004 a fãcut parte ca sat component al comunei Mugeni, jud. Harghita) şi Filiaş (atestată documentar în anul 1460).
Monumente
Biserica unitarianã, datând din secolul 11, refãcutã în stil baroc în anii 1781-1792, posedã un amvon sculptat din 1722 adus de la biserica romano-catolicã; biserica reformatã, construitã în anii 1822-1834 pe fundaţia unei biserici care data din anul 1644, cu un turn ridicat în 1866; biserica romano-catolică “Înălţarea Sfintei Cruci”, declaratã monument istoric, a fost construitã în secolul 13, ca bisericã romanicã, suferind unele transformãri în secolele 14 şi 15 şi terminatã în anul 1458, când au fost înãlţaţi pereţii navei romanice, s-a construit un altar nou, au fost definitivate bolţile ş.a. In secolul 16 .biserica a fost refacutã în stil gotic şi s-a construit Turnul în stil baroc, în care s-a montat un ceas. În 1548, biserica romano-catolicã apare menţionatã în dijmele papale, în care se specifica faptul cã la aceastã bisericã predica preotul catolic Dominus Blasius (plebanus de Sekel Kerestur). După această dată, biserica romano-catolică a fost preluată de unitarieni, iar în 1631, reformaţii au solicitat principelui Gheorghe Rákóczi I să le aprobe preluarea bisericii de la unitarieni. Principele nu a acceptat, propunând în schimb separarea clădirii bisericii pentru a acorda spaţiu fiecarui cult, cu folosirea în comun a clopotului. După anul 1646, clădirea bisericii a rămas în posesia unitarienilor (care erau mai numeroşi), iar reformaţii şi-au construit o biserică a lor. În anul 1765, biserica era parăsită, catolicii redobândind proprietatea asupra acesteia în anul 1767, prin decret regal, iar în anii 1779-1821, ei au întreprins ample lucrări de refacere şi renovare a bisercii. La Cristuru Secuiesc mai existã biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Gheorghe” (1935-1938), conacul Gyárfás, azi monument istoric, construit în secolul 18 de un membru al familiei Wesselenyi, în mijlocul unui parc, în care, în noaptea de 30 spre 31 iulie 1849 a murit poetul ungur Petöfi Sándor, după ce fusese rănit pe câmpul de luptă de la Albeşti (judeţul Mureş), unde luptase ca aghiotant al generalului polonez Józef Zachariasz Bem, care comanda armata revoluţionară maghiară. În anul 2005, conacul Gyárfás a fost retrocedat moştenitorului Lécfalvi Gyárfás, acesta vânzând-ul lui Lengyel Árpád; Statuia poetului Petöfi Sándor, operã din 1971 a sculptorului Márkos András, Statuia lui Nicolae Bãlcescu, realizatã în 1971 de sculptorul Mircea Corneliu Spataru, clãdirea fostului Tribunal (1896), azi spital, clãdirea fostului cazinou (secolul 19) – în prezent sediul Muzeului Molnár István. În localitatea componentã Filiaş se aflã o biserică unitariană , datând din anul 1799 şi conacul “Ugron”, azi declarat monument istoric, construit în mai multe etape începând cu anul 1500, cu modificări şi completări, în stil clasicist de la începutul secolului 17, forma actuală datând din anul 1820.
About
The town of Cristuru Secuiesc is located in the central part of Romania, in the historical province of Transylvania, in the extreme south-western part of Harghita County, in the eastern part of the Târnavelor Plateau, at 393 m altitude, on the right side of the Târnava Mare River, at the intersection of the parallel of 46°17’24” north latitude with the meridian of 25°02’24” east longitude, 78 km west of Miercurea-Ciuc municipality. From a demographic point of view, Cristuru Secuiesc belongs to the category of small towns, with a population of 10 764 inhabitants (Jan 1, 2019), of which 5,227 males and 5 537 females. Surface area: 54 km2, of which 6,2 km2 are in the urban area; population density: 1736 inhabitants/km2. In the population census of Oct. 20-31, 2011, out of the total of 9,650 inhabitants, 8,923 were Hungarian (92.5%), 253 Roma (2.6%) 201 Romanian (2.1%) and 273 (2.8%) belonged to other ethnic groups (Germans etc.). From a confessional point of view, the same census registered 4 462 Reformed (46.2%), 3 236 Unitarians (33.5%), 1 258 Roman Catholics (13.0%), 206 Orthodox (2.1%) and 488 inhabitants (5.2%) belonged to other denominations (Jehovah’s Witnesses, Baptists, Lutherans, Greek Catholics, Seventh-day Adventists, Pentecostals, Evangelicals, etc.), were atheists, of no religion or of undeclared religion. Ethnically, in the census of Dec. 30, 1930, out of the total of 4,128 inhabitants, 3,476 were Hungarian Székely (84.2%), 326 Romanians (7.9%), 149 Jews (3.6%), 89 Germans (2.1%), 76 Roma (1.8%) and 12 inhabitants (0.4%) belonged to other ethnic groups. In 2002, out of a total of 9,672 inhabitants, 9,201 (95.1%) were Hungarians/Szeklers, and the remaining 471 (4.9%) were Romanians and several other ethnic groups. Railway station on the Sighişoara – Odorheiu Secuiesc line, inaugurated in 1888. The economy of Cristuru Secuiesc is characterized by the existence of methane gas exploitation enterprises, steel production (steel and cast iron castings, steel forged bars and blocks), furniture, clothing, milk and meat processing and cotton, flax and hemp spinning mills. Vegetable greenhouses. History museum (founded 1946 and reorganised 1960); “Molnár István” museum in Gyárfás Mansion (opened 1952), with collections of history and archaeology, clay, animals, contemporary art, a room dedicated to the poet Petőfi Sándor and an open-air ethnography section in the park of Gyárfás Mansion; Museum of Folk Technology. High school founded in 1712. Public library with over 90,000 volumes; Philharmonic (since 1911); Civil Fanfare (since 1895). The town of Cristuru Secuiesc has also the status of a seasonal balneoclimatic resort, with a hilly, sedative climate, and with springs of chlorinated, sodic mineral waters of high concentration (mineralization is 140 g/litre), indicated for the treatment of rheumatic and post-traumatic diseases.
History
Archaeological excavations carried out in the Cetății Valley, in the area of the town of Cristuru Secuiesc, revealed the remains of a Wietenberg settlement, belonging to the Middle Bronze Age (16-13 BC), where a Scythian clay figurine was found, as well as traces of a settlement from the 7th-8th centuries. In 1902, a Celtic burial mound from the Second Iron Age/La Téne (5th-1st centuries BC) was discovered, from which a spearhead, the handle and the tip of a sword were recovered. In the area of the Gyárfás Salt Lake a Roman hoard was discovered, consisting of 13 bronze coins issued in during the period between the reigns of Emperor Titus Flavius Vespasianus (79-81 A.D.) to that of Marcus Aurelius Commodus Antoninus (180-192). In the Surpat Valley area, the remains of a settlement from the Middle Ages have been identified, from which fragments of ceramic vessels and various objects dating from the 13th-17th centuries (fragments of ceramic vessels, scissors, knives, etc.) have been recovered. A stone chisel and an axe blade dating from the Middle Ages have been found in the valley of the Târnava Mare river. The locality is first mentioned in documents in 1332, with the name of Sacerdos de Sancta Croce, and in 1333, the papal tither recorded that the priest Jakab paid 23 denarii to the See of Rome. On January 3-4, 1395, the King of Hungary, Sigismund I of Luxembourg, issued several diplomas in Cristuru Secuiesc. In 1459, Cristuru Secuiesc is recorded as a fortified settlement (oppidum), in 1503 it is mentioned as a fair, in a document with the mention Ex oppido nostro Kerezthur, and in the 17th century it is mentioned again as a fair. Between 1548 and 1568, the Reformation started in Cristuru Secuiesc, initiated and spread by the reformer Marosi Sinnyg János, and in 1631 the first Reformed school was founded. In 1793 the Unitarian Gymnasium was founded. Cristuru Secuiesc was founded in 1884 by the unification of the settlements Cristur-Sat, Cristur-Oraș and Timonești, to which the villages of Filiaș (in 1926) and Betești (on Apr. 7, 2004) were later added. Later Cristuru Secuiesc developed as a rural settlement, being declared a town in 1956. In the period after 1934 and until the Second World War, Cristuru Secuiesc had the name I.G.Duca. In 1848, the Hungarian poet Petöfi Sándor lived in Cristuru Secuiesc for a while. During the night of July 30-31 , 1849, he died in the Gyárfás mansion after being wounded on the battlefield of Albești (Mureș county), where he fought as an aide to the Polish general Józef Zachariasz Bem, who commanded the Hungarian revolutionary army. The town of Cristuru Secuiesc has in administrative subordination the component localities of Betești (mentioned in a document of 1566 and which until Apr. 7, 2004 belonged, as a village, to the commune of Mugeni, Harghita County) and Filiaș (mentioned in a document from 1460).
Monuments
The Unitarian church, dating from the 11th century, rebuilt in Baroque style in 1781-1792, has a sculpted pulpit from 1722 brought from the Roman Catholic church; the Reformed church, built in 1822-1834 on the foundation of a church dating from 1644, with a tower built in 1866; the Roman Catholic church “The Elevation of the Holy Cross”, declared a historical monument, was built in the 13th century as a Romanesque church, undergoing some transformations in the 14th and 15th centuries, finished in 1458, when the walls of the Romanesque nave and a new altar were built, the vaults were completed and the church was rebuilt. In the 16th century the church was rebuilt in Gothic style and the Baroque clock tower was built. In 1548, the Roman Catholic church is mentioned in the papal tither, which specifies that the Catholic priest Dominus Blasius (plebanus de Sekel Kerestur) preaches in this church. After this date, the Roman Catholic church was taken over by the Unitarians, and in 1631, the Reformers asked Prince George Rákóczi I to approve their taking over the church from the Unitarians. The prince did not accept this and proposed to them to divide the church building in two distinct rooms, one for each cult, and to use the bell jointly. After 1646, the church building remained in the possession of the Unitarians (who were more numerous), and the Reformed believers built a church of their own. In 1765, the church was abandoned, the Catholics regained ownership of it in 1767, by royal decree, and in 1779-1821, they undertook extensive restoration and renovation works. In Cristuru Secuiesc there is also the Orthodox church dedicated to Saint George (1935-1938), the Gyárfás mansion, today a historical monument, built in the 18th century by a member of the Wesselenyi family, in the centre of a park, where, during the night of 30 to 31 July 1849, the Hungarian poet Petöfi Sándor died, after being wounded on the battlefield of Albești (Mureş county), where he fought as an aide to the Polish general Józef Zachariasz Bem, who commanded the Hungarian revolutionary army. In 2005, the Gyárfás mansion was given to the heir Lécfalvi Gyárfás, who sold it to Lengyel Árpád; the statue of the poet Petöfi Sándor, the 1971 work of the sculptor Márkos András, the statue of Nicolae Bălcescu, made in 1971 by the sculptor Mircea Corneliu Spataru, the building of the former Court (1896), today a hospital, the building of the former casino (19th century) – now the seat of the “Molnár István” Museum. In Filiaș there is a Unitarian church dating from 1799 and the “Ugron” mansion, today declared a historical monument, built in several stages since 1500; during this time it underwent several modifications and additions (Early 17th century Classicist style); the present style dates from 1820.
Back to Romanian version