Versiunea în limba engleză (English version)
Date Generale
Oraşul Călan se aflã în partea central-vesticã a României, în provincia istoricã Transilvania, în zona centralã a judeţului Hunedoara, în compartimentul de Est al Depresiunii Hunedoara, la 231 m altitudine, pe râul Strei, la intersecţia paralelei de 45°44’10” latitudine nordică cu meridianul de 23°00’31” longitudine estică, la 23 km Sud Est de municipiul Deva şi la 13 km Est-Sud Est de municipiul Hunedoara. Din punct devedere demografic, Cãlan face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 13 028 loc. (1 ian. 2019), din care 6 387 loc. de sex masc. şi 6 641 fem. Suprafaţa: 101,6 km2, din care 9,1 km2 în intravilan; densitatea: 1 432 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 11 279 loc., 9 635 de persoane erau români (85,4%), 526 maghiari (4,7%), 160 rromi (1,4%), 94 germani (0,8%) şi 864 loc. (7,7%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 8 638 de ortodocşi (76,6%), 793 romano-catolici (7,0%), 557 penticostali (4,9%), 125 reformaţi (1,1%), 79 Martorii lui Iehova (0,7%) şi 1 087 loc. (9,7%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, greco-catolici, adventişti de ziua a şpatea, evanghelişti, creştini după evanghelie ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale feratã şi nod rutier. Oraşul Cãlan este unul dintre vechile centre siderurgice ale ţãrii, cu primele furnale instalate în 1870 şi 1875, iar în deceniul 8 al sec. 20 avea trei furnale în funcţiune, modernizate (ultimul dat în folosinţã în 1980). Combinatul siderurgic “Victoria” şi uzina cocso-chimicã din Cãlan au fost închise în anul 2007 şi demolate treptat pânã la dispariţia lor în anul 2015. La Călan funcţioneazã o întreprindere de reparaţii a utilajului minier şi de producere a unor articole metalice diverse (sobe şi maşini de gãtit, cazane pentru baie, vase emailate, echipamente sanitare, tuburi de scurgere ş.a.). Producţie de prefabricate din beton, de confecţii metalice şi textile, de îmbrãcãminte, de lenjerie de corp şi de produse alimentare. Oraşul Cãlan are statut de staţiune balneoclimatericã în cadrul cãreia existã numeroase izvoare cu ape minerale, mezotermale (25°-29° Celsius), bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, cu conţinut ridicat de fier, care dau o culoare roşieticã a apelor, cunoscute şi folosite de pe timpul romanilor, eficace în tratarea reumatismului degenerativ (spondiloze, artroze, poliartroze), a reumatismului abarticular (tendinoze, periartirte scapulo-humerale), a bolilor reumatice inflamatorii, a afecţiunilor aparatului locomotor (devieri ale coloanei vertebrale şi ale membrelor inferioare), a bolilor de piele, a unor stãri prepuberale la copii, a obezitãţii ş.a. Casã de Culturã (din 1976); Bibliotecã publicã.
Istoric
În arealul oraşului Călan au fost descoperite vestigii din Neolitic (fragmente de vase ceramice, de chirpici, oase de animale ş.a.), din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului (fragmente de vase ceramice din lut ars, ornamente), din Epoca bronzului mijlociu (topoare, securi, o brăţară ş.a.), din perioada ocupaţiei romane – 106-271/275 (urmele unei aşezări romane/vicus, terme romane, ţigle, cărămizi cu ştampila Legiunii a XIII-a Gemina, un sarcofag, urmele unui stabiliment termal roman şi ale unei aşezări civile romane, datând din secolele 2-3, aşezare cunoscutã sub numele de Ad Aquas, amintită de Ptolemeu în una dintre scrierile sale, precum şi o inscripţie pe piatrã – Genio pagi aquensis). Aşezarea Călan apare menţionatã documentar, prima oarã, ca sat (moşie) cnezial(ã), în 1387, iar apoi în anul 1482, cu numele Kalan; în anul 1387 mai apare consemnat satul Crişeni, care în anii 1760-1762 este menţionat cu toponimul Kis Kalan (Călanu Mic) – sat care din 17 febr. 1968 poartã numele Cãlanu Mic. La 25 mai 1869 a început construcţia primului furnal, care a intrat în funcţiune în 1870, în jurul cãruia a luat naştere o colonie muncitoreascã în care se construiserã 10 case – colonie care s-a dezvoltat lent, ajungând la 18 case în anul 1918. În anul 1874 a început construcţia furnalului nr. 2 (intrat în funcţiune în 1875), iar în 1876 a fost inauguratã o turnãtorie, în cadrul cãreia, în perioada 1881-1884, se transforma fonta în oţel. În anii 1949-1952 au fost construite mai multe blocuri de locuit pentru muncitorii siderurgişti, iar în 1959 a început construirea oraşului nou. În 1957 a fost construitã prima instalaţie pentru producerea cocsului metalurgic şi a semicocsului prin fluidizare, iar în 1961 a brichetelor de cocs pentru industrializare. În 1980 au fost date în folosinţã un al treilea furnal, o fabricã de aglomerate şi o cocserie, iar în 1989 a intrat în funcţiune o fabricã pentru construirea de utilaje de turnare pentru oţelãrii, direct din fonta de primã fuziune – toate acestea închise dupã Revoluţia din decembrie 1989, desfiinţate în anul 2007, şi demolate treptat pânã în 2015. Comuna Călan a fost declarată oraş în 1961, în prezent avand în subordine administrativã localitatea componentã Streisângeorgiu şi 11 sate: Batiz, Cãlanu Mic, Nãdãştia de Jos, Nãdãştia de Sus, Ohaba Streiului, Sâncrai, Sântãmãria de Piatrã, Strei, Strei-Sãcel şi Valea Sângeorgiului.
Monumente
Bazinul roman, cioplit în stâncã, de dimensiuni mari (7,50 x 14,20 m) şi adânc de 4 m, de formã ovalã, alimentat de trei izvoare, aflate pe fundul bazinului – bazin prevãzut cu un canal de scurgere a apei reziduale, sãpat în piatrã, lat de un metru, rãmas mãrturie peste timp a vechilor terme romane. În localitatea componentã Streisângeorgiu, atestatã documentar în 1377, se aflã biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Gheorghe”, declaratã monument istoric, ctitorie din a doua jumãtate a secolului 12, în stil romanic simplificat, a boierului Ambrozie, construitã pe locul uneia din lemn, care data din anul 1130. Biserica “Sfântul Gheorghe”, menţionatã documentar, prima oarã, în 1392, pãstreazã fragmente de picturi murale interioare datând din anii 1313-1314, executate de zugravul Teofil din iniţiativa şi pe cheltuiala cneazului Bãlea. Biserica a fost reparatã şi repictatã în 1408-1409, din care se mai pãstreazã doar tabloul votiv ce-l înfãţişeazã pe cneazul Laţcu Cândrea şi pe soţia sa Nistora. Interiorul bisericii a fost repictat apoi în 1743-1745 de zugravul Gheorghe Şandor din Fãgãraş. Biserica “Sfântul Gheorghe” a fost restauratã în anii 1975-1977. În satul Strei, care aparţine administrativ de oraşul Cãlan, se aflã biserica ortodoxã cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, declaratã monument istoric, a fost construitã din piatrã brutã, în stil gotic târziu, în anii 1280-1300, pe locul unei vechi aşezãri romane (vila rustica), cu picturi murale interioare executate în a doua jumãtate a secolului 14 de un colectiv condus de cãtre zugravul Grozie (fiul meşterului Ioanis), în care a îmbinat influenţa bizantinã cu cea nord-italianã (în altar: “Iisus în Glorie”; în navã: “Buna-Vestire”). În aceastã bisericã, meşterul-zugrav Grozie şi-a pictat propriul sãu portret. Biserica din Strei, care are un impozant turn-clopotniţã, este unul dintre cele mai vechi şi mai valoroase monumente româneşti din Transilvania.
About
The town of Călan is located in the central-western part of Romania, in the historical province of Transylvania, in the central area of Hunedoara County, in the eastern part of the Hunedoara Depression, at 231 m altitude, on the Strei River, at the intersection of the parallel 45°44’10” north latitude with the meridian 23°00’31” east longitude, 23 km south-east of the municipality of Deva and 13 km east-south-east of the municipality of Hunedoara. From a demographic point of view, Călan belongs to the category of small towns, with a population of 13 028 inhabitants (January 1, 2019), of which 6 387 males and 6 641 females. Surface area: 101.6 km2, of which 9.1 km2 are in the urban area; population density: 1432 inhabitants/km2. In the population census of Oct. 20-31, 2011, out of the total of 11,279 inhabitants, 9,635 were Romanians (85.4%), 526 Hungarians (4.7%), 160 Roma (1.4%), 94 Germans (0.8%) and 864 inhabitants (7.7%) belonged to other ethnic groups. In terms of religion, the same census registered 8,638 Orthodox (76.6%), 793 Roman Catholics (7.0%), 557 Pentecostals (4.9%), 125 Reformed (1.1%), 79 Jehovah’s Witnesses (0.7%) and 1,087 inhabitants (9.7%) belonged to other denominations (Baptists, Greek Catholics, Seventh-day Adventists, Evangelicals, etc.), were atheists, of no religion or of undeclared religion. Railway station and road junction. The town of Călan is one of the country’s old steelmaking centres, with the first blast furnaces installed in 1870 and 1875. In the 8th decade of the 20th century it had three blast furnaces in operation, modernised (the last one put into use in 1980). The “Victoria” iron and steel works and the Călan coke (fuel)-chemical plant were closed in 2007 and gradually demolished until their disappearance in 2015. In Călan there is an enterprise for the repair of mining machinery and the production of various metal objects (stoves and cooking machines, bath boilers, enamelled pots, sanitary equipment, drainpipes, etc.). Production of prefabricated concrete, metal and textile products, clothing, underwear, and food products. The town of Călan has the status of a balneoclimatic resort with numerous springs with mineral, mesothermal (25°-29° Celsius), bicarbonate, calcareous, magnesian, sodic waters with a high iron content (which give a reddish colour to the waters), known and used since Roman times, effective in treating degenerative rheumatism (spondylosis, arthrosis, polyarthritis), abarticular rheumatism (tendinosis, scapulohumeral periarthritis), inflammatory rheumatic diseases, locomotor disorders (spinal and lower limb deviations), skin diseases, prepubertal conditions in children, obesity, etc. Cultural Centre (since 1976); Public Library.
History
In the area of Călan, artifacts have been discovered from the Neolithic (fragments of ceramic pots, stoneware, animal bones, etc.), from the transition period from the Neolithic to the Bronze Age (fragments of burnt clay ceramic pots, ornaments), from the Middle Bronze Age (axes, axes, a bracelet, etc.), from the Roman occupation period – 106-271/275 (traces of a Roman/vicus settlement, Roman baths, tiles, bricks with the stamp of the 13th Geminian Legion, a sarcophagus, traces of a Roman bathing establishment and of a Roman civil settlement, dating from the 2nd-3rd centuries, a settlement known as Ad Aquas, mentioned by Ptolemy in one of his writings, and an inscription on stone – Genio pagi aquensis). The settlement of Călan is mentioned in documents for the first time as a cnezial village (estate) in 1387, and then in 1482 with the name Kalan; in 1387 the village of Crișeni is also mentioned, and in 1760-1762 it is mentioned with the toponym Kis Kalan (Călanu Mic) – a village that since February 17, 1968 has been called Călanu Mic. On 25 May 1869 the construction of the first furnace began, which started operating in 1870, around which a 10 houses working-class colony was created, a colony that developed slowly, reaching 18 houses in 1918. In 1874, the construction of the second blast furnace began (it was put into operation in 1875), and in 1876 a foundry was inaugurated, where took place the production of steel out of cast iron (between 1881 and 1884). In 1949-1952 several housing blocks were built for steel workers, and in 1959 construction of the new town began. In 1957 the first plant for the production of metallurgical coke fuel and semi-coke by fluidization was built, and in 1961 of the coke briquettes for industrialization. In 1980 a third blast furnace, a sinter plant and a coking plant were commissioned, and in 1989 a plant for the construction of casting machinery for steelworks, directly from pig iron – all of which closed after the December 1989 Revolution, dismantled in 2007, and gradually demolished until 2015. The Commune of Călan was declared a town in 1961. Currently it has in its administrative subordination the locality of Streisângeorgiu and 11 villages: Batiz, Călanu Mic, Nădăștia de Jos, Nădăștia de Sus, Ohaba Streiului, Sâncrai, Sântămăria de Piatră, Strei, Strei-Săcel and Valea Sângeorgiului.
Monuments
The Roman basin, carved in rock, of large dimensions (7.50 x 14.20 m) and 4 m deep, oval in shape, fed by three springs, located at the bottom of the basin, provided with a 1 m-wide carved channel for the drainage of waste water, a testimony of the ancient Roman baths. In Streisângeorgiu, first time mentioned in a document in 1377, there is the Orthodox church dedicated to “Saint George”, declared a historical monument, built in the second half of the 12th century on the site of a wooden one dating from 1130, in simplified Romanesque style, by the nobleman Ambrozie. The church of Saint George, first mentioned in documents in 1392, preserves fragments of interior wall paintings dating from 1313-1314, executed by the painter Theophilus on the initiative and at the expense of the nobleman, Count Bălea. The church was repaired and repainted in 1408-1409, but only the votive painting depicting the crown prince Lațcu Cândrea and his wife Nistora survived. The interior of the church was repainted in 1743-1745 by the painter Gheorghe Șandor from Făgăraș. The church “Saint George” was restored in 1975-1977. In the village of Strei, which belongs administratively to the town of Călan, there is an Orthodox church dedicated to “The Assumption of the Mother of God”, declared a historical monument, built of rough stone in late Gothic style in 1280-1300, on the site of an ancient Roman settlement (villa rustica), with interior murals executed in the second half of the 14th century by a team led by the painter Grozie (son of the master painter Ioanis), combining Byzantine and northern Italian influences (in the altar: “Jesus in Glory”; in the nave: “The Annunciation”). In this church, the master painter Grozie painted his own portrait. The church in Strei, which has an imposing bell tower, is one of the oldest and most valuable Romanian monuments in Transylvania.