Munţi (Ţ)

ŢAGA, Munţii ~, masiv muntos în extremitatea de E a Carpaţilor Meridionali (fiind o continuare către E, la o alt. mai coborâtă, a culmii M-ţilor Făgăraş, o treaptă de tranziţie spre Perşanii sudici), situat între cursul superior al văilor Bârsa şi Sebeş la V (care îl despart de M-ţii Făgăraş propriu-zişi), Depr. Făgăraş (la N), aliniamentul văilor Şercaia şi Holbav (la NE şi E) şi Valea Bârsei (la S). Alcătuit din şisturi cristaline cu intruziuni granitice. Caracteristica acestor munţi este dată de etajarea culmilor sub forma unor supr. de eroziune, situate la 1 000–1 400 m alt., din care se desprind martori de eroziune ce se apropie sau depăşesc cu puţin 1 600 m alt. Astfel, la V se extinde culmea mai înaltă a M-ţilor Ţ., cu orientare NV-SE, care poate fi asimilată cu supr. de denudare Râu Şes (în jur de 1 400 m alt.), dominată de mai mulţi martori de eroziune cu alt. în jur de 1 600 m (aici se înregistrează şi alt. max. a M-ţilor Ţ., 1 641 m, în vf. Ţaga). Cunoscuţi şi sub denumirea de Ţagla.

ŢARCU, Munţii ~, masiv muntos în extremitatea de V a Carpaţilor Meridionali, situat în zona de contact cu partea de S a Carpaţilor Occidentali, extins sub forma unui triunghi (cu latura mare spre M-ţii Godeanu şi cu vârful îndreptat către NV), între culoarul Văii Bistra (la N), aliniamentul văilor Râu Mare–Râu Şes–Râu Rece (la NE, E şi S) şi culoarul Timiş–Cerna (la V). Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intruziuni de granite şi granitoide gnaisice. Alt. max.: 2 192 m (Vârfu Pietrii). Din vf. Ţarcu (2 190 m) se desprinde către NV culmea Jigoriei (1 200 – 1 400 m alt.) care face legătura cu Muntele Mic (1 802 m alt.), de importanţă turistică, şi care reprezintă o prelungire a M-ţilor Ţ. Acţiunea de eroziune, exercitată de agenţii modelatori externi, a creat în M-ţii Ţ. două suprafeţe (niveluri) de denudare: una mai veche şi mai înaltă (la peste 2 000 m alt.), numită suprafaţa Borăscu, cu înclinare spre V şi NV, şi alta mai recentă şi mai joasă (1 300–1 700 m alt.), numită Râu Şes. În partea mai înaltă a masivului sunt prezente circurile şi căldările glaciare (Căldarea Şuculeţului, Căldarea Izvorului, Groapa Căleanului ş.a.). Pe valea superioară a Bistrei Mărului se află depresiunea intramontană Poiana Mărului, străjuită de vf. Muntele Mic (la V), Vârful Pietrii (la E) şi vf. Sturu (1 823 m alt.) la NE, unde se află staţiunea climaterică Poiana Mărului. Masivul Ţ. este bine împădurit cu fag şi molid. Obiectiv turistic. Sporturi de iarnă (Muntele Mic).

ŢIBLEŞ, Munţii ~, masiv muntos în partea de NV a Carpaţilor Orientali, aparţinând lanţului muntos vulcanic, situat între valea superioară a Suciului (la V) şi cea a Sălăuţei (la E). Din punct de vedere structural corespunde unor cute ale flişului paleogen (marne şi gresii cretacice), străpunse şi acoperite parţial de roci vulcanice neogene (andezite, piroclastite, dacite). Alt. max.: 1 839 m (vf. Ţibleş). Relieful primar, modificat de eroziunea exercitată de agenţii modelatori externi, prezintă un aspect larg vălurit, digitat, cu mai multe culmi secundare teşite, ce pornesc din zona vf. Ţibleş spre N şi spre S, cu forme structurale monoclinale şi martori vulcanici (neck-uri despărţite de văi largi) care apar sub forma unor măguri conice. Important nod hidrografic. Acoperiţi cu păduri de fag şi de conifere. Zăcăminte de sulfuri complexe. Prin pasul Botiza (1 050 m alt.), aflat între M-ţii Ţibleş şi M-ţii Lăpuş, trece o şosea nemodernizată, care asigură legătura între Depr. Maramureş şi Ţara Lăpuşului.