IACOBDEAL, lac antropic situat în perimetrul satului Turcoaia, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, judeţul Tulcea, la poalele culmii Iacobdeal din Munţii hercinici Măcin (cea mai veche unitate de relief din România), format în anul 1930 într-o excavaţie provocată de detonarea unui bloc de granit, în urma căreia stratul acvifer de la baza excavaţiei, cu un debit foarte bogat, a izbucnit la suprafaţă prin mai multe izvoare, umplând cuveta rezultată în urma exploziei, cu apă de culoarea smaraldului şi o limpezime inimaginabilă. Suprafaţa lacului: 10 000 m2; adâncimea maximă: 30 m.
IANCA, lac clasto-carstic (de crov) cu apă sărată (mineralizare 345 mg/litru) situat în Câmpia Brăilei. Suprafaţa: 3,22 km2; vollumul: 1,6 milioane m3. Seacă în anii secetoşi.
IEZER, lac de baraj natural situat în Munţii Căliman, în perimetrul Parcului Naţional Cãliman, la poalele vârfului Rãchiţiş (2 021 m altitudine), în teritoriul administrativ al municipiului Topliţa, judeţul Harghita. Lacul Iezer, împreunã cu zona înconjurãtoare, extinsã pe o suprafaţã de 322 ha, au fost declarate Rezervaţie naturalã şi arie protejatã de interes naţional la 6 martie 2000. Regiunea limitrofã a acestui lac se remarcã prin prezenţa unor grupuri compacte de bujori de munte (Rhododendron kotschyi), declarat monument al naturii, de jnepeni (Pinus mugo), ienuperi (Juniperus sibirica), precum şi de existenţa diferitelor specii de plante, printre care bublbucul de munte (Trollius europaeus), poroinicul (Orchis ustulata), creţuşca (Filipendula ulmaria), orhideea Gymnadenia odoratissima, ghinţura punctatã (Gentiana punctata) ş.a., toate acestea declarate plante protejate la nivel european la 21 mai 1992.
IEZERU CĂLĂRAŞI sau Lacul Călăraşi, lac situat în lunca fluviului Dunărea din zona de Sud Est a României, atât în perimetrul comunei Cuza Vodă, judeţul Călăraşi, cât şi în arealul de Nord Vest a municipiului Călăraşi, extins pe o suprafaţă de 530 ha, cu o adâncime medie de 1,70 m. În această zonă, numeroase păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, găsesc condiţii optime de hrană şi de cuibărit, fapt pentru care acest lac, împreună cu arealul său înconjurator, a fost declarat Rezervaţie naturală avifaunistică şi arie protejată de interes naţional (la 30 noiembrie 2004), precum şi zonă umedă de importanţă internaţională (în luna iulie 2012), care ocupă o suprafaţă totală de 2 877 ha. Printre numeroasele şi variatele specii de păsări care se întâlnesc în această rezervaţie se remarcă barza albă (Ciconia ciconia), egreta mică (Egretta garzatta), egreta albă (Egretta alba), lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), gârliţa mare (Anser albifrons), cioc-întors (Recurvirostra avosetta), stârcul purpuriu (Ardea purpurea), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), raţa rosie (Aythya nyroca) ş.a. În vara anului 2020, din cauza temperaturilor ridicate pe o perioadă îndelungată de secetă, apa lacului Călăraşi a secat în mare parte (circa 400 ha), pereclitând viaţa întregului biotop.
IEZERUL IGHIEL → Ighiu, Lacul ~.
IEZERUL LATORIŢEI sau LATORIŢA, lac glaciar situat pe versantul de Vest al masivului Latoriţa din M-ţii Lotru (Carpaţii Meridionali), în perimetrul comunei Malaia, judeţul Vâlcea, aflat la cea mai mică altitudine din ţară din punct de vedere al originii sale glaciare, respectiv la 1 530 m. Suprafaţa: 0,80 ha; adâncimea maximă: 1,50 m. În arealul acestui lac se află o rezervaţie naturală de tip mixt, extinsă pe o suprafaţă de 10 ha, înfiinţată în anul 1983 şi declarată arie protejată la 6 martie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României la 12 aprilie 2000). În cadrul acestei rezervaţii există un relief variat (circuri glaciare, stâncării, grohotişuri, abrupturi etc.) şi se remarcă o diversitate de văi, cascade, păduri de fag în amestec cu molid şi pin, faună (urşi, mistreţi, cerbi, capre negre/Rupicapra rupicapra, declarate monumente ale naturii, veveriţe, pârşi ş.a.), pajişti acoperite cu numeroase specii de plante, cum sunt bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), plantă ocrotită etc.
IEZERUL MOSTIŞTEI → limanul Mostiştei.
IEZERU MARE, lac glaciar în M-ţii Cindrel, situat la poalele vârfului Cindrel (2 244 m), la 1 970 m altitudine, format în urma unui baraj morenic. Suprafaţa: 3,40 ha; lungimea: 320 m; lăţimea medie: 190 m; adâncimea maximă: 13,30 m; volumul: 118,30 m3. Din el izvorăşte Râul Mare, socotit izvorul principal al râului Cibin, care se uneşte cu Râul Mic în amonte de comuna Gura Râului, formând un curs unic cu numele Cibin. Lacul Iezeru Mare este acoperit în mare parte cu tufe de jnepeniş, crescute pe insule de grohotiş. Lacul face parte din Rezervaţia naturală Iezerele Cindrelului (609,70 ha), înfiinţată în anul 1961 şi declarată arie protejată la 6 martie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României la 12 aprilie 2000).
IEZERU PIETROSULUI, lac glaciar în M-ţii Rodnei, situat la poalele vârfului Pietrosu, la 1 825 m altitudine. Suprafaţa: 3 450 m2; lungimea: 84 m; adâncimea maximă: 2,50 m. Privit de sus, dintr-un anumit unghi, lacul are conturul aproximativ asemănător cu cel al României.
Din acest lac izvorăşte pârâul Pietrosu, iar în apropiere de acest lac se află o staţie meteorologică. În arealul lacului Iezeru Pietrosului există o Rezervaţie naturală, inclusă în Parcul Naţional Rodna, cu o mare varietate de faună şi floră, inclusă în Patrimoniul UNESCO. Fauna este reprezentată prin marmote (colonizate în anul 1973), capre negre/Rupicapra rupicapra (colonizate în anii ’70 ai secolului 20), declarată monument al naturii, acvila de munte ş.a., iar flora include omagul albastru (Acontinum napellus), ghinţura pestriţă (Fritillaria meleagris) – specie protejată, anemona alpină (Pulsatilla alpina), urechelniţa (Sempervivum tectorum), strigoia (Veratrum album), clopoţeii (Campanula sibirica), guşa-porumbelului (Silene nivalis) – endemism în M-ţii Rodnei, bujorul de munte sau smirdarul (Rhodondendron alpinum), declarat monument al naturii, floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum), declarată monument al naturii ş.a.
IEZERUL ŞUREANU, numele sub care mai este cunoscut lacul glaciar Şureanu.
IGHIU, lac de baraj natural, cantonat într-o depresiune carstică, situat în partea central-sudică a M-ţilor Trascău (judeţul Alba), la obârşia pârâului Ighiu (afluent stâng al râului Ampoi), la 940 m altitudine, în arealul satului Ighiel, comuna Ighiu, judeţul Alba. Suprafaţa: 5,26 ha; volum: 0,22 milioane m3; adâncimea maximă: 9 m. Cunoscut şi sub numele de Iezerul Ighiel.
INULUI, Lacul ~ (sau Pânzelor), lac antroposalin, situat în perimetrul oraşului Ocna Sibiului, format în cadrul salinei „Jozsef” (abandonată în anul 1770). Suprafaţa: 875 m2; adâncimea maximă: 46 m; salinitatea apei la suprafaţă atinge 9 g/l, iar la 5,50 m adâncime 320 g/l (de aici şi până la fund salinitatea rămâne neschimbată).
IONEŞTI, lac de acumulare, construit în scop hidroenergetic pe cursul inferior al râului Olt, situat în raza comunei Ioneşti, judeţul Vâlcea, finalizat în anul 1979, ale cărui ape pun în mişcare turbinele hidrocentralei cu acelaşi nume, cu o putere instalată de 38 MW, dată în folosinţă în anul 1979. Suprafaţa lacului de acumulare: 466 ha; volumul: 24,9 milioane m3.
IPOTEŞTI, lac de acumulare, construit în scop hidroenergetic pe cursul inferior al râului Olt, situat în perimetrul satului Ipoteşti, comuna Milcov, judeţul Olt, finalizat în anul 1985, ale cărui ape pun în mişcare turbinele hidrocentralei cu acelaşi nume, cu o putere instalată de 53 MW, dată în folosinţă în anul 1986. Suprafaţa lacului de acumulare: 1 700 ha; volumul: 110 milioane m3.
IZBICENI, lac de acumulare, construit în scop hidroenergetic pe cursul inferior al râului Olt, situat în perimetrul comunei Izbiceni, judeţul Olt, finalizat în anul 1989, ale cărui ape pun în mişcare turbinele hidrocentralei omonime, cu o putere instalată de 53 MW, dată în exploatare în anul 1989. Suprafaţa lacului de acumulare este de 1 095 ha, iar volumul de 74 milioane m3.
IZVORU MUNTELUI, lac antropic (de retenţie), construit în perioada 1950-1960, pe cursul mijlociu al râului Bistriţa (dat în folosinţă la 1 iulie 1960), la poalele de Nord Est ale Masivului Ceahlău şi cele de Sud Vest ale M-ţilor Stânişoarei, la 505 m altitudine, în arealul localităţilor Bicaz, Pângăraţi, Ceahlău, Hangu şi Poiana Teiului. Suprafaţa: 32,6 km2; volumul: 1,23 miliarde m3; adâncimea maximă: 96 m; lungimea: 35 km; lăţimea maximă: 2 km; perimetrul: 71 km. Barajul lacului de acumulare are o înălţime de 127 m, o lungime de 435 m la coronament şi o lăţime de 119 m. Amenajat în scop hidroenergetic (alimentează, printr-un tunel pe sub munte, hidrocentrala „Stejaru” cu o putere instalată de 210 MW), lacul a devenit şi un important obiectiv turistic, cu un port de agrement. Ihtiofaună bogată (păstrăvi, obleţi, mreană, clean, scobar ş.a.). În apele lacului de acumulare se află Piatra Teiului – un martor de eroziune, înalt de 23 de m deasupra luciului de apă. Este alcătuit din calcare recifale compacte de vârstă cretacică. Declarată rezervaţie geologică (→ capitolul Stânci litera P). Pe malul lacului, în satul Potoci, se află Staţiunea de Cercetări Biologice a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Lacul Izvoru Muntelui mai este cunoscut şi sub numele de Bicaz.
