Situată în satul Brebu Mânãstirei, reşedinţa comunei Brebu, judeţul Prahova, atestat documentar în anul 1564, mănăstirea Brebu (de călugări) este un complex monahal arhitectural compus din biserică, Turn-clopotniţă de 27 m înălţime, casa domnească a lui Matei Basarab, construită în 1641 şi extinsă de Constantin Brâncoveanu, de dimensiuni mari (30,20 x 11,80 m), cu 9 camere şi o sufragerie, chiliile şi zidul de incintã, înalt de 6 m, prevăzut cu numeroase guri de tragere. Biserica mănăstirii, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, de mari dimensiuni (30 m lungime şi 10 m lăţime), este ctitoria lui Matei Basarab a cărei zidire a început la 27 noiembrie 1640 şi s-a finalizat, în etape până în anul 1650 şi finisatã de Constantin Brâncoveanu în 1690. Biserica are o turlă mare pe naos şi alte două turle mici pe pronaos, ziduri groase de 2 m din cărămidă şi piatră, ferestre cu ancadramente din piatră, cu profile în stil gotic şi picturi murale interioare din 1843, refăcute de Sava Henţia în anii 1901–1902. Cutremurul din 14 octombrie 1802, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter şi replicile sale au durat 2 minute şi 30 de secunde (cel mai mare cutremur din toate timpurile) a provocat atât prăbuşirea turlelor bisericii şi partea superioarã a Turnului-clopotniţă, cât şi fisuri în ziduri. Reparaţiile au fost făcute abia în 1828–1836, dar un alt cutremur violent, cel din 11 ianuarie 1838, care a avut magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, a devastat mănăstirea, refacerile făcându-se pânã în anul 1843. La 1 decembrie 1855 un incediu de proporţii a mistuit în întregime chiliile şi anexele, care au fost refăcute ulterior. În urma aplicării Legii secularizării averilor mănăstireşti din 17/29 decembrie 1863, biserica mănăstirii a devenit biserică de mir, iar casa domnească transformată în casă de vacanţă, apoi în sanatoriu, preventoriu, casă de bătrâni (1950–1957) şi muzeu de istorie şi artã medievală, inaugurat la 12 octombrie 1971. Alte reparaţii şi restaurări au fost efectuate în anii 1930 şi 1955-1960, iar după incediul din 23 aprilie 1961 au fost reconstruite o serie de clădiri anexe şi s-a restaurat biserica. Mănăstirea a fost desfiinţată de către autoritãţile comuniste la 28 octombrie 1959 prin aplicarea Decretului Consiliului de Stat nr. 410 şi reînfiinţată în anul 1963.
