Mănăstirea Pângăraţi (de călugari), cunoscută şi sub numele de Pangrati, se află în perimetrul satului Pângăraţi, comuna Pângăraţi, judetul Neamţ, pe malul stâng al pârâului Pangrati, afluent al râului Bistriţa moldovenească, în apropierea lacului de acumulare Pângăraţi, la 14 km Vest de municipiul Piatra-Neamţ. Iniţial, aici a existat un schit de călugări, numit Pangrati (după numele pustnicului Pangratie), înfiinţat la începutul secolului 15, când în aceste locuri vieţuiau mai mulţi călugări sihaştri, printre care se aflau şi Cuviosul Simeon şi Sfântul Daniil Sihastrul – sfetnicii lui Ștefan cel Mare, Domn al Moldovei în perioada 1457-1504. Prima bisericuţă a acestui schit a fost construită din lemn, în anul 1460, prin osârdia Cuviosului Simeon, incendiată, în vara anului 1476, de către oastea sultanului turc Mehmet II (1451-1481), cuceritorul Constantinopolului, dar refacută ulterior. În timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564-1568 – prima domnie a avut loc în perioada 1552-1561), pe locul vechii bisericuţe din lemn a fost construită (pe cheltuiala Domnului Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu) o biserică din piatră, cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, iar schitul a fost ridicat la rang de mănăstire, menţionată documentar ca atare la 9 iulie 1577, într-un zapis al Domnului Moldovei, Petru Șchiopul. Biserica are la exterior mai multe contraforturi, iar pereţii sunt zugrăviţi în alb. La subsolul bisericii vechi este amenajat un paraclis cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Clopotniţa şi clisiarniţa (clădire sau încăpere în care se păstrează veşmintele si inventarul mănăstiresc de ceremonie) mănăstirii au fost construite în anul 1642 pe cheltuiala marelui vistier Dumitru Șoldan şi, tot atunci, au fost efectuate unele lucrări de restaurare şi extindere ale clădirilor complexului monahal. Cutremurul catastrofal din 14 octombrie 1802, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter, ale cărui replici au durat 2 minute şi 30 de secunde (cel mai mare cutremur din toate timpurile), a avariat grav toate clădirile complexului monahal (inclusiv biserica), fapt care a determinat ca în anii 1850-1857 să fie întreprinse ample lucrări de consolidare, reparare, restaurare a clădirilor avariate şi de construire a altora noi prin strădania stareţului Varnava. După aplicarea Legii secularizării averilor mănăstireşti din 17/29 decembrie 1863, viaţa monahală a continuat neîntrerupt, cu mare greutate, restrângându-se foarte mult. Ansamblul monastic Pângăraţi a fost desfiinţat de către autorităţile comuniste prin aplicarea Decretului nr. 410 din 28 octombrie 1959, fiind reactivat abia la 23 mai 1991 şi restaurat în perioada 1992-2001 (inclusiv Palatul stăreţiei), iar în anii 2002-2011 a fost construită o biserică nouă, cu dublu hram – “Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie” şi “Toţi Sfinţii Români”. Turnul-clopotniţă (34 m înălţime), care avea şi rol de Turn de intrare în incinta mănăstirii, s-a prăbuşit în noaptea de 11-12 iunie 1996. Incinta mănăstirii Pângăraţi este înconjurată de un zid de incintă, înalt de 5 m, construit din piatră.
