Situat în perimetrul de Vest-Nord Vest al satului Dragoslavele, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, judeţul Argeş, pe Dealul Podişor, schitul Dragoslavele, cu o obşte de călugări, a fost înfiinţat în anul 1949, prin grija lui Justinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în perioada 6 iunie 1948 – 26 martie 1977. Biserica schitului, cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a fost construită din bârne de lemn în jurul anului 1717, în satul Luna de Sus, comuna Floreşti, judeţul Cluj, demontată, transportată şi reasamblată, în anul 1933, în oraşul Predeal, judeţul Prahova, apoi din nou demontată, transportată şi reasamblată, în anul 1948, pe Dealul Podişor din satul Dragoslavele, comuna Dragoslavele, judeţul Argeş, şi sfinţită la 21 august 1949, prilej cu care, în jurul acestei biserici a fost înemeiată o obşte de călugări din iniţiativa Patriarhului Justinian Marina. Picturile interioare de pe pereţii interiori ai bisericii “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, de factură naivă, au fost realizate pe un suport de var stins şi pe fâşii de pânză, de către zugravul Nistor din comuna Feleacu, judeţul Cluj şi sfinţite în anul 1842. Biserica este dominată de o frumoasă turlă de formă pătrată, din lemn, cu un foişor în partea superioară, plasată deasupra pronaosului, iar intrarea în biserică este precedată de un pridvor închis. În perioada 1929 – 1949, o clădire din incinta actualului schit, construită în anul 1930 după planurile arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, a avut statut de reşedinţă patriarhală de vară a preoţilor din zona musceleană, iar în intervalul 1950-1960 la acest schit a funcţionat o şcoală de cântăreţi bisericeşti.