Date generale
Municipiul Dej se aflã în partea de Nord Vest a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Nord a judeţului Cluj, pe stânga râului Someş, în aval de confluenţa Someşului Mare cu Someşu Mic, în zona de contact a teraselor râului Someş cu dealurile Dejului, la 250-350 m altitudine, la intersecţia paralelei de 47°08’32” latitudine nordicã cu meridianul de 23°52’29” longitudine esticã, la 60 km Nord-Nord Est de municipiul Cluj-Napoca; 38 240 loc. (1 ian. 2019), din care 18 346 loc. de sex masc. şi 19 894 fem. Supr.: 109 km2, din care 26 km2 în intravilan; densitatea: 1 470 loc./km2. La recensamântul din 20-31 oct. 2011, din cei 33 497 locuitori, 27 400 erau români (81,7%), 3 781 maghiari (11,7%) şi 2 316 loc. (6,6%) aparţineau altor etnii (rromi, germani, evrei, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt, în municipiul Dej existau 24 260 de persoane creştin ortodoxe (72,4%), 3 243 reformaţi (9,7%), 1 410 penticostali (4,2%), 1 076 greco-catolici (3,2%) şi 3 508 loc. (10,5%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea, unitarieni, mozaici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Dej este un important nod feroviar (cu staţie de triaj) şi rutier al ţãrii, a cãrui garã feroviarã a fost inauguratã în 1881. Din punct de vedere economic, municipiul Dej se remarcã prin exploatarea de sare gemã (în cartierul Ocna Dejului) şi prin fabricile de mobilã, de celulozã şi hârtie, de construcţie a utilajelor pentru industria alimentarã şi a producţiei de cablaje pentru industria de automobile, a celor de încãlţãminte, de confecţii şi tricotaje, de fire şi fibre artificiale, de papetãrie, de produse ceramice refractare şi de produse alimentare. Centru pomicol. Muzeu municipal cu peste 20 000 de exponate de istorie, arheologie, artã plasticã ş.a. Muzeu militar inaugurat în 1996. Galerie de artã inauguratã la 4 martie 1972. Bibliotecã municipalã (fundatã în 1891), cu peste 100 000 de volume. Staţiune balneoclimatericã sezonierã, de interes local, în cartierul Ocna Dejului, cu ape minerale clorurate, sodice, de mare concentraţie (260 g/litru), slab sulfatate, cantonate într-un lac care ocupã o veche salinã a cãrui galerie s-a prãbuşit. Apele minerale de aici sunt indicate pentru tratarea unor deficienţe ale aparatului locomotor (devieri ale coloanei vertebrale, hiperlaxitate şi instabilitate capsulo-ligamentarã şi musculo-articularã), a unor afecţiuni ORL de naturã microbianã sau viroticã, a unor stãri prepuberale la copii ş.a.
Istoric
Sãpãturile arheologice efectuate pe teritoriul municipiului Dej au scos la ivealã vestigii paleolitice şi neolitice (vase şi fragmente ceramice, topoare din piatrã, mãrgele de argilã arsã ş.a.), din epocile bronzului şi fierului (vase ceramice din perioada Hallstattianã) etc. Recent a fost descoperitã o conductã de aducţiune a apei datând din perioada romanã, care pleacã de pe dealul Sfântul Petru spre zona centralã a oraşului, precum şi pilonii unui pod roman de peste Someş şi o porţiune din drumul roman ce se ramifica de aici spre castrele de la Cãşeiu şi Ilişua. În perimetrul oraşului a mai fost descoperit un opaiţ din bronz, datând din secolul 4 d.Hr., cu un mâner în formã de cruce (înscrisã într-un romb) terminat cu o pasãre în vârf, asemãnãtoare unui porumbel (simbol al Duhului Sfânt). Prima menţiune documentarã a localitãţii dateazã din anul 1061. În perioada 1166-1197, aşezarea a fost reşedinţa unei unitãţi administrative cu numele Solnoc, ai cãror comiţi deţineau, în anumite perioade de timp, şi calitatea de voievozi ai Transilvaniei. În anul 1214, localitataea apare consemnatã cu numele Dees, în 1281 cu denumirea de Castro Deeswar, în 1284 cu aceea de Villa Deeswar, iar din 1854 cu toponimul actual. Denumirea aşezãrii se pare cã derivã de la cuvântul slav desa (loc mlãştinos), fapt confirmat de prezenţa pe teritoriul localitãţii de astãzi, pânã la sfârşitul secolului 19, a mai multor bãlţi şi mlaştini. Aşezarea a fost devastatã de invazia mongolã din anul 1241 şi de cea otomanã din 1556. Începând cu secolul 14, localitatea devine un important centru politico-amninistrativ, minier (exploatarea sãrii), comercial (comerţul cu sare) şi meşteşugãresc, în fruntea cãruia se afla un jude. În 1668, localitatea a fost ridicatã la rang de oraş nobil, iar la sfârşitul secolului 19 a început sã capete aspectul unui oraş modern datoritã construirii mai multor edificii importante, a inaugurãrii staţiei de cale feratã (1881), a înfiinţãrii unor instituţii culturale şi bancare, a unor tipografii, fabrici (de mobilã, de bere, de sãpun, unt ş.a.), licee etc. În perioada interbelicã viaţa culturalã a cunoscut o dezvoltare fãrã precedent, mai ales prin activitatea desfãşuratã în cadrul Departamentului Societãţii ASTRA şi a instituţiei Casina Românã, care a grupat în jurul ei întreaga intelectualitate din Dej. La 8 septembrie 1940 s-au instalat la Dej armata şi administraţia maghiare care au instituit un regim de dictaturã militarã timp de patru ani acţionând prin aplicarea unor tratamente de teroare antiromâneascã şi antievreiascã, declanşând operaţiuni de închidere în penitenciare şi în ghetouri sau prin deportare în lagãrele naziste de la Dachau şi Auschwitz. În ghetoul împrovizat în Pãdurea Bungãr au fost concentrate peste 7 600 de persoane, în majoritate evrei. La 15 octombrie 1944, oraşul Dej a fost eliberat de trupele române. Oraşul Dej a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968, având în subordine administrativã localitãţile componente Pintic şi Şomcutu Mic.
Monumente
Biserica “Sfântul Ştefan”, construitã în stil gotic târziu, în anii 1453-1536, cu amvon sculptat cu motive florale, realizat în 1752 de David Şipoş. Biserica are un turn-clopotniţã de 73 m înãlţime, construit în anul 1500; biserica “Sfântul Anton de Padova” a fostei mãnãstiri franciscane, construitã în stil baroc în anii 1718-1736 dupã planurile arhitectului Konrad Hammer; bisericile ortodoxe cu hramurile “Sfântul Gheorghe” (1776), “Adormirea Maicii Domnului” (1883-1896) şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1900-1905, extinsã în 1990-1993 şi repictatã în 1994), cu iconostas realizat în 1904 de meşterii Ion Mãşcãşan şi Ion Rot; biserica greco-catolicã “Adormirea Maicii Domnului” (1873-1897); clãdirea Palatului de Justiţie (1894); Sinagoga (1907); biserica “Sfânta Varvara”, aflatã în mina de sare “Transilvania” din cartierul Ocna Dejului, la 80 m adâncime, construitã în anul 2000 prin sãparea în muntele de sare. Are catapeteasma din lemn de tei, sculptat, în stil bizantin; Monumentul închinat Rãscoalei din 1437; statuia “Lupa capitolina” realizatã de sculptorul V. Prunã, dezvelitã la 17 septembrie 2004; Monumentul Marii Uniri din 1918, grup statuar realizat în bronz de sculptorul clujean Alexandru Lupu, dezvelit la 30 noiembrie 1995; biserica de lemn “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1882) aflatã în localitatea componentã Pintic.