Date generale
Municipiul Hunedoara se aflã în partea central-vestică a României, în provincia istoricã Transilvania, în jumătatea de Nord a judeţului cu acelaşi nume, în compartimentul de Vest-Nord Vest al depresiunii Hunedoara, la poalele de Est ale munţilor Poiana Ruscăi, la 220-270 m altitudine, pe râul Cerna, la intersecţia paralelei de 45°46’11” latitudine nordică cu meridianul de 22°55’13” longitudine estică, la 18 km Sud de municipiul Deva (capitala judeţului Hunedoara); 72 214 loc. (1 ian. 2019), din care 34 936 loc. de sex masc. şi 37 278 fem. Suprafaţa: 97 km2, din care 18,1 km2 în intravilan; densitatea: 3 390 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 60 525 loc., 50 780 de persoane erau români (83,9%), 2 803 maghiari (4,6%), 990 rromi (1,6%), 171 germani (0,3%) şi 5 781 loc. (9,6%) aparţineau altor etnii (greci, italieni, slovaci, ucraineni, bulgari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 46 639 ortodocşi (77,1%), 2 048 romano-catolici (3,4%), 1 886 penticostali (3,1%), 1 742 reformaţi (2,9%), 670 baptişti (1,1%), 457 greco-catolici (0,8%), 452 martorii lui Iehova (0,7%) şi 6 631 loc. (10,9%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, adventişti de ziua a şpatea, creştini de rit vechi, evanghelişti, unitarieni, luterani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Municipiul Hunedoara este unul dintre principalele noduri rutiere ale ţării şi dispune de o staţie finală de cale ferată. Economia municipiului Hunedora se caracterizează prin existenţa unei centrale electrice şi de termoficare, cu o putere instalată de 12 MW, şi mai multe întreprinderi industriale care produc oţel, laminate de diferite dimensiuni şi profile, var, prefabricate din beton, produse refractare, confecţii şi tricotaje din lână, încălţăminte, covoare, preparate din lapte şi carne, bere ş.a. Produse de artizanat. În municipiul Hunedora funcţionează un Institut de învăţământ superior (din 1970), filială a Universitãţii Politehnice din Timişoara, cu 1 168 studenţi şi 56 de cadre didactice (în anul universitar 2007-2008), un Teatru dramatic şi de estradă, un Muzeu de istorie (amenajat în castelul Huniazilor), inaugurat în 1956, cu colecţii de istorie, arheologie, etnografie ş.a., numeroase biblioteci publice, o grădină zoologică ş.a. În arealul satului Hăşdat se aflã o rezervaţie geologicã, în cadrul cãreia se evidenţiază mai multe formaţiuni geologice stâncoase, numite ştiinţific trovanţi (→ trovanţii din comunele Costeşti, judeţul Vâlcea, Bozioru şi Chiojdu, ambele în judeţul Buzău).
Istoric
În perimetrul municipiului Hunedoara au fost descoperite vestigii paleolitice, din Epocile bronzului şi fierului, din perioada geto-dacică (a fost scos la ivealã urmele unui atelier metalurgic cu opt cuptoare şi lupe mari de fier), precum şi patru tezaure monetare. În anul 1904 au fost scoase la lumina zilei 1 117 monede, din care 1 093 denari romani republicani, 19 drahme provenind din colonia greceascã Dyrrachium aflată pe ţărmul de Est al Mãrii Adriatice şi cinci drahme din Apollonia Illyrica; în anul 1910 au fost descoperite alte 164 de monede reprezentând denari romani republicani şi imperiali, în 1911 au fost recuperaţi 41 de denari romani republicani şi o tetradrahmă din Macedonia Prima, iar apoi 42 de denari romani republicani şi 35 de drahme din Apollonia şi Dyrrachium. Prima menţiune documentară a localităţii datează din 30 august 1265, fiind consemnată într-un registru papal de dijme cu numele Hungnod. Amintit din nou în documentele anului 1276, iar ca oraş apare pentru prima oară în anul 1415. Hunedoara a avut o intensă dezvoltare în secolele 17-18 ca centru siderurgic. Declarat municipiul la 17 februarie 1968. Hunedoara are în subordine administrativă localitatea componentă Răcăştia (menţionată documentar în anul 1358) şi patru sate: Boş (atestat documentar în anul 1358), Groş (1733), Hăşdat (1333) şi Peştişu Mare (1302).
Monumente
Biserica “Sfântul Nicolae” construită în anii 1634-1654 pe locul uneia care data din 1458, reparată în anul 1800, cu fragmente de picturi murale interioare din 1654 şi repictată în 1928 de Dumitru Cabadeief din Sibiu. Turnul-clopotniţă al bisericii “Sfântul Nicolae” datează din anul 1827; biserica mănăstirii Augustinilor (secolul 15); catedrala ortodoxă cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” construită în anii 1939-1947 (sfinţită la 14 octombrie 1947) după planurile arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, cu picturi murale interioare originare, executate în frescă de pictorul Ştefan Constantinescu din Bucureşti; biserica “Schimbarea la Faţă” (1797-1800, pictată în 1983); biserica reformată (secolul 17); castelul Huniazilor sau Corvinilor este cel mai important monument de arhitectură gotică laică din Transilvania, construit în secolul 14 (pe locul unui castru roman) şi apoi dăruit, la 18 octombrie 1409 (împreună cu 40 de sate din jur), de către Regele Ungariei, Sigismund I de Luxemburg, cneazului român Voicu (tatăl lui Iancu de Hunedoara) pentru faptele sale de arme. Intrat ulterior în posesia voievodului Iancu de Hunedoara, castelul a fost amplificat, modernizat în stil gotic şi amenajat (în anii 1440-1453) atât pentru locuit, cât şi în scopuri militare. Somptuoasa reşedinţă nobiliară era prevãzută cu săli de recepţie (“Sala Dietei”, “Sala Cavalerilor”), cu o capelă şi cu încăperi pentru locuit. Aripa construită dupã anul 1456 de cãtre Matia Corvin (fiul lui Iancu de Hunedoara) are, sub influenţa Renaşterii, loggia pictată cu imagini din viaţa nobiliară. Castelul este prevãzut cu un turn de apărare numit “Nu te teme”. Castelul a fost supus unor transformări ulterioare în anii 1618-1623, datorate în special principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Ample lucrări de restaurare au fost executate în anii 1965-1970 şi 1993-1995.
