Date generale
Oraşul Popeşti-Leordeni se află în partea de Sud-Sud Est a României, în zona de Sud Est a judeţului Ilfov, în Câmpia Bucureştiului, la 70 m altitudine, pe dreapta râului Dâmboviţa, la intersecţia paralelei de 44º22’48” latitudine nordicã cu meridianul de 26º10’12” longitudine esticã, la 9 km Sud Est de centrul capitalei ţãrii (municipiul Bucureşti). Din punct de vedere demografic, Popeşti-Leordeni face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 37 027 loc. (1 ian. 2019), din care 17 570 loc. de sex masc. şi 19 457 fem. Supr.: 55,8 km2, din care 9,7 km2 în intravilan; densitatea: 3 817 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 21 895 loc., 19 463 de persoane erau români (88,9%), 157 rromi (0,7%) şi 2 275 loc. (10,4%) aparţineau altor etnii (turci, maghiari, ruşi-lipoveni, italieni, tãtãri, chinezi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 14 449 de ortodocşi (66,0%), 4 841 romano-catolici (22,1%), 120 musulmani (0,5%) şi 2 485 loc. (11,4%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova, penticostali, baptişti, greco-catolici, creştini de rit vechi, reformaţi, luterani, evanghelişti ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Exploatări de nisip, pietriş, argilă şi caolin. În oraş existã numeroase firme care produc maşini şi utilaje, motoare, generatoare şi transformatoare electrice, echipamente frigorifice şi de ventilaţie, armament şi muniţie, componente electronice, aparate de distribuţie şi control ale electricităţii, aparate, dispozitive şi instrumente medicale şi de stomatologie, vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice, plăci, tuburi şi folii din material plastic, mobilă, furnire şi panouri din lemn, săpunuri şi detergenţi, articole din hârtie şi carton, articole ceramice pentru uz casnic şi ornamental, ambalaje din material plastic, produse chimice, articole de papetãrie, fire şi fibre artificiale, confecţii textile, încãlţãminte, preparate din carne şi lapte, ulei comestibil, biscuiţi şi pişcoturi, băuturi alcoolice, condimente ş.a. În anul 2013 a fost datã în folosinţã fabrica de reciclare a deşeurilor din sticlã. Uzina de anvelope “Danubiana”, intratã în funcţiune în anul 1962 a fost falimentatã şi desfiinţatã în anul 2006. Ferme de creştere a bovinelor şi porcinelor. Sere legumicole. În oraş existã un cãmin pentru îngrijirea bãtrânilor şi altul pentru copiii orfani. Cãmin Cultural. Bibliotecã publicã, inauguratã în anul 1956, azi cu peste 15 500 de volume.
Istoric
Oraşul Popeşti-Leordeni s-a dezvoltat pe vatra moşiei Ciumernicul, care aparţinea unor boieri din Popeşti şi Sinteşti. Localitatea Popeşti apare menţionatã documentar, ca sat, pentru prima oarã, în anul 1530, iar apoi în 1532. Într-un document din 23 nov. 1623 existã o consemnare referitoare la un diferend între vornicul Cernica şi paharnicul Turturea pe de o parte şi mãnãstirea Radu Vodã din Bucureşti, pe de altã parte pentru nişte mori din Glina (un sat din apropiere de Bucureşti), printre morarii care cercetau aceastã “pricinã” fiind un anume Zarna din Popeşti, iar la 11 ian. 1624, domnul Alexandru Iliaş a stabilit verdictul în acel diferend, amintind, din nou, de Zarna din Popeşti. În anul 1632, satul Popeşti este menţionat în legaturã cu cãsãtoria boierului Gheorghe Caridi cu Sofica, fiica vornicului Stoica din Sinteşti, care a primit ca dar de nuntã “jumãtate din satul Popeşti, restul satului cumpãrându-l mai târziu”. În a doua jumatate a secolului 16, cronicile amintesc de existenţa satului Popeşti, aflat “mai jos de Bucureşti”. În prima jumãtate a secolului 19, din cauza Rãzboiului ruso-turc din anul 1829 şi a unor epidemii, populaţia satului Popeşti s-a redus foarte mult încât boierii nu mai aveau forţa de muncã necesarã pentru muncile agricole, fapt pentru care, Alexandru Condurat, grec de origine, cãsãtorit cu nepoata lui Radu Popescu, a adus numeroşi bulgari, de confesiune catolicã, de lângã Nicopol şi din Banat, pentru a munci pe moşia lui, întemeind, astfel, o micã aşezare cu numele Popeşti-Conduratu sau Popeşti-Pavlicheni (corect Pavliceni sau Pavlicieni – nume atribuit creştinilor care slujeau bisericii Sfântului Pavel). În a doua jumãtate a secolului 19, în arealul oraşului actual existau douã comune: Popeşti-Conduratu sau Popeşti-Pavlicheni, cu 819 locuitori (în majoritate bulgari de confesiune romano-catolicã), adãpostiţi în 154 de case, care avea în componenţã satele Popeşti-Români şi Popeşti- Pavlicheni şi în care existau o şcoalã mixtã, o bisericã ortodoxã şi una catolicã, şi comuna Leurdeni, cu 496 locuitori, formatã din satele Leurdeni-Români (atestat documentar la 1 mart. 1592 cu numele Leurdeni sau Furduieşti) şi Leurdeni-Sârbi, cu o şcoalã mixtã, o bisericã şi o batozã (maşinã cu aburi pentru treierat cereale). În 1873, cele douã comune s-au unit formând comuna Popeşti-Leurdeni, compusã din satele Popeşti-Pavlicheni (reşedinţa comunei), Popeşti-Români, Leurdeni şi cãtunul Cula. În anul 1925, comuna Popeşti-Leurdeni avea 2 100 locuitori. În 1950, toate satele comunei au fost contopite într-o singurã unitate administrativ-teritorialã numitã Popeşti-Leordeni şi inclusã în raionul Nicolae Bãlcescu al oraşului republican Bucureşti. La 23 ianuarie 1981, în urma unei reorganizãri administrativ-teritoriale, comuna Popeşti-Leordeni a fost inclusã în Sectorul Agricol Ilfov, subordonat municipiului Bucureşti (un al şaptelea sector administrativ al capitalei) – sector devenit la 10 aprilie 1997, judeţul Ilfov. Comuna Popeşti-Leordeni a fost trecutã în categoria oraşelor la 9 aprilie 2004.
Monumente
Biserica “Sfântul Nicolae” (numitã iniţial “Sfânta Treime”), cunoscutã şi sub numele de biserica “Vintilã Vodã” (18,50 m lungime şi 7,50 m lãţime) a fost construitã în perioada 1672-1676 (sfinţitã la 25 septembrie 1676) prin grija şi pe cheltuiala vistierului Hrizea Caridi (Karydis), fiul lui Gheorghe Caridi, mare vistiernic al domnului Matei Basarab, – greci de origine. În anii 1889-1894, biserica a fost renovatã de boierul Alexandru Hagi Vasile şi soţia sa Alexandra şi pictatã de zugravul Ioanidis din Bucureşti. Biserica a fost reparatã în 1970-1971, apoi consolidatã, restauratã şi repictatã în ulei în anii 1978-1983, dupã stricãciunile provocate de cutremurul din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, şi declaratã monument istoric; Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost ziditã în anii 1807-1808 din iniţiativa şi pe cheltuiala marelui vornic Mihail Manu, pictatã în 1808-1810 de zugravul Mincu şi sfinţitã la 8 mai 1810. Biserica s-a prãbuşit în timpul cutremurului din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, fiind reconstruitã din temelii în anii 1985-1992, pictatã în frescã şi sfinţitã la 8 nov. 1992. Biserica are un pridvor deschis, sprijinit pe 4 stâlpi din beton şi este dominatã de o turlã octogonalã, luminatã de 4 ferestre alungite şi înalte; în oraşul Popeşti-Leordeni se mai aflã biserica romano-catolicã “Naşterea Sfintei Fecioare Maria”, ziditã în perioada 1886-1893, afectatã de cutremurul din 4 martie 1977 şi refãcutã în anii 1978-1990. Clãdirea Primãriei a fost construitã în anul 1903. În apropierea bisericii “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” a existat conacul “Manu”, situat într-un parc, datând de la mijlocul secolului 17, reconstruit în a doua jumãtate a secolului 19 şi trasformat în penitenciar şi colonie de muncã în perioada 1955-1972, apoi reparat şi renovat şi atribuit ca sediu al Întreprinderii Agricole de Stat (IAS), iar dupã cutremurul din 4 martie 1977 a rãmas în pãrãsire şi treptat a cãzut în ruinã. În arealui oraşului Popeşti-Leordeni existã mãnãstirea cu acelaşi nume, cu o bisericã având dublu hram – ” Duminica Tuturor Sfinţilor Români” si “Sfântul Cuvios Teoctist”, construita in anii 2003-2006, sfinţitã la 29 oct. 2006. În aceastã bisericã sunt pãstrate pãrticele din moaştele Sfinţilor Andrei, Gheorghe, Dionisie şi Ambrozie. În cadrul mãnãstirii funcţioneazã un atelier de confecţionat lumânãri.