CARAŞ, Câmpia Caraşului, mică zonã de câmpie în partea de Sud Vest a României, în zona de Vest a M-ţilor Banatului, la graniţa cu Serbia, drenată median de râul Caraş şi afluenţii săi Ciornovăţ, Lisava, Ciclova. Altitudinea: 100 m. Culturi de cereale şi plante de nutreţ. Legumiculturã.
CAREI, câmpie în extremitatea de Nord Vest a României, parte componentă a Câmpiei Someşului (Câmpia de Vest), alcãtuită din depozite argiloase şi argilo-nisipoase. Formatã în mare parte din relief nisipos, cu numeroase dune de nisip, mobile sau fixate cu vegetaţie. Altitudinea: 160 m. Viticultură. Culturi de cereale.
CÂMPIA ARADULUI → Arad, Câmpia Aradului.
CÂMPIA BANATO-CRIŞANÃ → Câmpia de Vest.
CÂMPIA BARCÃULUI → Barcău, Câmpia Barcăului.
CÂMPIA BÃRÃGANULUI → Bărăgan, Câmpia Bărăganului.
CÂMPIA BÂRZAVEI → Bârzava, Câmpia Bârzavei.
CÂMPIA BUCUREŞTIULUI este situată în zona de Sud-Sud Est a României, aflatã în întregime în cadrul Câmpiei Vlãsiei – subunitate geomorfologică a Câmpiei Române, care face parte din marea unitate dezvoltată pe un funtdament alcãtuit din formaţiuni cristaline proterozoice care aparţin Platformei Moesice (sau Platforma Valahã), peste care se dezvoltã un sedimentar vechi (Paleozoic, Mezozoic), suprapus de depozitele cuaternare de suprafaţã. Relieful de câmpie este uşor vãlurit, format din interfluvii largi (Sabar-Dâmboviţa, Dâmboviţa-Colentina, Colentina-Pasãrea), netede, cu aspect de câmpuri (câmpurile Cotroceni, Bãneasa, Filaret, Vãcãreşti ş.a.), care coboarã în pantã linã pe direcţie Nord Nord Vest-Sud Sud Est. Valea Dâmboviţei, care trece prin centrul municipiului Bucureşti, strãbãtându-l pe direcţie Nord Vest-Sud Est, pe circa 22 km lungime, are o luncã largã (lãţimea maximã: 2,5 km) şi malul drept mai înalt (10–15 m, faţã de 4–6 m cel stâng), dominat de mai multe coline (sau dealuri) sub forma unor pinteni proeminenţi, printre care se remarcã dealurile Cotroceni, Spirei, Filaret, Belu, Piscu, Vãcãreşti ş.a. În vechea luncã a Dâmboviţei se aflã câteva grãdişti (sau popine), adevãraţi martori de eroziune rãmaşi ca nişte movile: grãdiştile Patriarhiei (85 m altitudine absolutã), Radu Vodã (75 m), Bucur (74 m), Troiţa (72 m), Movila Mare (67 m) ş.a. Tot în luncã sunt şi câteva lacuri amenajate – Cişmigiu (3 ha), Carol (fost Libertãţii, 2 ha), Tineretului (13 ha).
CÂMPIA COLINARÃ A TRANSILVANIEI, compartimentul central-nordic al Podişului Transilvaniei, situat în partea central-nord-vesticã a României, între culoarul Mureşului (la Sud), aliniamentul văilor Agriş (afluent al râului Luţu) şi Dipşa (la Est), valea Someşului Mare (la Nord) şi cea a Someşului Mic (la Nord Vest şi Vest) şi Valea Florilor – pânã la culoarul Arieşului (la Sud Vest). Localnicii i-au atribuit acestei zone denumirea de câmpie datoritã funcţionalitãţii sale agricole strãvechi, deşi nici relieful şi nici majoritatea celorlalte componente ale peisajului nu justificã încadrarea acestei unitãţi în categoria câmpiilor propriu-zise. Litologia (roci în general liabile, reprezentate prin argile vinete, marne, marne nisipoase şi nisipuri cu unele intercalaţii de tufuri dacitice mai rezistente) şi structurile în cute diapire (brahianticlinale şi domuri) explicã predominanţa reliefului deluros-colinar, mai înalt în Nord (550–630 m altitudine) şi mai coborât în Sud (450–500 m), reprezentat prin dealuri cu pante domoale, uneori asimetrice, cu creste ce intersecteazã bolţi anticlinale, separate de vãi largi şi meandrate, care au albii cu tendinţã de înmlãştinire. Alternanţa rocilor permeabile cu a celor impermeabile permite producerea unei eroziuni torenţiale active şi a unor alunecãri mari de teren. Defrişatã de timpuriu, Câmpia colinarã a Transilvaniei a devenit o zonã agricolã importantã, în cadrul cãreia se cultivã cereale, sfeclã de zahãr, floarea-soarelui, plante textile, legume etc. Pe versantele înclinate se mai pãstreazã petice de pajişti cu caracter xerofil: colilie (Stipa tirsa), ruscuţã de primãvarã (Adonis vernalis), păiuş stepic (Festuca rupicola), rogoz pitic (Carex humilis). Cuprinde trei subunitãţi: Câmpia Fizeşului, Câmpia Sãrmaşului şi Câmpia Turzii.
CÂMPIA DE VEST, câmpie fluvio-lacustră, situatã în extremitatea vestică a României, între graniţa cu Ungaria şi Serbia, la Vest, şi Dealurile Vestice şi zona montană a Carpaţilor Occidentali, la Est, în care pătrunde prin mai multe „golfuri” (Câmpia Lugojului, Depresiunile Zarand, Beiuş ş.a.). Are lăţimi cuprinse între 40 de km în partea de Nord şi circa 120 km, în Sud şi altitudini între 90 şi 170 de m. Acoperitã în cea mai mare parte cu soluri cernoziomice, propice culturilor agricole. Câmpia de Vest cuprinde mai multe subunitãţi: Câmpia Someşului, Câmpia Carei, Câmpia Ierului, Câmpia Tãşnadului, Câmpia Barcãului, Câmpia Miersigului, Câmpia Crişurilor, Câmpia Cermei, Câmpia Aradului, Câmpia Mureşului, Câmpia Vingãi, Câmpia Timişului, Câmpia Lugojului, Câmpia Bârzavei, Câmpia Caraşului. Câmpia de Vest mai este cunoscută şi sub denumirea de Câmpia Banato-Crişană.
CÂMPIA ÎNALTÃ A BÃLÃCIŢEI → Bălăciţa, Piemontul Bălăciţei, Capitolul Unitãţi de relief/ Piemonturi, litera B.
CÂMPIA JIJIEI → Jijia, Câmpia Jijiei, Capitolul Unitãţi de relief/Câmpii, litera J.
CÂMPIA MIERSIGULUI, subunitate de câmpie înaltă în partea centralã a Câmpiei de Vest, cuprinsã între râul Crişu Repede, la Nord, Dealurile Oradei şi Dealurile Hidişelului, la Est, râul Crişu Negru, la Sud şi canalul Crişurilor, la Vest. Altitudinea: 150– 170 m.
CÂMPIA MOLDOVEI → Jijia, Câmpia Jijiei, Capitolul Unitãţi de relief/Câmpii, litera J.
CÂMPIA PLOIEŞTIULUI → Ploieşti, Câmpia Ploieştiului.
CÂMPIA ROMÂNÃ, cea mai mare unitate de câmpie a României, situatã în zona de Sud-Sud Est a României, între Piemontul Getic, Subcarpaţii Prahovei, Buzăului şi Vrancei, la Nord, Podişul Moldovei, la Nord Est, Dobrogea, la Est şi fluviul Dunărea, la Sud. Lungimea: circa 600 km; lăţimea variazã între 10 km în Vest şi 135–140 km în sectorul central (între municipiul Târgovişte şi oraşul Zimnicea). Altitudinea medie: circa 100 m; altitudinea maximã depãşeşte 300 m la contactul cu Piemontul Getic şi cu Subcarpaţii, iar înãlţimile cele mai mici apar în Câmpia Siretului inferior (8–15 m). Câmpia Românã s-a format prin acumularea depozitelor de pietrişuri, nisipuri, marne, argile, loessuri în zona de coborâre tectonicã a unitãţilor din fundament (la Sud de aliniamentul Slatina–Urziceni–Însurãţei, la adâncime mare, 1 000–3 000 m, se aflã Platforma Moesicã, iar la Nord de acesta este avanfosa carpaticã). Aceste depozite au, în zona de maximã scufundare, grosimi de câteva mii de metri. La contactul cu dealurile, între râurile Vedea, Trotuş şi Bârladul inferior, câmpia piemontanã este înaltã (300–120 m) şi înclinatã. Între râurile Argeş şi Siretul inferior se aflã o zonã de luncã largã, de 10–30 km, fãrã terase, numitã câmpie de divagare, de fapt o zonã de subsidenţã la marginea Subcarpaţilor, în cadrul cãreia mişcãrile tectonice locale mai accentuate au dus la formarea unor puncte de adunare a apelor. O mare parte a Câmpiei Române este formatã din lunca şi terasele fluviului Dunărea, în numãr de 4–5 la Vest de râul Argeş şi 2–3 la Est de acesta. În afarã de partea nordicã, unde este o câmpie piemontanã (câmpiile Piteştiului, Târgoviştei, Ploieştiului), în rest este o câmpie tabularã, slab fragmentatã de vãi, cu numeroase crovuri, lacuri sãrate şi dune de nisip. Este principala zonã agricolã a României, supranumitã „grânarul ţãrii”, cu soluri fertile în care predominã cernoziomurile de diferite tipuri şi solurile brun-roşcate. Câmpia Românã cuprinde urmãtoarele subunitãţi: Câmpiile Blahniţei, Desnãţuiului, Romanaţi, Boian, Gãvanu-Burdea, Burnas, Vlãsiei, Bãrãganului, Brãilei, Siretului inferior, Covurlui, Tecuci, Râmnicului, Buzãu-Cãlmãţui, Sãrata, Ploieştiului, Gherghiţei, Titu, Cricovului, Târgoviştei şi Piteştiului.
CÂMPIA SIRETULUI INFERIOR, câmpie de subsidenţă, parte componentă a Câmpiei Române, situatã în partea de Nord Est a acesteia, în zona de vărsare a râului Siret în fluviul Dunărea, spre care se adunã într-o mare zonă de confluenţã râurile Buzău, Râmnic, Putna şi Bârlad. Altitudinea: 8–15 m; lãţimea: 20–30 km. Este cea mai coborâtã treaptă a Câmpiei Române, pe cuprinsul ei aflându-se numeroase braţe şi meandre pãrãsite, cursuri de apã secundare, gârle, bãlţi etc.
CÂMPIA TURZII, subunitate a Câmpiei colinare a Transilvaniei, situatã în partea de Sud Vest a acesteia, între Dealul Feleac (la Nord şi Nord Vest), Colinele Luduşului (la Nord Est), Culoarul Mureşului (la Sud şi Sud Est), Dealurile Aiudului (la Sud Vest) şi M-ţii Trascău (la Vest). Între aceste limite, Câmpia Turzii se prezintã sub forma unei arii depresionare constituitã din luncile şi terasele râurilor Mureş şi Arieş, dominatã de Dealul Măhăcenilor care reprezintã o prelungire, spre Nord, a Dealurilor Aiudului. Culturi de cereale (grâu, porumb) şi de legume (în luncile râurilor).
CERMEI, Câmpia ~, unitate de câmpie în partea centrală a Câmpiei de Vest, limitată de râul Crişu Negru (la Nord), Dealurile Codrului (la Est), râul Crişu Alb (la Sud) şi Câmpia Crişurilor (la Vest), având cea mai mare extindere pe teritoriul judeţului Arad şi, parţial, pe cel sudic al judeţului Bihor. Altitudinile cresc de la 110 m în partea centralã pânã la 160 m la contactul cu Dealurile Codrului. Culturi de cereale şi plante tehnice.
COMLOD, Colinele Comlodului, subunitate a Câmpiei colinare a Sărmaşului, situatã la Nord de valea râului Mureş, între râurile Lechinţa (la Est) şi Pârâu de Câmpie (la Vest), alcãtuitã din argile marnoase, tufuri, nisipuri şi pietrişuri. Relieful, cu altitudini de 400–500 m, este format dintr-o succesiune de interfluvii prelungi, domoale, fragmentate de vãi largi cu versanţi asimetrici, afectaţi de ravene şi alunecãri, şi cu lunci extinse, uneori înmlãştinite. Zãcãminte de gaze naturale cantonate în structurile de domuri.
COVURLUI, Câmpia ~, câmpie situatã pe teritoriul judeţului Galaţi, la Sud de Podişul Covurlui, între văile râurilor Geru, la Vest, şi Prut, la Est, şi Câmpia Siretului Inferior, la Sud, puternic fragmentatã de râurile Geru, Gologan, Suhurlui, Lozova, Neagra, Chineja ş.a. Este formatã dintr-o asociere de câmpuri interfluviale şi terase, cu altitudini ce coboarã de la 214 m în Nord (în zona comunei Bãleni) la 60–70 m, în Sud (în arealul comunelor Smârdan şi Braniştea). Culturi de cereale şi plante tehnice.
CRICOV, Câmpia Cricovului, subunitate a Câmpiei Române, în partea de Nord a acesteia, la Sud de Subcarpaţii Ialomiţei, între râurile Prahova, la Est, şi Ialomiţa, la Vest. Zonã cerealieră.
CRIŞ, Câmpia Crişurilor, subunitate a Câmpiei de Vest, situatã în partea centralã a acesteia, la graniţa cu Ungaria, între râul Crişu Repede, la Nord, câmpiile Miersigului şi Cermei, la Est, şi Câmpia Aradului, la Sud, drenată de râurile Crişu Negru, Teuz, canalul Crişurilor ş.a. Soluri predominant cernoziomice, propice culturilor agricole.