Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.
UCEA, com. în jud. Braşov, alcătuită din 4 sate, situată în Depresiunea Făgăraş, pe cursul mijlociu al râului Olt, la confluenţa cu pârâul Ucea; 2 336 loc. (1 ian. 2011): 1 159 de sex masc. şi 1 177 fem. Staţie de cale ferată (în satul Ucea de Jos, care este şi reşedinţa comunei Ucea) pe linia Braşov – Fãgãraş – Voila – Sâmbãta de Sus – Viştea – Ucea de Jos – Arpaşu de Jos – Cârţa – Cârţişoara – Porumbacu de Jos – Avrig, inauguratã la 22 noiembrie 1892. Producţie de bere şi de mezeluri. Staţie hidrologică (în satul Feldioara). În satul Ucea de Sus, până nu demult, se confecţionau cojoace şi pieptare. În satul Ucea de Jos, atestat documentar în 1223, se află biserica „Sfântul Nicolae” zidită în 1993-1999 pe locul uneia construită în 1926-1928 şi prabuşită la 11 octombrie 1972 din cauza unor greşeli de calcul.
UDA, com. în jud. Argeş, alcătuită din 16 sate, situată în partea de Nord Est a Piemonului Cotmeana, pe cursul superior al râului Cotmeana; 2 099 loc. (1 ian. 2011): 1 044 de sex masc. şi 1 055 fem. Pomicultură (pruni, meri, peri). Viticultură. Creşterea bovinelor, ovinelor ş.a. Fond cinegetic (mistreţi, căpriori, fazani, iepuri). Bisericile cu acelaşi hram – „Adormirea Maicii Domnului”, în satele Cotu (1820, pictată în 1826), Miercani (1820) şi Uda (1830); bisericile cu hramurile „Buna Vestire” (1808) şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1824, pictată în 1828), în satele Gorani şi Râjleţu-Govora.
UDA-CLOCOCIOV, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Vest a Câmpiei Boian; 1 902 loc. (1 ian. 2011): 902 de sex masc. şi 1 000 fem. Culturi de cereale, floarea-soarelui, legume ş.a. Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1897). Comuna Uda-Clocociov a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Uda-Clocociov şi Uda-Paciurea din comuna Slobozia Mândra, judeţul Teleorman.
UDEŞTI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 11 sate, situată în partea de Est a Podişului Fălticeni, pe stânga văii râului Suceava; 7 749 loc. (1 ian. 2011): 3 819 de sex masc. şi 3 930 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, cartofi, legume, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Muzeu memorial „Eusebiu Camilar”. La 15 octombrie 1451, în satul Reuseni, în timpul unor lupte pentru ocuparea tronului Moldovei, Bogdan II (fiul lui Domnului Moldovei, Alexandru cel Bun şi, totodată, tatăl lui Ştefan cel Mare) a fost ucis de fratele său, Petru Aron, cu sprijinul boierilor moldoveni. În 1503, la Reuseni, Ştefan cel Mare a început construcţia bisericii cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (asemănătoare celei din satul Arbore, judeţul Suceava), în amintirea tatălui său, fiind terminată în 1504 de către fiul său, Bogdan III cel Chior. În apropierea bisericii se află ruinele unei curţi feudale din secolul 15. În satul Chilişeni se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1812), iar în satul Mănăstioara, biserica din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1700, cu pridvor adăugat în 1848) a fostului schit Mănăstioara.
UILEACU DE BEIUŞ, com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Vest a Depresiunii Beiuş, pe râul Crişu Negru, la poalele de Sud ale Dealurilor Vălanului şi cele de Nord ale Dealurilor Codru-Moma; 2 212 loc. (1 ian. 2011): 1 091 de sex masc. şi 1 121 fem. Haltă de cale ferată (în satul Uileacu de Beiuş). Exploatări forestiere şi de calcar. În satul Uileacu de Beiuş, menţionat documentar în 1332, cu numele Sacerdos de Villa Vyloko, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1795, reparată şi pictată în 1999-2000).
UIVAR, com. în jud. Timiş, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Vest a Câmpiei Timişului, pe cursurile inferioare ale canalelor Bega şi Bega Veche, la graniţa cu Serbia; 2 745 loc. (1 ian. 2011): 1 392 de sex masc. şi 1 353 fem. Haltă de cale ferată (în satul Pustiniş). Prelucrarea lemnului şi a laptelui. Morărit; produse de panificaţie. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume, cartofi etc. Satul Uivar apare menţionat documentar, prima oară, în 1767 când a fost colonizat cu familii de germani şi maghiari. Până la 16 mai 2008, comuna Uivar a avut în componenţă satele Iohanisfeld şi Otelec, care la acea dată au format comuna Otelec, judeţul Timiş.
ULIEŞ, com. în jud. Harghita, alcătuită din 8 sate, situată în Subcarpaţii Homoroadelor, la poalele de Est ale Dealului Pietriş; 1 243 loc. (1 ian. 2011): 662 de sex masc. şi 581 fem. Culturi de cereale, cartofi, sfeclă de zahăr ş.a. În satul Daia, atestat documentar, prima oară, în 1333, se află o biserică din secolul 13 (azi biserică reformată-calvină), cu fresce din secolul 16, tavan casetat şi pictat (1630) şi zid de incintă (din 1779); biserici reformate, în satele Ighiu (1784–1792) şi Ulieş (1798).
ULIEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 8 sate, situată în partea de Nord Est Câmpiei Găvanu-Burdea, în zona de contact cu Câmpia Titu, pe dreapta văii râului Argeş, pe cursul superior al râului Neajlov şi pe afluenţii acestuia Holboca şi Baracu; 4 312 loc. (1 ian. 2011): 2 118 de sex masc. şi 2 194 fem. Nod rutier pe autostrada Bucureşti– Piteşti. Culturi de cereale, floarea-soarelui, tutun, plante de nutreţ, leguminoase pentru boabe, legume etc. Pădure de foioase. Biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1793), în satul Ulieşti şi bisericile cu acelaşi hram – „Sânta Cuvioasă Parascheva”, în satele Jugureni (1840–1844) şi Ragu (1844).
ULMA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de Nord ale Obcinei Feredeu, pe valea superioară a râului Suceava şi pe afluenţii acesteia Nisipitu şi Brodina, la graniţa cu Ucraina; 2 212 loc. (1 ian. 2011): 1 152 de sex masc. şi 1 060 fem. Staţie de cale ferată (în satul Nisipitu). Păşuni. Creşterea bovinelor. Comuna Ulma a fost grav afectată de inundaţiile din 25-27 iulie 2008.
ULMENI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Săratei cu Dealul Istriţa, pe cursul superior al râului Sărata; 3 191 loc. (1 ian. 2011): 1 540 de sex masc. şi 1 651 fem. Staţie de cale ferată (în satul Ulmeni), inaugurată la 13 septembrie 1872. Prelucrarea lemnului. Centru viticol şi de vinificaţie. Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” (1980).
ULMENI, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situată în zona de Sud a Câmpiei Bărăganului; 5 127 loc. (1 ian. 2011): 2 543 de sex masc. şi 2 584 fem. Nod rutier. Prelucrarea lemnului. Producţie de mezeluri şi de nutreţuri combinate. Abator. Complex de creştere a porcilor. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ. Viticultură. Centru de rotărit şi de împletituri din papură. Pe teritoriul comunei Ulmeni au fost descoperite urme materiale (vase ceramice, unelte, obiecte de podoabă şi de cult) aparţinând Culturii materiale Gumelniţa (mileniile 4–3 î.Hr.), precum şi o necropolă sarmatică. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1904) şi „Sfânta Treime” (1858). Între 17 februarie 1968 şi 23 ianuarie 1981 a făcut parte din judeţul Ilfov.
ULMI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 8 sate, situată în Câmpia Târgoviştei, pe interfluviul dintre râurile Ialomiţa şi Dâmboviţa, pe cursul superior al râului Ilfov; 4 275 loc. (1 ian. 2011): 2 117 de sex masc. şi 2 158 fem. Nod rutier. Exploatări de balast (în satul Viişoara). Prelucrarea lemnului. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe, legume ş.a. Punct muzeal cu colecţii de istorie şi etnografie (în satul Viişoara). Bisericile cu triplu hram – „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Dumitru” (1850) şi „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Andrei” şi „Sfântul Nicolae” (1862–1872), în satele Colanu şi Ulmi; biserica având hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1821), în satul Nisipurile.
ULMI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 8 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Găvanu-Burdea cu Câmpia Titu, pe interfluviul dintre râurile Dâmboviţa şi Ilfov; 7 654 loc. (1 ian. 2011): 3 733 de sex masc. şi 3 921 fem. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Între 17 februarie 1968 şi 23 ianuarie 1981 comuna Ulmi a făcut parte din judeţul Ilfov. În satul Poenari se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (secolul 18) şi conacul „Butculescu” (1900).
ULMU, com. în jud. Brăila, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Sud Vest a Câmpiei Brăilei (Câmpia Bărăganului), pe râul Călmăţui; 3 910 loc. (1 ian. 2011): 1 972 de sex masc. şi 1 938 fem. Exploatări de petrol şi de gaze naturale (în satul Jugureanu). Culturi de cereale. Pomicultură (caişi, pruni, meri). Până la 1 ianuarie 1965 satul şi comuna Ulmu s-au numit General Poetaş. În satul Ulmu se află biserica cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1858-1859).
ULMU, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Sud a Câmpiei Bărăganului, pe malul de Est al lacului Mostiştea; 1 513 loc. (1 ian. 2011): 738 de sex masc. şi 775 fem. Cherhana. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, legume ş.a. Pe teritoriul comunei Ulmu au fost descoperite urme materiale neolitice, aparţinând Culturii materiale Boian (mileniul 4 î.Hr.). Satul Ulmu apare menţionat documentar, prima oară, în anul 1526, iar în secolele trecute s-a numit Găojani sau Găujani. Între 17 februarie 1968 şi 23 ianuarie 1981, comuna Ulmu a făcut parte din judeţul Ilfov, dată după care a fost inclusă în judeţul Călăraşi.
UMBRĂREŞTI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Siretului Inferior şi în Câmpia Tecuciului, pe stânga văii râului Siret şi pe ambele maluri ale râului Bârlad; 7 073 loc. (1 ian. 2011): 3 529 de sex masc. şi 3 544 fem. Haltă de cale ferată (în satul Umbrăreşti). Balastieră. Morărit. Legumicultură. Centru viticol şi de vinificaţie. În satul Umbrăreşti, atestat documentar, prima oară, la 28 noiembrie 1635, se află biserica „Sfinţii Voievozi” (ante 1809), iar în satul Siliştea, menţionat documentar în 1864, există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1840, reparată în 1883). Satul Condrea este atestat documentar în anul 1774, satul Salcia în 1871, Torceşti în 1633, iar satul Umbrăreşti-Sat a fost înfiinţat în anul 1933 cu numele Generalul Eremia Grigorescu, apoi în 1950 i s-a atribuit denumirea de Vasile Roaită, iar din 20 mai 1996 se numeste Umbrăreşti-Sat.
UNGHENI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 6 sate, situată în partea de Nord-Nord Vest a Câmpiei Găvanu-Burdea, în zona de contact cu Câmpia Piteştiului, pe dreapta văii râului Teleorman; 3 244 loc. (1 ian. 2011): 1 581 de sex masc. şi 1 663 fem. Haltă de cale ferată (în satul Colţu). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, legume ş.a. Bisericile „Sfântul Nicolae” (1770) şi „Sfinţii Voievozi” (1792), în satele Goia şi Găujani.
UNGHENI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Sud Est a C mpiei Jijiei Inferioare, în luncile şi pe terasele de pe dreapta râului Prut şi de pe ambele maluri ale râului Jijia, la graniţa cu Republica Moldova; 4 387 loc. (1 ian. 2011): 2 215 de sex masc. şi 2 172 fem. Staţie de cale ferată (inaugurată la 1 august 1874) şi punct de vamă cu Republica Moldova (în satul Ungheni). Legumicultură. În satul Ungheni, menţionat documentar, prima oară, în 1429, se află biserica „Sfântul Ilie” construită în anii 1912–1923, pe locul uneia din 1830, iar în satul Bosia, atestat documentar în 1443, biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1858). Până la 20 mai 1996, comuna Ungheni a purtat numele de Bosia.
UNGRA, com. în jud. Braşov, alătuită din 2 sate, situată în partea de Est a Podişului Hârtibaciului, în zona de contact cu Depresiunea Făgăraş, pe dreapta râului Olt, in apropiere de confluenţa cu pârâul Homoroade; 2 310 loc. (1 ian. 2019): 1 177 de sex masc. şi 1 133 fem. Balastieră. Centru de colectare a laptelui. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor şi caprinelor. Culturi de cereale, cartofi, legume, plante de nutreţ, sfeclă de zhăr ş.a. Herghelie. Muzeu de istorie şi etnografie cu colecţii de costume populare, de cărţi şi fotografii, un război de ţesut manual, o vârtelniţă, fuioare, fuse, ulcele ş.a. Centru de ceramică populară (secolul 19) şi de confecţionat costume populare. În satul Ungra, menţionat documentar, prima oară, în anul 1211, se află ruinele unei cetăţi săteşti din secolul 16, biserica ortodoxă “Sfânta Treime”, zidită în anii ’30 ai secolului 20, restaurată în 1965-1969, reparată şi înfrumuseţată în 2017-2019 şi resfinţită în 2021, şi o biserică din secolul 13 (azi biserică evanghelică), construită în stil romanic, devastată de tătari în 1658 şi reparată ulterior. Turnul de Vest a fost grav afectat de cutremurul din 14 octombrie 1802, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter şi a durat 2 minute şi 30 de secunde (cel mai puternic cutremur din toate timpurile), precum şi de cel din 11 ianuarie 1838, care a avut magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, fapt ce a determinat demolarea acestuia în anul 1843. În satul Dăişoara, atestat documentar în anul 1606 şi consemnat pe harta Josephină a Transilvaniei (Josephinische Landaufname), realizată în perioada 1769-1773, se află un Cămin Cultural, o bibliotecă pubică rurală, înfiinţată din iniţiativa şi prin strădania consilierului Florin Alin Bucuţea, inaugurată la 10 octombrie 2019, o colecţie muzeală rurală, cu exponate de mobilier, obiecte de îmbrăcăminte, documente ş.a., o formaţie de dansuri populare, înfiinţată în anul 1919, biserica ortodoxă “Sfânta Treime”, datând din secolul 18, refăcută în 1820, reparată şi înfrumuseţată în 2011-2012 şi resfinţită la 6 noiembrie 2012 şi Monumentul Eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă în timpul Primului Război Mondial, dezvelit în anul 1926.
UNGURAŞ, com. în jud. Cluj, alcătuită din 5 sate, situată în zona Dealurilor Unguraşului, pe cursul superior al râului Bandău; 2 870 loc. (1 ian. 2011): 1 435 de sex masc. şi 1 435 fem. Zăcăminte de sare gemă (200–400 m grosime, circa 5 km lungime şi un km lăţime). Izvoare cu apă sărată. Produse de panificaţie. Viticultură. Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Unguraş, atestat documentar în anul 1269 cu numele Castrum Balwanius (denumirea actuală datează din 1808) se află ruinele cetăţii Unguraş, de fapt un castel cu laturile de 22 x 22 m, înconjurat de un şanţ, din care se mai păstrează doar bastionul estic. Cetatea a fost ridicată în 1241, menţionată documentar în 1269 şi demolată la mijlocul secolului 16 din ordinul lui Gheorghe Martinuzzi, guvernatorul de atunci al Transilvaniei, dar refăcută ulterior. Cetatea Unguraş a fost declarată monument istoric în anul 2004. În urma bătăliei de la Feldioara din 22 iunie 1529, în care oastea moldoveană comandată de vornicul Grozav a înfrânt pe partizanii lui Ferdinand I de Habsburg, voievodul Transilvaniei, Ioan Zápolya, a dăruit domnului Petru Rareş cetatea Unguraş împreună cu 34 de sate, ca semn de recunoştinţă pentru că îl susţinuse pe acesta la tronul Ungariei. În satul Unguraş, se află o biserică din secolul 14 (azi biserică reformată).
UNGURENI, com. în jud. Bacău, alătuită din 7 sate, situată în partea de Vest a Colinelor Tutovei, pe cursul superior al râului Răcătău; 3 902 loc. (1 ian. 2011): 2 022 de sex masc. şi 1 880 fem. Până la 1 ianuarie 1965, satul şi comuna Ungureni s-au numit Leca-Ungureni. În satul Boteşti se află bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1825–1827) şi „Sfântul Spiridon” (1859– 1862); bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1702, cu unele transformări din 1894), „Adormirea Maicii Domnului” (1754) şi „Sfântul Nicolae” (circa 1799, cu unele refaceri din 1839), în satele Zlătari, Ungureni şi Bibireşti.
UNGURENI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 11 sate, situată în partea centrală a Câmpiei Jijiei Superioare, pe cursul superior al râului Jijia, în zona de confluenţă cu râul Ibăneasa; 6 994 loc. (1 ian. 2011): 3 538 de sex masc. şi 3 456 fem. Staţie (în satul Ungureni) şi haltă de cale ferată (în satul Mândreşti), inaugurate la 1 iunie 1896. Nod rutier. Viticultură. Creşterea bovinelor. În satul Călugăreni, menţionat documentar, prima oară, în 1492, se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (secolul 18, reclădită în anii 1864–1867). Alunecări de teren (martie 1999).
UNGURIU, com. în jud. Buzău, alcătuită din 2 sate, situată în zona Subcarpaţilor Buzăului, la contactul cu Câmpia Buzăului, pe valea râului Buzău, la 18 km Nord Vest de municipiul Buzău; 2 518 loc. (1 ian. 2011): 1 286 de sex masc. şi 1 232 fem. Haltă de cale ferată (în satul Unguriu). Exploatări de petrol. În arealul fostului sat Ojasca (sat unificat cu satul Unguriu la 17 februarie 1968) s-a exploatat cărbune în perioada 1882–1995, dată după care mina Ojasca a intrat în conservare. Pomicultură. Muzeu minier. Comuna Unguriu a fost înfiinţată la 5 martie 2004 prin desprinderea satelor Ciuta şi Unguriu din comuna Măgura, judeţul Buzău.
UNIREA, com. în jud. Alba, alcătuită din 6 sate, situată în partea de Nord a Dealurilor Aiudului, în zona de contact cu Câmpia colinară a Turzii, pe dreapta văii râului Mureş, la confluenţa cu pârâul Unirea; 5 160 loc. (1 ian. 2011): 2 548 de sex masc. şi 2 612 fem. Staţie de cale ferată (în satul Unirea). Nod rutier. Prelucrarea laptelui. Fermă avicolă. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Viticultură. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi, legume ş.a. Muzeu etnografic. În satul Unirea, atestat documentar în 1219, se află un monument (obelisc) închinat eroilor căzuţi în timpul celor două războaie mondiale, dezvelit în 1976.
UNIREA, com. în jud. Brăila, alcătuită din 3 sate, situată în partea de Est a Câmpiei Brăilei (parte a Câmpiei Bărăganului); 2 602 loc. (1 ian. 2011): 1 304 de sex masc. şi 1 298 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, plante de nutreţ etc. Până la 1 ianuarie 1965, satul şi comuna Unirea s-au numit Osmanu. Satul Valea Cânepii este atestat documentar în 1828, satul Unirea (fost Osmanu) în 1829, iar Moroteşti în 1838.
UNIREA, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Sud Est a Câmpiei Bărăganului, pe stânga văii fluviului Dunărea şi pe braţul Borcea al fluviului Dunărea (arealul comunei pătrunde şi în Balta Ialomiţei); 2 756 loc. (1 ian. 2011): 1 393 de sex masc. şi 1 363 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe, legume etc. Viticultură. Creşterea bovinelor. Pescuit. Până la 1 ianuarie 1965 satul şi comuna Unirea s-au numit Şocariciu, iar între 17 februarie 1968 şi 23 ianuarie 1981 a făcut parte din judeţul Ialomiţa.
UNIREA, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situată în partea de Nord Vest a Câmpiei Desnăţuiului; 3 982 loc. (1 ian. 2011): 2 027 de sex masc. şi 1 955 fem. Nodrutier. Până la 1 ianuarie 1965, satul şi comuna Unirea s-au numit Risipiţi. Biserica „Sfântul Nicolae” (1893-1901, restaurată în 1983).
UNIREA, vechea denumire (până la 9 noiembrie 2001) a satului şi comunei General Berthelot, judeţul Hunedoara.
UNŢENI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 7 sate, situată în partea centrală a Câmpiei Jijiei Superioare, pe râul Burla; 2 847 loc. (1 ian. 2011): 1 437 de sex masc. şi 1 410 fem. Iazuri şi heleşteie piscicole. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui ş.a. Creşterea bovinelor şi a ovinelor (rasa Karakul). În satul Unţeni se află biserica având hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1833).
URDARI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 3 sate, situată în partea central-estică a Dealurilor Jiului, pe dreapta văii râului Jiu; 3 062 loc. (1 ian. 2011): 1 561 de sex masc. şi 1 501 fem. Exploatări de lignit. Biserica având, dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Ion” (1816, cu picturi din 1836), în satul Urdari.
URECHENI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 3 sate, situată în partea de Nord Est a Subcarpaţilor Neamţului, în zona de contact cu terasele de pe dreapta râului Moldova, pe râul Agapia; 4 069 loc. (1 ian. 2011): 2 064 de sex masc. şi 2 005 fem. Ţesături şi confecţii din lână. Prelucrarea laptelui. Creşterea ovinelor şi bovinelor. În satul Urecheni se află biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (1830, restaurată în 2008-2009).
URECHEŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 5 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe cursul inferior al râului Trotuş, la poalele de Sud Est ale Culmii Pietricica şi cele de Nord Est ale Piemontului Zăbrăuţi; 3 889 loc. (1 ian. 2011): 2 018 de sex masc. şi 1 871 fem. Staţie (în satul Urecheşti) şi haltă de cale ferată (în satul Cornăţel), inaugurate la 22 iunie 1884. Nod rutier. Exploatări de balast. Producţie de tuburi din beton pentru fântâni, de căzi pentru băi şi de obiecte pentru instalaţii sanitare. Creşterea bovinelor şi porcinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri, cireşi). În satul Lunca Dochiei se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (secolul 18). Satul Urecheşti este atestat documentar în 1472.
URECHEŞTI, com. în jud. Vrancea, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Vrancei cu Câmpia Râmnicului, la poalele de Sud Est ale Dealului Deleanu; 2 528 loc. (1 ian. 2011): 1 257 de sex masc. şi 1 271 fem. Centru viticol şi de vinificaţie. În satul Urecheşti, atestat documentar în anul 1500, se află biserica având hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” (ctitorie din 1837 a clucerului Toma) şi mănăstirea Vărzăreşti (de călugăriţe) cu două biserici şi clădirile anexe. Biserica veche, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, cu o singură turlă, pridvor adăugat în secolul 19 şi cu picturi murale interioare executate în ulei în anul 1889 de Ionescu Zugravul, este ctitoria armaşului Radu Vărzaru, sfinţită în anul 1644, construită pentru schitul întemeiat atunci şi numit iniţial schitul Urecheşti (din secolul 18 poartă numele Vărzăreşti). În epoca fanariotă, între 1749 şi 1780, schitul a fost abandonat de călugări, iar între 1794 şi 1863 a fost metoc al Mitropoliei Bucureştilor. După aplicarea legii secularizării averilor mănăstireşti din data de 17/29 decembrie 1863, lăcaşul monahal a devenit mănăstire şi a funcţionat independent, întreţinerea vieţuitorilor fiind asigurată de către stat. La 28 octombrie 1959, autorităţile comuniste au desfiinţat mănăstirea prin Decretul 410/1959, proprietăţile fiind trecute în folosinţa Cooperativei Agricole de Producţie (CAP), iar biserica a devenit staul pentru oi. Mănăstirea a fost reînfiinţată pentru călugări în anul 1990, iar în anul 2006 a fost transformată în mănăstire de maici. A doua biserică, având hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, cu rol de paraclis, a fost construită după anul 1990. Până la 22 mai 2003, comuna Urecheşti a avut în componenţă satele Popeşti şi Tercheşti, care la acea dată au format comuna Popeşti, judeţul Vrancea. Comuna Urecheşti face parte din Aria de protecţie specială, avifaunistică, înfiinţată la 5 octombrie 2011, extinsă pe o suprafaţă totală de 35 735,50 ha, în perimetrele localităţilor Bisoca, Buda, Grebănu, Murgeşti, Pardoşi, Podgoria, Topliceni, Valea Salciei (din judeţul Buzău), Bordeşti, Broşteni, Cârligele, Dumbrăveni, Dumitreşti, Gura Caliţei, Jitia, Mera, Poiana Cristei, Popeşti, Slobozia Bradului, Tamboeşti, Urecheşti şi Vârteşcoiu (judeţul Vrancea). Această zonă naturală, cu păduri de foioase, pajişti naturale, râuri, fâneţe, livezi, vii etc. oferă condiţii prielnice de hrană şi cuibărit pentru numeroase păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, printre care se remarcă uliul păsărilor (Accipiter nisus), ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), fâsa de câmp (Anthus campestris), cucuveaua (Athene noctua), bufniţa (Bubo bubo), acvila pitică (Hieraaetus pennatus), porumbelul gulerat (Columba palumbus), cucul (Cuculus canarus) şoimul rândunelelor (Falco subbuteo), rândunica (Hirundo rustica), ciocănitoarea verde (Picus viridis), piţigoiul moţat (Parus cristatus), pupăza (Upupa epops) ş.a.
URIU, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Ciceului cu Muscelele Năsăudului, pe dreapta văii râului Someşu Mare, la confluenţa cu râul Ilişua; 3 655 loc. (1 ian. 2011): 1 805 de sex masc. şi 1 850 fem. Haltă de cale ferată (în satul Cristeştii Ciceului). Nod rutier. Balastieră. Pomicultură (meri, pruni, peri). Pe teritoriul satului Ilişua au fost descoperite (1880) unelte şi obiecte din Epoca bronzului (secolul 13 î.Hr.), urmele unui castru roman (182 x 182 m) datând din secolele 2–3 şi ale unei aşezări civile, cu o necropolă în cadrul căreia s-au găsit monumente funerare cu portrete în medalion, ceramică roşie şi cenuşie, opaiţe, figurine de teracotă, piuliţe din piatră, statuiete din bronz ş.a. În satul Uriu, menţionat documentar, prima oară, în 1405, se află o biserică reformată (secolul 17) şi o biserică ortodoxă din lemn (secolul 18), iar în satul Cristeştii Ciceului, atestat documentar în 1333, există o biserică romano-catolică (secolul 14, cu unele refaceri din secolul 18), declarată monument istoric, şi castelul „Toma” (1593), azi în stare avansată de degradare.
URMENIŞ, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 10 sate, situată în partea de Nord a Colinelor Mădăraşului, pe dr. cursului superior al râului Lechinţa; 2 035 loc. (1 ian. 2011): 1 049 de sex masc. şi 986 fem. Pomicultură (meri, pruni, peri, vişini, cireşi). În satul Delureni, menţionat documentar, prima oară, în 1329, se află o biserică din secolul 15 (azi biserică reformată), iar în satul Urmeniş, atestat documentar în 1321, există castelul “Rakoczi-Banffi” (1639-1641), azi in ruina. In satul Şopteriu a fost descoperit (1985) un tezaur monetar (1 664 piese).
URZICA, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Sud a Câmpiei Romanaţi; 2 267 loc. (1 ian. 2011): 1 134 de sex masc. şi 1 133 fem. Moară pentru măcinat cereale. Depozite frigorifice particulare, moderne, construite în anii 2021-2022, pentru depozitarea şi păstrarea produselor agricole. Plantaţii particulare de cătină. Solarii (20 ha). Centru tradiţional de confecţionare a covoarelor olteneşti, a velinţelor şi scoarţelor. Culturi de creale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ ş.a. Biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1887), în satul Urzica. În arealul comunei Urzica se află pădurea „Braniştea catârilor” cu exemplare seculare de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), declarată rezervaţie forestieră şi monument al naturii în anul 2000.
URZICENI, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Carei, la graniţa cu Ungaria; 1 476 loc. (1 ian. 2011): 690 de sex masc. şi 786 fem. La Urziceni există un punct de liberă trecere (rutier) la graniţa cu Ungaria (de la 1 ianuarie 2025), ca urmare a aderării României la spaţiul Schengen. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe, floareasoarelui ş.a. Creşterea bovinelor. În satul Urziceni, menţionat documentar, prima oară, în 1221, cu numele Villa Voda, se află o biserică romano-catolică având hramul „Descoperirea Sfintei Cruci” (1751) şi capela „Sfântul Ioan Nepomuk” (1772). Rezervaţie forestieră (38 ha) şi rezervaţie naturală, care cuprinde un sector al unei câmpii nisipoase, cu dune, cu vegetaţie arenicolă caracteristică (Festuca vaginata, Kochia laniflora ş.a.).
URZICUŢA, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în partea centrală a Câmpiei Desnăţuiului, pe interfluviul Desnăţui-Baboia; 2 929 loc. (1 ian. 2011): 1 446 de sex masc. şi 1 483 fem. Iaz piscicol (356 ha). Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ. Viticultură. Bibliotecă publică (peste 13 000 volume). Satul Urzicuţa este atestat documentar, prima oară, în 1718. Bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (secolul 18, cu refaceri ulterioare) şi „Sfântul Nicolae” (1850), în satele Urzica Mare şi Urzicuţa. În ziua de duminică, 29 mai 2022, asupra comunei Urzicuţa s-a abătut o furtună, insotiţă de căderi masive de grindină, de dimensiuni mari, care a acoperit pământul cu un strat gros de circa 10-15 cm.
USUSĂU, com. în jud. Arad, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Lipovei, în zona de confluenţă a Pârâului Mare cu râul Mureş; 1 384 loc. (1 ian. 2011): 725 de sex masc. şi 659 fem. Exploatări forestiere şi de balast. Pomicultură. Satul Ususău apare menţionat documentar, prima oară, în anul 1418, iar satul Dorgoş în 1717. În satul Zăbalţ, atestat documentar în 1440, se află un punct fosilifer (5 ha), iar în arealul comunei Ususău există pădurea Măgura, declarată rezervaţie forestieră. Până la 3 martie 2005, comuna Ususău s-a numit Dorgoş.