Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.
ZAGĂR, com. în jud. Mureş, alcătuită din 2 sate, situată în Podişul Târnavelor, pe râul Domald; 1 227 loc. (1 ian. 2011): 633 de sex masc. şi 594 fem. Viticultură. Pomicultură (meri, pruni, nuci). În satul Zagăr, menţionat documentar, prima oară, în anul 1412, se află o cetate ţărănească (1640–1643) cu biserică evanghelică de incintă (1784), iar în satul Seleuş, atestat documentar în 1319, există o biserică evanghelică din secolul 16, cu unele transformări din secolul 18.
ZAGON, com. în jud. Covasna, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Sud a Depresiunii Târgu Secuiesc, la poalele de Sud Vest ale M-ţilor Vrancei şi cele de Vest ale M-ţilor Penteleu; 5 416 loc. (1 ian. 2011): 2 706 de sex masc. şi 2 710 fem. Nod rutier. Exploatări de gresii. Producţie de ambalaje din lemn. Centru de prelucrare artistică a lemnului (în satul Păpăuţi). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor, cabalinelor. În arealul comunei Zagon a fost descoperit (în 1877) un depozit de bronzuri hallstattiene compus din opt celturi, un ciocan, o secure, 18 seceri, brăţări ş.a. În satul Zagon, menţionat documentar, prima oară, în 1567, se află o biserică reformată, în stil baroc (1782), şi o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1814, renovată în 1980) şi castelul „Mikes Szentkereszty” (1632, cu modificări din secolul 20), iar în satul Păpăuţi, atestat documentar în 1567, există o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfânta Cuvioasa Parascheva”, construită în 1935-1940 pe locul uneia din lemn care data din 1814, devastată de trupele horthyste în 1940, reparată ulterior şi restaurată în 1979.
ZAGRA, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 5 sate, situată în zona Dealurilor Năsăudului, la poalele de Sud ale M-ţilor Ţibleş, pe râul Ţibleş; 3 600 loc. (1 ian. 2011): 1 827 de sex masc. şi 1 773 fem. Exploatări de andezit şi forestiere. Centru de prelucrare artistică a lemnului şi de confecţionare a cergilor şi postavurilor (numite local pănuri), în satul Zagra. Vâltori şi mori de apă. Satul Zagra apare menţionat documentar, prima oară, în 1440, iar în 1518 este amintit ca fiind condus de cneazul Costea. În 1786, la Zagra a fost întemeiată o şcoală românească. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1711), declarată monument istoric, şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1698, reparată în 1778, transferată aici din satul Perişor), în satele Suplai şi Zagra. În satul Zagra mai există biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime” (1914-1924, reparată în 1965, 1981 şi 2001-2005). Rezervaţia naturală – lacul Zagra (1 ha).
ZALHA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 7 sate, situată în partea de Est a Dealurilor Gârboului; 935 loc. (1 ian. 2011): 472 de sex masc. şi 463 fem. Exploatarea lemnului. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Apicultură. Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Zalha, menţionat documentar, prima oară, în 1378, se află o biserică din lemn datând din 1821, pictată în 1882 şi repictată în 1966 de Ioan Ciurean, declarată monument istoric, şi biserica de zid cu hramul „Înălţarea Domnului” (sfinţită la 12 septembrie 2010). În satul satul Valea Hranei, atestat documentar în anul 1594, există o biserică de cărămidă, sfinţită în anul 1929, iar până în anul 1932 a existat o biserică din lemn, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, care datá din anul 1780, pe care sătenii au vândut-o locuitorilor din satul Poiana Onţii, comuna Cristolţ, judeţul Sălaj. Fond cinegetic.
ZAM, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 13 sate, situată în depresiunea cu acelaşi nume, la poalele de Sud Vest ale M-ţilor Metaliferi şi cele de Nord Est ale Podişului Lipovei, pe râul Mureş, în zona defileului acestuia; 1 709 loc. (1 ian. 2011): 821 de sex masc. şi 888 fem. Staţie de cale ferată (în satul Zam). Exploatări de sulfuri polimetalice asociate cu minereu de aur şi argint (în satul Almaş–Sălişte), de calcar (în satul Pojoga), de bazalt şi de balast. Exploatarea şi prelucrarea lemnului. În arealul satului Zam au fost descoperite (1964) mai multe monumente sculpturale romane (secolul 2 d.Hr.), între care se remarcă o stelă reprezentând un bărbat în costum roman, cu tunică scurtă şi manta prinsă pe umăr, alături de care se află o femeie cu tunică lungă, mantie cu piepţii încrucişaţi şi turban pe cap. În satul Zam, menţionat documentar, prima oară, în 1288, cu numele Zaonateluke sau Zamteluke, se află castelul „Nopcsa Lászlo” (secolul 18), declarat monument istoric, în prezent spital de psihiatrie, şi o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (secolul 15), renovată în 1793, restaurată în 1965 şi 2006 şi declarată monument istoric. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (secolul 18), „Sfântul Gheorghe” (1847), „Înălţarea Domnului” (1761), „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (secolul 18) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1799), toate declarate monument istoric, în satele Almaş-Sălişte, Godineşti, Micăneşti, Pogăneşti şi Sălciva. În satul Deleni există o mică biserică din lemn, datând din secolul 17, acoperită cu şindrilă nouă în anul 1978, şi restaurată în anul 2019.
ZAMOSTEA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 9 sate, situată în partea de Nord Est a Podişului Dragomirnei, pe dreapta văii superioare a râului Siret; 3 095 loc. (1 ian. 2011): 1 518 de sex masc. şi 1 577 fem. În satul Zamostea, atestat documentar în 1490, se află bisericile „Sfântul Ioan Botezătorul” (1803–1810) şi „Pogorârea Duhului Sfânt” (1996-2004) şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (1925), declarată monument istoric, iar în satul Lunca există o rezervaţie botanică (115,3 ha) alcătuită din stejăret de luncă şi plante ocrotite, între care papucul–doamnei (Cypripedium calceolus), laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris) ş.a.
ZAU DE CÂMPIE, com. în jud. Mureş, alcătuită din 9 sate, situată în zona de contact a Colinelor Comlodului cu Colinele Luduşului, pe cursul inferior al Pârâului de Câmpie; 3 461 loc. (1 ian. 2011): 1 724 de sex masc. şi 1 737 fem. Haltă de cale ferată (în satul Zau de Câmpie) pe linia Arad – Ghioroc – Pãuliş – Milova – Odvoş (Corfeni) – Conop – Nadãş – Bârzava – Vãrãdia de Mureş – Sãvârşin – Zau de Câmpie – Ilia – Veţel – Mintia – Deva, construitã în anii 1867-1868 şi inauguratã la 22 decembrie 1868 – azi linie dublã, electrificatã. Nod rutier. Exploatări de gaze naturale. Centru de prelucrare primară a peştelui. Iazuri şi heleşteie. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi, legume ş.a. În satul Zau de Câmpie, menţionat documentar, prima oară, în 1339, cu numele Zaah (possessio Zaah), se află un parc dendrologic cu castelul „Ugron”, construit în 1911 după proiectul lui Lajos Pákey, azi aflat în stare de degradare, şi o biserică reformată calvină (1883), declarată monument istoric, iar în satul Bărboşi, atestat documentar în 1365, există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1820, tencuită şi pictată în 1962). În arealul comunei Zau de Câmpie se află o rezervaţie floristică (3,1 ha), din 1932, unde vegetează bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia) – specie ponto-balcanică conservată aici, fiind singurul loc din interiorul arcului carpatic în care creşte compact şi unică în Europa.
ZĂBALA, com. în jud. Covasna, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Est a Depresiunii Târgu Secuiesc, la poalele de Nord Vest ale M-ţilor Lăcăuţ, pe râul Zăbala (afluent stâng al Râului Negru); 4 921 loc. (1 ian. 2011): 2 459 de sex masc. şi 2 462 fem. Exploatări de gresii. Prelucrarea lemnului. Culturi de cartofi, cereale ş.a. Creşterea ovinelor, bovinelor, porcinelor. Muzeu etnografic al comunităţii de ceangăi cu colecţii de artă populară (costume populare, produse meşteşugăreşti, mobilă ş.a.). Izvoare cu ape minerale carbogazoase. Parc dendrologic. Sanatoriu. În arealul satului Zăbala au fost descoperite (1969–1970) urmele unei aşezări de bordeie, fortificată cu şanţ inelar, datând de la începutul Epocii bronzului (cultura Glina– Schneckenberg, secolele 18–16 î.Hr.), deasupra căreia a fost identificat un mormânt al unui călăreţ din secolul 10 şi o necropolă din secolul 11, iar în satul Peteni au fost scoase la iveală (1965) vestigiile unei aşezări de la sfârşitul Epocii bronzului (Cultura materială Noua, secolele 14–12 î.Hr.), cu ceramică specifică acestei culturi, precum şi ale unei aşezări din perioada de trecere de la sclavagism la feudalism (Cultura materială Sântana de Mureş, secolele 3–4). În perimetrul satului Surcea a fost descoperit un tezaur dacic (secolul 1 î.Hr.) alcătuit din şase nicovale din fier pentru orfevrărie, şapte falere din argint aurit şi un fragment de brăţară din argint. În satul Zăbala, menţionat documentar, prima oară, în 1466, cu numele Zabola, se află o biserică din secolul 14 (azi biserică reformată), cu tavan pictat în 1752, restaurată în 1778 şi fortificată cu ziduri de incintă, susţinute de şase contraforturi, o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul„Adormirea Maicii Domnului” (1828-1832), declarată monument istoric, o biserică romano-catolică (1860-1865) şi castelul „Mikes” (secolul 18, cu adăugiri din anii 1860–1867). Castelul a fost naţionalizat în 1949 şi folosit de sindicate (1951-1956), apoi ca sanatoriu T.B.C. pentru copii (1956-1979), ca spital pentru bolnavii psihic (1979-1997), iar din 1998 ca hotel. În satul Tamaşfalău, atestat documentar în 1591, există conacul „Tamasfalvi-Thupy” (secolul 16, reparat în anii 1760 şi 1927).
ZĂBRANI, com. în jud. Arad, alcătuită din 3 sate, situată în partea de Est a Câmpiei Vinga, la contactul cu Podişul Lipovei, pe stânga văii inferioare a râului Mureş; 4 650 loc. (1 ian. 2011): 2 273 de sex masc. şi 2 377 fem. Staţie (în satul Zăbrani) şi haltă de cale ferată (în satul Neudorf). Nod rutier. Confecţii. Pomicultură. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Pomicultură. Muzeul memorial „Adam Müller Güttenbrunn”, organizat în casa romancierului de naţionalitate germană (1852–1923). Satul Zăbrani apare menţionat documentar, prima oară, în perioada 1080–1090, în 1561 figura cu numele Hidelgkut, după anul 1724, când aici au fost colonizate circa 50 de familii de germani, s-a numit Güttenbrunn, iar din 1918 are toponimul actual. În satul Zăbrani există biserica romano-catolică „Înălţarea Sfintei Cruci”, construită în 1872 pe locul uneia zidită în anii 1729-1737, şi biserica ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, construită în 1940 pe locul uneia din lemn din 1770, iar în satul Neudorf se află o biserică romano-catolică (1771) şi cavoul arhiducesei Maria Ana Ferdinanda de Habsburg († 1809), cu un monument funerar ridicat în 1841. Fond cinegetic.
ZĂDĂRENI, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Nord a Câmpiei Vingăi, pe stânga văii râului Mureşului; 2 567 loc. (1 ian. 2011): 1 304 de sex masc. şi 1 263 fem. Exploatări de petrol. În arealul satului Zădăreni, menţionat documentar în anul 1333, au fost descoperite vestigii din Epoca fierului şi o necropolă romană. Satul Zădăreni a fost colonizat cu germani în anul 1737. În satul Bodrogu Nou, care apare consemnat pe o hartă a generalului Mercy din anul 1723, se află mănăstirea Hodoş-Bodrog (de călugări) − cel mai vechi aşezământ monastic din România, cu activitate monahală neîntreruptă de aproape nouă secole (→ Mănăstirea Hodoş-Bodrog, Capitolul Lăcaşuri spirituale/Mănăstiri, litera H). În satul Zădăreni mai există o biserică greco-catolică, iniţial romano-catolică, având hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1871). Comuna Zadareni a fost înfiinţată la 7 aprilie 2004 prin desprinderea satelor Bodrogu Nou şi Zădăreni din comuna Felnac, judeţul Arad.
ZĂNEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 2 sate, situată în Depresiunea Cracău-Bistriţa, la poalele culmii subcarpatice Corni-Runcu, pe stânga râului Bistriţa; 6 174 loc. (1 ian. 2011): 3 102 de sex masc. şi 3 072 fem. Haltă de cale ferată (în satul Zăneşti). Hidrocentrală (14 MW), intrată în funcţiune în 1964. În satul Zăneşti, menţionat documentar, prima oară, la 20 aprilie 1491, într-un act de danie făcută mănăstirii Tazlău, semnat de Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a fost descoperit un tezaur monetar alcătuit din denari romani imperiali din argint. Pe teritoriul satului Traian, pe Dealul Fântânilor au fost descoperite (1936, 1938, 1940, 1951– 1961) urmele unei aşezări neolitice cu mai multe niveluri, în care s-au găsit vase ceramice cu picturi în stil Cucuteni (între care se remarcă un pahar ceramic, un capac de vas şi un vas mare pentru provizii, care prezintă două „metope” pe pântece, cu reprezentarea geometrică a unei femei), o aplică din aur, figurine feminine specifice Culturii materiale Cucuteni (mileniile 4-3 î.Hr.)ş.a. Pe Dealul Viei au fost identificate vestigiile unei aşezări neolitice, fortificată, aparţinând Culturii materiale Precucuteni (prima jumătate a mileniului 4 î.Hr.) cu inventar alcătuit din vase ceramice cu decor spiralic incizat şi plisat şi figurine antropomorfe. În satul Zăneşti se află bisericile „Sfântul Nicolae” (1910) şi „Adormirea Maicii Domnului”, de rit vechi (1952) şi biserica având dublu hram „Sfântul Ilie” şi „Sfinţii Trei Ierarhi” (1997-2010).
ZĂPODENI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 9 sate, situată în Podişul Central Moldovenesc, pe râul Telejna, dominată de masviul deluros Zăpodeni; 4 066 loc. (1 ian. 2011): 2 085 de sex masc. şi 1 981 fem. Centru de ţesături şi cusături populare. În satul Telejna, menţionat documentar, prima oară, în 1432, se află biserica „Sfinţii Voievozi” (1816). Bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1742), „Sfântului Nicolae” (1770, reparată în 1942), declarară monument istoric în anul 2004, „Sfântul Gheorghe” (1804), „Sfântul Dumitru” (1812), „Sfântul Nicolae” (1819) şi „Sfinţii Voievozi” (1830), în satele Unceşti, Zăpodeni, Portari, Telejna, Ciofeni şi Butucăria.
ZĂRAND, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Crişurilor, pe râul Crişu Alb şi pe Canalul Morilor; 2 726 loc. (1 ian. 2011): 1 338 de sex masc. şi 1 388 fem. Prelucrarea lemnului. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe, legume ş.a. În satul Zărand, menţionat documentar, prima oară, în anul 1318, cu numele Zanad, se află biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, construită în stil baroc în 1848-1852 pe locul uneia din lemn din secolul 17.
ZĂRNEŞTI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Est a Subcarpaţilor Vrancei, la poalele masivelor deluroase Buda şi Blăjani, în zona de contact cu Câmpia Râmnicului, pe râul Câlnău; 5 199 loc. (1 ian. 2011): 2 587 de sex masc. şi 2 612 fem. Reşedinţa comunei este satul Fundeni. Nod rutier. Centru viticol şi de vinificaţie. Pe teritoriul satului Zărneşti au fost descoperite (în anul 1884) scheletele a patru mastodonţi. Satul Comisoaia s-a autodesfiinţat prin depopulare în anii 1990, locuitorii lui stabilindu-se în alte localităţi.
ZĂTRENI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 14 sate, situată în partea de Sud a Piemontului Olteţului, pe râul Olteţ; 2 473 loc. (1 ian. 2011): 1 211 de sex masc. şi 1 262 fem. Exploatări de gaze naturale şi forestiere. Produse de panificaţie. Apicultură. Muzeu sătesc (inaugurat în anul 1973). Cămin cultural. Important centru etnografic, de dulgherit, de ţesături şi cusături populare. În satul Zătreni, atestat documentar în anul 1550, se află biserica „Sfântul Nicolae”, construită în anii 1730–1734 prin strădania vornicului Preda Zătreanu, cu picturi murale interioare din 1734, declarată monument istoric, şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, ctitorie din 1736 a lui Iovan, fiul jupanului Vasile Zătreanu, având stâlpii şi ancadramentele decorate cu crestături. Tot în satul Zătreni mai există cula „Zătreanu” (1754–1756 cu adăugiri din secolul 20), declarată monument istoric, şi un conac din sec. 19. În satul Săşcioara, atestat documentar în 1577, se află o biserică de zid cu hramul „Buna Vestire” (1826) şi una din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1800), în satul Făureşti există biserica „Sfântul Nicolae” (1864), iar în satul Văleni, biserica „Sfinţii Voievozi” (1864). În satul Valea Văleni, menţionat documentar în 1667, se află biserica din lemn cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1795), declarată monument istoric. În arealul comunei Zătreni a fost descoperit un tezaur monetar alcătuit din 37 de denari romani republicani din argint. Comuna Zătreni a fost unul dintre centrele importante ale Răcoalei ţărăneşti din 1907. Până la 7 aprilie 2004, comuna Zătreni a avut în componenţă satele Contea, Găneşti, Lăcusteni, Lăcustenii de Jos şi Lăcustenii de Sus, care la acea dată s-au desprins din comuna Zătreni şi au format comuna Lăcusteni, judeţul Vâlcea.
ZĂVOAIA, com. în jud. Brăila, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Est a Câmpiei Bărăganului, pe dreapta râului Călmăţui; 3 268 loc. (1 ian. 2011): 1 593 de sex masc. şi 1 675 fem. Nod rutier. Microhidrocentrală (2,5 MW) amplasată pe un canal de irigaţii din sistemul Viziru, la o rupere de pantă cu cădere de 9 m, dată în folosinţă în 1989. Culturi irigate de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe etc. Viticultură. Muzeu etnografic (inaugurat în 2005). Satul şi comuna Zăvoaia au luat fiinţă în anul 1834 prin stabilirea aici a unor locuitori veniţi din Albota, care făceau serviciul de dorobanţi („slujitori”) la isprăvnicia din Focşani. În trecut, comuna Zăvoaia s-a mai numit Slujitorii-Alboteşti. Biserică (1873–1876).
ZĂVOI, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 7 sate, situată în culoarul Bistrei şi în Depresiunea Poiana Mărului, la poalele de Sud ale M-ţilor Poiana Ruscăi şi cele de Nord ale Muntelui Mic (M-ţii Ţarcu), pe râurile Bistra şi afluentul său Bistra Mărului; 4 051 loc. (1 ian. 2011): 2 019 de sex masc. şi 2 032 fem. Staţii de cale ferată (în satele Zăvoi şi Voislova). Exploatări de talc şi de mică (în satul Voislova). Hidrocentrală pe râul Bistra Mărului cu o putere instalată de 80 MW. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea). Pomicultură (meri, peri, pruni). Staţiune climaterică în satul Poiana Mărului. Pe teritoriul satului Zăvoi, menţionat documentar, prima oară, în anul 1430, cu numele Zaboy, au fost descoperite urmele unui castru roman de piatră, de mari dimensiuni (336 x 336 m), datând din secolul 2 şi ale unei aşezări civile (mansio) romane cunoscută sub numele de Agnaviae, menţionată de Ptolemeu cu denumirile Acmonia şi Augmonia. În primăvara anului 2009 au fost identificate ruinele unui palat roman ridicat în anul 101 de legionarii romani pentru împăratul Traian. Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” (1792, pictată în anul 1936 de Gheorghe şi Corneliu Baba), în satul Măru.
ZÂMBREASCA, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Găvanu-Burdea; 1 615 loc. (1 ian. 2011): 791 de sex masc. şi 824 fem. Haltă de cale ferată. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, de floarea-soarelui, de tutun, leguminoase pentru boabe etc. Creşterea ovinelor. În satul Zâmbreasca, atestat documentar în 1567, se află biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1890-1910, consolidată şi reparată în 1942-1943, reparată în 1992 şi pictată în 2005 de Kamel Rusu).
ZEMEŞ, com. în jud. Bacău, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Nord Vest a Depresiunii Tazlău, la poalele de Sud Est ale M-ţilor Goşmanu, pe cursul superior al râului Tazlău Sărat; 4 942 loc. (1 ian. 2011): 2 489 de sex masc. şi 2 453 fem. Exploatări de petrol şi gaze. Între 1956 şi 17 februarie 1968, satul şi comuna Zemeş s-au numit Tazlău Sărat, atestat documentar în 1399 şi apoi la 9 octombrie 1424. În satul Bolătău se află biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (2003-2005) şi mănăstirea Strigoi, de călugări, cu biserica „Înălţarea Domnului”, ctitorie călugărească din 1937–1938, mistuită de un incendiu în 1956, reconstruită în 1957–1958 şi restaurată în anii 1992–1993. Mănăstirea a fost desfiinţată la 28 octombrie 1959 şi reînfiinţată în anul 1987. La 31 ianuarie 2008, biserica a fost mistuită de un alt incendiu, în prezent aflându-se în construcţie o nouă biserică. Fond cinegetic (1 700 ha). Agroturism.
ZERIND, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Crişurilor, pe cursul inferior al râului Crişu Negru, la graniţa cu Ungaria; 1 399 loc. (1 ian. 2011): 671 de sex masc. şi 728 fem. Staţie de cale ferată (în satul Zerind). Moară de cereale; produse de panificaţie. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Creşterea ovinelor. Satul Zerind apare menţionat documentar, prima oară, în jurul anului 1169, cu numele Villa Zerend, iar satul Iermata Neagră în 1241, cu toponimul Garmad. Biserică reformată (1799–1801), construită pe locul uneia din secolul 15, renovată în 1900, în satul Iermata Neagră, declarată monument istoric. Rezervaţie de dropii.
ZETEA, com. în jud. Harghita, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de Vest ale M-ţilor Harghita, pe cursul superior al râului Târnava Mare; 5 820 loc. (1 ian. 2011): 2 966 de sex masc. şi 2 854 fem. Exploatări de andezit. Centru forestier şi de prelucrare a lemnului (cherestea, mobilă, ambalaje din lemn). Producţie de vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice. Moară de apă (mijlocul secolului 19), în satul Sub Cetate. Muzeu etnografic (în satul Zetea). Pe teritoriul satului Zetea au fost descoperite urmele unei cetăţi geto-dacice (secolele 1 î.Hr.-1 d.Hr.), fortificată cu trei valuri de pământ. Satul Zetea apare menţionat documentar prima oară în anul 1333 cu toponimul Sacerdos de Zokaloka, iar apoi în 1334 cu acela de Zathalaka. În amonte de satul Zetea, pe râul Târnava Mare s-a construit un baraj, finalizat în 1993, în urma căruia s-a format lacul de acumulare Zetea, creat pentru combaterea inundaţiilor, pentru alimentare cu apă şi pentru producerea de energie electrică. Lacul are o capacitate de înmagazinare a apei de 44 milioane m3 din care 7,6 milioane m3 volum permanent şi 36,4 milioane m3 reprezintă rezerva pe care o poate reţine lacul când se produc viituri. Apele lacului pun în mişcare turbina unei microhidrocentrale electrice. Agroturism.
ZIDURI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Râmnicului; 4 597 loc. (1 ian. 2011): 2 297 de sex masc. şi 2 300 fem. Haltă de cale feratã (în satul Zoiţa) pe linia Bucureşti – Ploieşti – Buzãu – Vadu Paşii – Boboc – Zoiţa – Râmnicu Sãrat – Sihlea – Gugeşti – Coteşti – Putna – Mãrãşeşti, construitã în perioada noiembrie 1879-13 iunie 1881, inauguratã la 18 octombrie 1881. Centru de prelucrare artistică a lemnului. Confecţii textile; articole de lenjerie. Moară. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui ş.a.
ZIMANDU NOU, com. în jud. Arad, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Aradului, pe râul Mureşu Mort; 4 776 loc. (1 ian. 2011): 2 377 de sex masc. şi 2 399 fem. Staţie de cale ferată (în satul Zimandu Nou), inaugurată în 1885. Moară de cereale (din 1907). Producţie de mobilă, de piese şi accesorii pentru automobile şi de produse de panificaţie. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, cartofi, plante de nutreţ, legume etc. Cămine culturale în satele Zimandu Nou (1965-1970) şi Zimandcuz (1949-1953). În satul Zimandu Nou, atestat documentar în 1852, se află o biserică romano-catolică din 1908, în satul Zimandcuz, înfiinţat în 1853, există o biserică romano-catolică din 1932, iar în satul Andrei Şaguna, întemeiat în 1921, se află biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1937-1942). Pădurea Ulviniş, alcătuită din platani şi alun turcesc, este declarată rezervaţie forestieră. Zonă de interes cinegetic (satul Zimandcuz). Castel (secolul 19), în satul Zimandu Nou.
ZIMBOR, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 5 sate, situată în partea de Sud a Depresiunii Almaş, la poalele de Nord Vest ale Dealurilor Clujului, pe cursul superior al râului Almaş; 1 087 loc. (1 ian. 2011): 527 de sex masc. şi 560 fem. Nod rutier. Exploatări de calcar şi nisip. Pomicultură (meri, pruni, peri). În arealul satului Sutoru au fost descoperite urmele unui castru roman din piatră şi ale unei aşezări rurale, cunoscută sub numele de Optatiana, datând din secolele 2–3. În satul Zimbor, menţionat documentar, prima oară, în anul 1332, cu numele Zumbur se află o biserică din secolul 15 (azi biserică reformată calvină), cu unele adăugiri din secolul 18, o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1643, decorată cu sculpturi, pictată la interior în 1839 şi reparată în anul 2009), declarată monument istoric, şi conacul „Szombory” (secolul 19), declarat monument istoric, situat într-un parc.
ZORLENI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Sud Vest a Colinelor Fălciului, pe stânga râului Bârlad; 9 795 loc. (1 ian. 2011): 5 021 de sex masc. şi 4 774 fem. Staţie de cale ferată (în satul Zorleni), pe linia Tecuci – Bârlad – Vaslui, inaugurată la 13 noiembrie 1886. La Zorleni existã o derivaţie a cãii ferate principale (Tecuci – Bârlad – Vaslui), cãtre Est-Nord Est, pânã la Fălciu (57,70 km lungime), inaugurată în anul 1917 (→ şi comuna Fălciu). Exploatări de pietriş. Producţie de nutreţuri concentrate. Presă de ulei comestibil. Trei mori pentru măcinat cereale. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante de nutreţ, legume etc. Complex avicol şi apicol. În satul Zorleni, menţionat documentar, prima oară, la 28 martie 1594, se află Mănăstirea Bujoreni, de călugări (→ Mănăstirea Bujoreni, Capitolul Lăcaşuri spirituale/Mănăstiri, litera B). În satul Simila există o biserică de zid cu dublu hram – „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Sfântul Nicolae” (1811, pictată în 1942 de Constantin Buhuşi), în satul Zorleni se află biserica „Sfântul Gheorghe” (1866), iar în satul Popeni, biserica având hramul„Sfântul Gheorghe” (1830, pictată în 1950 de Constantin Buhuşi). În arealul comunei Zorleni au fost descoperite vestigii paleolitice (lame din silex), neolitice (fragmente ceramice, unelte) şi din Epocile bronzului şi fierului. Comuna Zorleni a fost grav afectată de inundaţia provocată de o ploaie torenţială din noaptea de 13 spre 14 septembrie 2024, în timpul căreia a căzut o mare cantitate de apă, de peste 100 litri/m2, provocând mari pagube materiale (numeroase gospodării inundate şi case distruse).
ZORLENŢU MARE, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată în Depresiunea Brebu-Delineşti din Dealurile Zorlenţului, pe cursul superior al râului Pogăniş; 927 loc. (1 ian. 2011): 436 de sex masc. şi 491 fem. Producţie de module electronice şi de produse lactate. Pomicultură (meri, pruni, peri). Muzeu etnografic. Pe teritoriul satului Zorlenţu Mare, menţionat documentar, prima oară, în 1499 cu numele Zorilencz, au fost descoperite (1962) urmele unei aşezări neolitice, aparţinând Culturilor materiale Criş şi Vinča-Turdaş (mileniile 5–4 î.Hr.), în care s-au găsit vase ceramice cu decor în benzi spiralice, delimitate de linii incizate şi umplute cu puncte, capace prosomorfe în formă de „bufniţă” şi mai multe figurine zoomorfe şi antropomorfe cu decor geometric meandric, incizat fin. În satul Zorlentu Mare a existat o biserică din lemn cu dublu hram „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfântul Ilie”, construită în 1754, pictată în 1774 şi strămutată în 1777 în satul Dragomireşti, comuna Ştiuca, judeţul Timiş. Fond cinegetic.
ZVORIŞTEA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 8 sate, situată în partea de Nord Est a Podişului Dragomirnei, pe dreapta văii râului Siret, în zona de confluenţă cu pârâul Leahu; 6 146 loc. (1 ian. 2011): 3 072 de sex masc. şi 3 074 fem. Nod rutier. În arealul comunei Zvoriştea au fost descoperite vestigiile unei aşezări geto-dacice datând din secolul 3 î.Hr. Bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1782, reparată în 1853), declarată monument istoric în anul 2004, şi „Sfinţii Voievozi” (1778, reparată în anii 1855 şi 1890), în satele Zvoriştea şi Şerbăneşti. În satul Dealu există biserica de zid cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1936). Agroturism.