Date generale
Municipiul Bârlad se află în extremitatea de Est a României, în provincia istorică Moldova, în partea de Sud a judeţului Vaslui, pe râul Bârlad, între prelungirile de Sud Est ale Colinelor Tutovei şi cele de Sud Vest ale Colinelor Fãlciului, la 70–172 m altitudine, la intersecţia paralelei de 46°13′ latitudine nordicã cu meridianul de 27°40′ longitudine esticã; 70 680 loc. (1 ian. 2019), din care 33 751 loc. de sex masc. şi 36 929 fem. Suprafaţa: 20 km2, din care 14,6 km2 în intravilan; densitatea: 4 841 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 55 837 loc., 48 429 de persoane erau români (86,7%), 930 rromi (1,7%) şi 6 478 loc. (11,6%) aparţineau altor etnii (greci, germani, evrei, turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 48 549 ortodocşi (86,9%), 264 crestini dupa evanghelie (0,5%), 126 romano-catolici (0,2%) şi 6 898 loc. (12,4%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, crestini de rit vechi, adventişti de ziua a şaptea, martorii lui Iehova, baptişti, evanghelişti, greco-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale feratã (inauguratã la 13 septembrie 1872). Nod rutier. Exploatãri de nisip metalurgic. Termocentralã. Producţie de rulmenţi (din 1953), de elemente pneumatice pentru automatizare şi aparate de mãsurã, de produse abrazive, angrenaje şi organe mecanice de transmisie, textile (confecţii, filaturã şi ţesãtorie de vigonie), cãrãmidã şi de produse alimentare (conserve de legume şi fructe, uleiuri vegetale, produse de panificaţie ş.a.). Sere legumicole (12 ha). Teatrul “Victor Ion Popa”, inaugurat la 28 decembrie 1955, situat în mijlocul unui parc cu o suprafaţã de 6 500 m2 , în care existã douã fântâni arteziene şi numeroase sculpturi aparţinând lui Marcel Guguianu, Iftimie Bârlãdeanu, Ion Irimescu, Ion Iancuţ ş.a. ; Muzeul “Vasile Pârvan”, cu secţii de istorie, arheologie, etnografie, artã şi ştiinţele naturii; Biblioteca publicã municipalã “Stroe S. Belloescu”, înfiinţatã la 15 noiembrie 1906 şi adãpostitã în clãdirea profesorului Stroe S. Belloescu pe care acesta a cedat-o Primãriei oraşului Bârlad la 29 noiembrie 1909, pentru a funcţiona ca bibliotecã publicã, pinacotecã şi muzeu. Biblioteca posedã în prezent (2025) peste 155 000 de unitãţi (cãrţi vechi şi actuale, cãrti în limbi strãine, manuscrise, microfilme, hãrţi, casete, documente de arhivã etc.). Parc zoologic.
Istoric
Veche aşezare, cu vestigii materiale din secolele 9 î.Hr., 4 d.Hr. (ceramicã de tip Sântana de Mureş, coarne de cerb, diferit prelucrate) şi 9-12. Menţionat documentar, prima oarã, în 1174, într-o cronicã ruseascã, apoi la 28 iunie 1401 într-un act emis de Domnul Alexandru cel Bun, prin care acesta dãruia vama târgului Bârlad mãnãstirii Bistriţa; menţionat ca târg, în 1408, şi ca punct de vamã, într-un hrisov semnat de Domnul Alexandru cel Bun, în anul 1422, şi din nou ca târg în 1495. Incendiat şi prãdat de hoardele tãtare în noiembrie 1439, în 1440, 1444 şi 1683. În Evul Mediu a fost principalul centru meşteşugãresc şi comercial al Ţãrii de Jos a Moldovei şi reşedinţa unui mare vornic (secolul 15). De Bârlad se leagã existenţa unei presupuse formaţiuni politice a bârladnicilor. În 1758, oraşul a fost jefuit şi incendiat de marea invazie a tãtarilor, la 14 octombrie 1802 a fost distrus în mare parte de violentul cutremur de pãmânt, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter (cel mai puternic cutremur din toate timpurile de pe teritoriul actual al României), în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, un alt cutremur (cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter) a dãrâmat aproape jumãtate din clãdirile oraşului, iar cutremurul din seara zilei de vineri, 4 martie 1977 (cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter) a provocat imense pagube materiale şi mai multe victime. În 1822 a fost incendiat şi jefuit de turci, iar în 1826 mistuit de un mare incendiu. Acţiuni greviste în octombrie 1920. Declarat municipiu la 17 februarie 1968.
Monumente
Urmele unei cetãţi de pãmânt, construitã de Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, în anul 1476; biserica „Sfântul Gheorghe”, ctitorie din 1496 a Domnului Ştefan cel Mare, reconstruitã de Domnul Vasile Lupu în anii 1634–1636; biserica „Sfântul Dumitru” (1636); biserica „Sfântul Gheorghe” a breslei abagiilor, construitã în 1818 şi refãcutã în 1925, cu turn-clopotniţã din 1857; bisericã ridicatã prin strãdania filantropului Stroe Belloescu, în 1808; bisericile cu dublu hram – „Sfântul Spiridon” şi „Buna Vestire” (1825) şi “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”/„Vovidenia” şi „Sfânta Cuvioasã Parascheva-Duculeasa” (1826, construitã pe locul uneia din 1768, cu anumite transformãri din 1849; biserica „Sfântul Dumitru” (1835); biserica „Sfinţii Voievozi” (1840), cu turn-clopotniţã din 1858; biserica „Sfântul Ilie” a breslei blãnarilor (1865); casele Iamandi (1830), Suţu (1840, în stil neoclasic), Alexandru Tuduri (1840, cu transformãri din secolul 20), Miclescu (1850), Deciu (1896–1901), azi Şcoala de muzicã şi artã plasticã; clãdirea fostului spital „Elena Beldiman” (1866); Liceul „Gheorghe Roşca-Codreanu” (1886); clãdirea vechii Prefecturi (ante 1890), care gãzduieşte azi Muzeul „Vasile Pârvan”; clãdirea teatrului „Victor Ion Popa” (ante 1890, cu unele transformãri din secolul 20), distrusã parţial de un incendiu la 8 aprilie 1992 şi refãcutã ulterior; statuia doctorului Constantin Codrescu, operã din 1903 (sau 1880) a sculptorului Frederic Storck; statuia caporalului Constantin Muşat, realizatã în 1923 de sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad; busturile scriitorilor Costache Negri (1945, sculptor Ginette Sontha), Victor Ion Popa (1945, sculptor Florica Hociung) şi Alexandru Vlahuţã (sculptor Ion C. Dimitriu-Bârlad, 1921).