Date generale
Municipiul Târgu Jiu se află în partea de Sud Vest a României, în provincia istorică Oltenia, este reşedinţa judeţului Gorj, situat în Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare, la 205–230 m altitudine, pe ambele maluri ale văii râului Jiu, în apropiere de confluenţa cu râul Amaradia Pietroasă (8 km Sud), la intersecţia paralelei de 45°02’02” latitudine nordică cu meridianul de 23°16’29” longitudine estică, la c. 20 km de ieşirea Jiului din defileul carpatic; 95 351 loc. (1 ian. 2019), din care 44 406 loc. de sex masc. şi 49 945 fem. Suprafaţa: 93,3 km2, din care 38,8 km2 în intravilan; densitatea: 2 458 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 82 504 loc., 74 822 de persoane erau români (90,7%), 2 650 rromi (3,2%) şi 5 032 loc. (6,1%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani, italieni, sârbi, ucraineni, greci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 76 008 ortodocşi (92,1%), 685 penticostali (0,8%), 201 romano-catolici (0,2%) şi 5 610 persoane (6,9%) apartineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, creştini dupã evanghelie, baptişti, Martorii lui Iehova, greco-catolici, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale ferată (inaugurată la 1 iulie 1888). Nod feroviar şi rutier. Centrală electrică şi de termoficare. Producţie de utilaje pentru construcţii, de vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice, de mobilă, cherestea, placaje, parchete şi de ciment (în localitatea componentă Bârseşti), var (Preajba Mare), de produse ceramice refractare, prefabricate din beton, confecţii, sticlărie pentru menaj, de nutreţuri concentrate şi de produse alim. (preparate din carne şi lapte, băuturi alcoolice, ţigarete, bere, dulciuri, panificaţie ş.a.). Morărit. Ferme avicolă şi de creştere a porcinelor. Centru pomicol şi fost centru de ceramică populară roşie (activitatea olarilor a încetat în 1982). Staţiuni de cercetare şi producţie a cartofului şi de cercetare şi producţie pomicolă. Teatrul de Stat „Elvira Godeanu” (fundat în anul 1993); Universitatea „Constantin Brâncuşi (inaugurată în anul 1991 şi recunoscută oficial la 19 noiembrie 1997), cu două facultăţi; Biblioteca judeţeană „Christian Tell” (1934), cu circa 300 000 de unităţi; Muzeul judeţean „Alexandru Ştefulescu” (fundat la 16 iulie 1894), cu secţii de istorie şi arheologie (între exponate există o colecţie de documente vechi referitoare la istoria Gorjului, strânse, cercetate şi prelucrate de istoricul Alexandru Ştefulescu), etnografie şi artă; Muzeu municipal de istorie, cu colecţii de arheologie şi istorie din preistoric şi până în 1918; Muzeul de Artă (inaugurat în anul 1984), cu colecţii de icoane, sculpturi în lemn din secolele 17–18 şi picturi din secolele 19–20; casa memorială „Ecaterina Teodoroiu”, construită în 1884, în care s-a amenajat (1938) un muzeu, cu mobilier original, ţărănesc, de la începutul secolului 20, obiecte personale, fotografii ale eroinei ş.a. Parc natural (10 ha), amenajat în 1856 în cadrul unui zăvoi secular. La Târgu Jiu activează ansamblul artistic profesionist „Doina Gorjului”. La Târgu Jiu au loc anual Festivalul de teatru „Elvira Godeanu” (în luna mai), Festivalul internaţional de folclor (în luna august) şi Concursul naţional al interpreţilor vocali şi instrumentişti de muzică populară „Maria Lătăreţu”. La Târgu Jiu s-a născut actorul Horaţiu Mălăele (31 iulie 1952). În arealul municipiului Târgu Jiu se afla lacurile de acumulare Vădeni şi Târgu Jiu (→ lacul Vădeni, capitolul Lacuri, litera V).
Istoric
Localitatea s-a dezvoltat pe vatra unei aşezări geto-dacice care se afla pe drumul roman ce lega municipiul Drobeta (azi municipiul Drobeta-Turnu Severin) de cetatea geto-dacică Buridava (azi oraşul Ocnele Mari), iar peste M-ţii Vâlcan cu Sarmizegetusa. În arealul oraşului a fost descoperit un tezaur dacic din argint, datând din sec. 2 d.Hr., alcătuit dintr-un inel cu pandantiv şi două verigi duble cu pandantiv. Aşezarea apare menţionată cu numele Jiul într-un act emis la 23 noiembrie 1406 de către Domnul Țării Româneşti, Mircea cel Bătrân. Numele de Târgu Jiului apare consemnat prima dată la 20 martie 1429 într-un hrisov al Domnului Dan II, prin care acesta întărea stăpânirea mănăstirii Tismana asupra unor proprietăţi din Târgu Jiului, denumirea figurând ulterior în toate documentele. Până în anul 1597 a fost menţionat ca târg de desfacere a mărfurilor, iar la 22 iunie 1597 este amintit ca oraş. Într-un act din 29 iunie 1604, Domnul Țării Româneşti, Radu Şerban, confirma autoritatea fraţilor Preda şi Radu Buzescu asupra localităţii Târgu Jiu. În secolele 17–19, oraşul a fost vestit pentru târgurile de mărfuri, organizate toamna, iar din secolul 17 îndeplineşte funcţia de reşedinţă a Gorjului. În 1716, lângă Târgu Jiu, oastea trimisă de Nicolae Mavrocordat, primul Domn fanariot, a fost învinsă de gruparea boierească, filo-austriacă, condusă de Staico Bengescu. La 10/21 iulie 1718, Banatul şi Oltenia (inclusiv Târgu Jiu) au fost cedate de către turci acestuia (Tratatul de la Passarowitz), intrând în stăpânirea Imperiului Habsburgic până în septembrie 1739. În 1719, un grup de 66 de boieri au adresat o petiţie principelui Eugeniu de Savoia în care se plângeau împotriva boierilor Băleanu şi Ştirbei, partizanii politicii turceşti, pe care îi considerau duşmani ai ţării lor şi vinovaţi de moartea tragică a Domnului Țării Româneşti, Constantin Brâncoveanu. Totodată, ei mai cereau să fie conduşi de Gheorghe Cantacuzino, fiul fostului Domn Şerban Cantacuzino. În 1739, Târgu Jiu a devenit teatrul luptelor dintre austrieci şi turci, în urma cărora Oltenia a redevenit pământ al Ţării Româneşti, iar în 1788, oraşul Târgu Jiu a suferit de pe urma Războiului turco-austriac. În 1792 a fost înfiinţat primul aşezământ şcolar la Târgu Jiu, iar în anii 1800, 1802 şi 1809, cetele de carjalii ale lui Pasvan-Oğlu (paşă de Vidin în perioada 1797–1807) au prădat şi incendiat oraşul, provocând pagube uriaşe. În 1860 a luat fiinţă Oficiul telegrafic, iar în 1880, o tipografie. După cucerirea independenţei de stat a României (1877), oraşul a cunoscut o oarecare dezvoltare, iar după anul 1900 a înregistrat o stagnare. În timpul Primului Război Mondial, în arealul oraşului şi în împrejurimi s-au desfăşurat două puternice bătălii între armatele române şi cele germano-austro-ungare: la 10/23–16/29 octombrie 1916, trupele române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins puternica ofensivă a inamicului (în această luptă a fost rănit şi apoi a murit generalul Ion Dragalina) şi s-a remarcat, prin vitejia ei, Ecaterina Teodoroiu (numită şi „Eroina de la Jiu”), iar la 29 octombrie/11 noiembrie-4/17 noiembrie 1916, armatele române au cedat în faţa celor patru divizii de infanterie şi două divizii de cavalerie germane, oraşul Târgu Jiu fiind ocupat de acestea. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, lângă oraş a existat un lagăr de concentrare (1940–1944). În perioada postbelică oraşul s-a refăcut treptat, cunoscând o intensă dezvoltare economico-socială şi urbanistică după 17 februarie 1968, când a fost declarat municipiu. În prezent, municipiul Târgu Jiu are în subordine administrativă opt localităţi componente: Bârseşti, Drăgoeni, Iezureni, Polata, Preajba Mare, Romaneşti, Slobozia, Ursaţi.
Monumente
Ansamblul monumental sculptural, în aer liber, creat de sculptorul Constantin Brâncuşi în perioada 1936–1938, format din Coloana infinitului, Poarta sărutului şi Masa tăcerii, declarat bun de utilitate publică de interes naţional prin Hotărârea de guvern din 12 februarie 1996; Coloana infinitului este un monument înalt de 29,35 m, realizat din 15 module romboidale din fontă arămită (asamblate pe un stâlp metalic de susţinere), a căror succesiune aminteşte de arhitectura stâlpilor de susţinere a pridvoarelor caselor ţărăneşti din Oltenia. Coloana infinitului a fost inclusă (la 23 mai 1996, la World Trade Center din New York) pe lista celor mai importante 100 de monumente ale lumii propuse pentru restaurare (restaurarea a început la 14 septembrie 1996 şi s-a încheiat în anul 2000).
Poarta sărutului este un monument sub forma unui Arc de Triumf, înalt de 5,30 m, lung de 6,45 m şi gros de 1,70 m, construit din travertin gălbui de Banpotoc, amintind, prin silueta sa, de porţile monumentale din lemn existente în satele Gorjului. Pe feţele celor două coloane de susţinere sunt sculptate siluetele stilizate ale unui bărbat şi ale unei femei contopite într-o îmbrăţişare (Sărutul), sugerând tema nunţii ţărăneşti.
Masa tăcerii sau Masa dacică, realizată tot din travertin gălbui de Banpotoc, sub forma unei mese rotunde, cu diametrul de 2,18 m şi 43 cm grosime, susţinută de un picior central cu diametrul de 1,50 m, are înfăţişarea unei străvechi mese ţărăneşti, înconjurată de 12 scaune cioplite în piatră de Câmpulung, fiecare dintre ele având înălţimea de 55 cm şi diametrul de 45 cm. Întreg ansamblul monumental sculptural a fost inaugurat în 1938.
Biserica Negustorilor sau Catedrala Domnească, având hramul „Sfinţii Voievozi”, a fost construită în anii 1748–1764 (pe locul unei biserici din lemn din 1717), renovată în 1843 şi pictată în stilul Renaşterii de Mişu Popp în anii 1854–1855. Biserica a fost restaurată în 1933–1940, azi monument istoric; bisericile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1746–1747, restaurată în 1852–1853, reconstruită în 1927–1938, pictată de Iosif Keber), „Sfântul Nicolae” (construită de la sf. sec. 18 până în 1810 şi pictată în 1812 de preotul Mihai, restaurată în 1927), „Sfânta Treime” (1853-1838), „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1820–1830, cu unele refaceri din 1867–1875, pictată de Mişu Popp); catedrala romano-catolică „Sfântul Ioan de Capistrano” (1928–1929), sfinţită la 26 oct. 1930; ansamblul arhitectural „Cornea Brăiloiu” format din casa banului Cornea Brăiloiu (1699–1710) şi biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anii 1694–1700, pictată în frescă în 1732-1733 de zugravii Şcolii de la mănăstirea Hurez, Ranite, Grigore, Vasile şi Ioan, restaurată în perioada 2004-2007 (picturile interioare au fost reabilitate de Romeo Andronic), resfinţită la 19 august 2007, declarate monumente istorice, înconjurate de o incintă fortificată cu ziduri; biserica „Înălţarea Domnului” (1992-2002, pictată în 2005-2009), Palatul Prefecturii, construit între 22 aug. 1898 şi 9 mai 1900 după planul arhitectului Petre Antonescu, restaurat în 2007-2009, declarat monument istoric la 16 iulie 2004; Palatul Administrativ (1875), azi sediul Muzeului judeţean; casa pitarului Dimitrie Măldărescu (1710), azi sediul Şcolii de Artă Populară; casa slugerului Barbu Gănescu (sec. 18), unde a locuit (1937–1938) Constantin Brâncuşi, în curtea căreia se află o masă rotundă, 24 de scaune pătrate şi două bănci din piatră; podul din fier de peste râul Jiu, construit în anii 1894–1895 (din piese aduse din Franţa), după planurile inginerilor francezi Henri Daydé şi Charles Henri Pille, inaugurat la 3 iulie 1897, a intrat în istorie prin luptele de apărare care au avut loc aici la 14 octombrie 1916. În anul 1994, podul de fier de peste râul Jiu a fost demontat şi scos din uz, în locul lui fiind construit un pod din beton, cu patru benzi de circulaţie, elementele metalice (modulele) ale vechiului pod fiind folosite la construirea unui pod mai mic, în Parcul central a municipiului Târgu Jiu, care face legătura cu o insuliţă aflată în lacul de acumulare Târgu Jiu; fântâna „Sâmboteanu” (secolul 18); Mausoleul eroinei Ecaterina (Cătălina) Teodoroiu, declarat monument istoric, realizat în piatră de către sculptoriţa Miliţa Petraşcu, dezvelit la 6 septembrie 1935, se află în Piaţa Revoluţiei, în faţa clădirii Prefecturii şi a catedralei “Sfinţii Voievozi”, în interiorul căruia sunt depuse rămăşiţele pământeşti ale eroinei, decedată la 22 august 1917 în luptele de pe Dealul Secului din satul Muncelu, comuna Străoane, judeţul Vrancea. Iniţial, Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată în satul Fitioneşti, judeţul Vrancea, apoi au fost reînhumate, în anul 1921, în satul Vădeni (devenit cartier al municipiului Târgu Jiu la 17 febraurie 1968) şi transferate în acest mausoleu în anul 1936. Mausoleul a fost restaurat în anii 2018-2019; statuile lui Tudor Vladimirescu (operă din 1898 a lui C. Bălcescu), a Ecaterinei Teodoroiu (dezvelită în 1976, autor Iulia Oniţă) şi Constantin Brâncuşi (operă din 1976 a lui Ion Irimescu); busturile lui Alexandru Ştefulescu (realizat în 1940 de Vasile Blendea) şi generalului Ion Culcer (realizat în bronz de Oscar Severin), dezvelit în 1920; ceasul solar polonez (1940) ş.a. În localitatea componentă Polata există biserica „Sfântul Dumitru”, sfinţită la 21 noiembrie 1898, iar în localitatea componentă Bârseşti, biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1908–1912) cu picturi murale interioare originare executate de prof. N. Bran.
