Oraşul Techirghiol se află în etremitatea de Sud Est a Romaniei, în provincia istorica Dobrogea, în zona de Sud Est a judetului Constanţa, pe ţărmul de Nord Vest al lacului Techirghiol (→ limanul fluvio-maritim Techirghiol), la 15–20 m altitudine, la intersecţia paralelei de 44º03’27’’ latitudine nordică cu meridianul de 28º35’45’’ longitudine estică, la 16 km Sud de municipiul Constanţa si 4 km Vest-Sud Vest de statiunea Eforie Nord, în apropiere (4 km) de apele Mării Negre. Din punct de vedere demografic, Techirghiol face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 8 175 loc. (1 ian. 2019), din care 4 005 loc. de sex masc. şi 4 170 fem. Suprafaţa: 46,1 km2, din care 5,8 km2 în intravilan; densitatea: 1 409 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 292 loc., 5 622 de persoane erau români (77,1%), 673 tãtari (9,2%), 430 turci (5,9%) şi 567 loc. (7,8%) aparţineau altor etnii (rromi, ruşi-lipoveni, maghiari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 5 552 ortodocşi (76,1%), 1 098 musulmani (15,1%) şi 642 loc. (8,8%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, penticostali, romano-catolici, Martorii lui Iehova, creştini de rit vechi, reformaţi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Techirghiol este deservit de serviciile staţiei de cale feratã Eforie Nord, aflată la 4 km distanţă. Exploatări de calcar. Produse textile şi alimentare. Cămin-spital pentru tratarea bolilor cronice (din 1992). Sanatoriu balnear, cu o secţie pentru copii. Centru Social Pastoral “Sfânta Maria”, cu o bazã de tratament “Sfântul Pantelimon”, inaugurată în anul 2000 si modernizată în anii 2007-2009. Teatrul de vară “Jean Constantin”. Centrul Cultural “Constantin Tãnase”. Bibliotecă publică. Oraşul Techirghiol are statut de staţiune balneoclimaterică de interes general, cu funcţionare permanentă, cu climat maritim, cu veri călduroase (în iulie temperaturi medii peste 23°C) şi zile senine (în medie 25 de zile însorite pe lună, cu o durată de strălucire a Soarelui de 10–12 ore pe zi în timpul verii) şi ierni blânde, cu zăpadă puţină (în ianuarie temperaturi medii în jur de –0,5°C). Temperatura medie anuală este de 11,2°C, iar precipitaţiile însumează c. 400 mm anual. Briza marină este mai puţin evidentă aici, în schimb se simte intens briza de lac. Apa sărată a lacului Techirghiol şi nămolul sapropelic extras de pe fundul lacului, cu efecte terapeutice de excepţie (despre care apar primele informaţii scrise în 1854), fac din această staţiune un loc renumit pentru tratarea afecţiunilor reumatismale degenerative (spondiloze cervicale, lombare şi dorsale, coxartroze, artroze ale mâinilor şi picioarelor, lumbago cronic), inflamatorii (stări alergice articulare după reumatism articular acut sau infecţii de focar, spondilită anchilozantă, poliartrită reumatoidă) şi abarticulare (tendinoze, tendomioze, periartrite scapulohumerale, fibriloze), precum şi a celor posttraumatice (stări după operaţii pe muşchi, tendoane, articulaţii şi oase, vindecate, stări după entorse, luxaţii şi fracturi, stări recente după hernie de disc, operată), neurologice periferice şi centrale (paralizii şi pareze posttraumatice ale membrelor, polineuropatii după fază acută, sechele după poliomielită, parapareze şi hemipareze sechelare tardive), ginecologice (insuficienţă ovariană, cervicite cronice, metroanexite cronice, sterilitate secundară, sechele după T.B.C. genital la 2–3 ani după stabilizare), dermatologice (dermatoze scuamoase, ichtioze incipiente, cheratodermatii, eczeme cronice, urticarii), respiratorii (traheobronşite, bronşite cronice), cardiovasculare (boala Raynaud, varice în stadiu incipient, sechele de flebită, ulcer varicos ş.a.), endocrine (hipotiroidie benignă şi mixedem, hipoovarie prepuberală) etc. Staţiunea dispune de mai multe baze de tratament, un sanatoriu balnear pentru adulţi (din 1899) şi unul pentru copiii cu deficienţe motorii (toate cu funcţionare permanentă), un sanatoriu sezonier pentru tratarea copiilor suferinzi de reumatism şi rahitism şi o bază de tratament în aer liber pe timpul verii, cu amenajări pentru aerohelioterapie, ungeri cu nămol şi băi în apa lacului. Posibilităţile de tratament constau în băi calde în cadă sau vane cu apă sărată concentrată provenită din lac, împachetări calde cu nămol sapropelic, electroterapie, hidroterapie etc. La Techirghiol s-a născut actorul Jean Cornel Constantin (n. 21 august 1927, Techirghiol – m. 26 mai 2010, Constanţa).
Istoric
Cele mai vechi urme de locuire descoperite (în 1959) în arealul oraşului Techirghiol datează de la începutul primei Epoci a fierului (Hallstatt), fiind reprezentate prin numeroase obiecte din bronz (seceri, centuri, fragmente de coif şi de sabie ş.a.). De-a lungul timpului, pe vatra actualei localităţi s-au succedat patru aşezări: greacă, romană, tătară şi turco-română. Un document turcesc atestă existenţa localităţii Techirghiol în 1560, cu denumirea Tekfür-Köy, ca un puternic centru rural unde se afla o instituţie judecătorească (Kadiat), care, de altfel, a funcţionat până în anul 1930. Primele ştiri referitoare la calităţile terapeutice ale apei lacului Techirghiol şi ale nămolului sapropelic de pe fundul lacului datează din anul 1854, când exista deja o legendă referitoare la un bătrân olog pe nume Techir, care, călare pe măgarul său, a ajuns, întâmplător, pe malul lacului, constatând, în urma ungerii cu nămol din lac, că şi-a recăpătat mobilitatea, în vreme ce rănile de pe spatele şi picioarele animalului său se vindecaseră, la rândul lor, într-un mod aparent miraculos. Comuna Techirghiol s-a impus ca staţiune balneoclimaterică după anul 1892, când au fost puse în funcţiune primele instalaţii de tratament al afecţiunilor reumatismale, iar la 4 iulie 1899 a avut loc inaugurarea Stabilimentului Eforiei Spitalelor Civile, având o dezvoltare constantă în acest sens după anul 1912. La 8 iulie 1920 a avut loc inaugurarea Sanatoriului balnear “Clement Popescu”, devenit ulterior Sanatoriu pentru copii, la 29 decembrie 1929 Techirghiol a fost declarat staţiune balneară, iar în anul următor (1930) a fost trecut în categoria oraşelor. În anul 1931 denumirea oraşului s-a schimbat din Techirghiol-Sat în Techirghiol-Băi, iar la 13 august 1937 a fost declarat staţiune turistică de interes naţional. În anul 1907, la Techirghiol exista o comunitate germană stabilă, alcătuită din 275 de persoane, comunitate care, în anul 1940, s-a destrămat din cauza strămutării a 256 de persoane în Germania, la Techirghiol rămânând doar 19 persoane de această etnie. Această comunitate şi-au construit o biserică, finalizată în anul 1934. În prezent, oraşul Techirghiol are în subordine ad-tivă localităţile componente Sanatoriul Agigea şi Staţiunea Zoologică Marină.
Monumente
Mănăstirea „Sfânta Maria” (de maici), cu biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construită din lemn de gorun, în jurul anului 1750, de meşteri mureşeni, azi declarată monument istoric. Biserica a avut iniţial hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi a fost adusă (în 1920) din satul Maioreşti (azi în comuna Ruşii-Munţi, judeţul Mureş) la stâna regală „Sfânta Ana” din M-ţii Bucegi, iar de aici mutată la Techirghiol (1951) din iniţiativa Preafericitului Iustinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1948–1977), care i-a schimbat hramul. Biserica păstrează pe pereţii interiori picturi originare naive, executate în tempera. Până în 1995, mănăstirea a avut statut de schit. În anii 1989–1990, aici a fost amenajat un muzeu care adăposteşte obiecte de cult datând din secolul 4 d.Hr. , fragmente provenite de la unele bazilici din secolele 4–6 descoperite la Mangalia şi Constanţa, amfore etc. În cadrul mănăstirii există o vilă construită în 1928 din iniţiativa Patriarhului Miron Cristea, renovată şi supraetajată în 1965–1967 şi extinsă în 1975–1977 (când a fost construită aripa stângă a clădirii), folosită iniţial ca sanatoriu pentru preoţi, iar în prezent destinată chiliilor.
În perioada 2003-2009, în cadrul Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol a fost construită o biserică nouă, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, din iniţiativa Preafericitului Teoctist (Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române între 16 noiembrie 1986 şi 30 iulie 2007) şi sfinţită la 21 noiembrie 2009 de către Preafericitul Daniel (Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din 30 septembrie 2007). La aceeaşi dată a fost sfinţit şi Paraclisul de la demisolul bisericii, cu dublu hram – “Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon” şi “Sfântul Prooroc Moise”. Picturile murale interioare ale bisericii au fost executate în stil bizantin, în anii 2013-2016, de către o echipă condusă de Adrian Botea.
Monumentul eroilor Primului Război Mondial, realizat în bronz (1934) de Dumitru Măţăoanu; biserica ortodoxă cu hramul “Sfântul Ilie”, a fost construită în anii 1909-1914, în mare parte pe cheltuiala actorului de revistă Constantin Tănase, azi declarată monument istoric; biserica germană, având hramul “Sfântul Konrad de Parzheim”, construită de comunitatea germană din Techirghiol în anii 1924-1936, iniţial aparţinând cultului creştin evanghelic, iar după anul 1940 celui romano-catolic ; Geamie, construită în anii 1935-1936, cu minaret zidit în anul 1969; Statuia lui Techir cu măgarul.
